Ecoturism - Elena Matei

Cresterea rapida a industriei turistice ce caracterizeaza ultima parte a secolului XX si inceputul secolului XXI, poate fi corelata cu dezvoltarea fara precedent a economiei, a urbanizarii,  urmate de  tendinta de marire a veniturilor populatie, a concediilor prin micsorarea timpului de lucru. 
Aceasta prosperitate economica, mai ales a tarilor dezvoltate, a impus o evolutie accelerata si a turismului prin costul redus al transporturilor, explozia informatiei si tehnologiei, marcata de o rata a intrarilor turistice de 9%/an. Turismul furnizeaza circa 10% din venitul national la nivel mondial, fiind una din primele activitati economice cu produse pentru „export” in peste 150 de tari, din care pentru 60 reprezinta cel mai important sector economic,  oferind circa un sfert de milion de locuri de munca (TIES, 2007).
Insa in acelasi timp, aceasta dezvoltare in ansamblul sau,  a presupus si presupune costuri de mediu care pot afecta turismul pe termen lung. Poluarea aerului la nivel local sau global (incalzirea climatica, pierderea stratului de ozon) pune in pericol prin efectele induse (topirea calotelor glaciare, ridicarea nivelului marii, pierderea biodiversitatii, intensificarea activitatii ciclonilor etc) multe din destinatiile turistice ale Terrei. Deteriorarea componentelor hidrosferei, datorita presiunilor antropice, sau a solurilor, vegetatiei, faunei constituie probleme care cer o rezolvare imediata, pentru ca ele afecteaza viata, omul, ramurile economiei, implicit turismul. 
Intre mediu, turism, om sunt relatii complexe, de interdependenta, reciprocitate etc., dar problema esentiala ramâne pastrarea in echilibru a mediului natural, deoarece nu exista turism fara mediu. Alaturi de functionarile precare ale sistemelor socio-economice in general si turismul pune in pericol chiar viitorul sau, in primul rând prin fluxul de turisti, extrem de ridicat, din unele destinatii sau prin megastructurile hoteliere etc.