Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro:  0745 204 115     

Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783     

Editura Universitara Fenomenul Hikikomori. De la sindrom la boală clinica

38,00 Lei

Editura: Editura Universitara

Autor: Arina Cipriana Trifu

ISBN: https://doi.org/978-606-28-1329-1

DOI: 10.5682/9786062813291

Anul publicării: 2021

Editia: I

Pagini: 184

Stoc epuizat
Cod Produs: 9786062813291 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Fenomenul Hikikomori este raspandit in societatea moderna. Disimulat, argumentat, ”ascuns” sau ”investmantat” in alte cuvinte cu semnificatie mai putin patologica, el este o realitate a zilelor noastre. Pentru psihiatri occidentali este o realitate clinica. Pentru psihiatria estica - o realitate existentiala. Ca si anxietatea, care variaza de-a lungul unei vaste pleiade, intre aspectele sale sociale si cele situate la extrema angoaselor destructurante. 
Cartea de fata baleiaza plaja suferintei acestor tineri de la introversiune, izolare sociala, construirea unei lumi proprii cu reguli, norme si bucurii particulare la depresivitate, alexitimie, absenta oricarei dorinte de a-si gasi senzatii de plenitudine. Viata capata noi sensuri, cu refugiu in idealizari - uneori infantile, alteori de absenteism sufletesc si moral - identitate difuza. Cand disolutia Eului conduce la contopirea cu universul, cand fenomenologia negativa se amplifica sau pulsiunile bulimice iau forme ce afecteaza corporalitatea - in incercarea de autoprotectie -, ne apropiem de diagnostice psihiatrice variate, in varii taxonomii. 
Psihiatria japoneza pledeaza pentru social si intelegerea tiparelor culturale, pentru normalitatea intercatiunii in online, unde tehnologia si tehnologizarea capata sensuri particulare, in conformitate cu upgrade-urile informationale ce vin spre noi cu viteza fulgerului. Exista o categorie de tineri ce nu stiu sa se revolte, insa stiu sa isi construiasca lumi proprii, in care exhaustivul este in introversiune, in oglinzi in care Eul  se transforma in ceea ce il doreste sa fie. Interventiile psihosociale si efortul parintilor japonezi de a-si intelege acesti copii este unul impresionant, prin forta cu care iubirea si acceptarea neconditionata, alaturi de conceptul winnicotian de a fi un parinte suficient de bun, demonstreaza cum ingerentele unui mediu pozitiv au sanse viabile de a contracara transmisia trans-generationala a unui ”rau genetic”, pe care psihiatria il transpune in tipare diagnostice  si face trimitere la o ereditate incarcata. 
Altfel spus, se reconfirma conceptia lui Glen O. Gabbard, in conformitate cu care, psihoterapia modifica si transforma functionarea creierului. Pledam pentru o lume vie, similara simbolurilor cu usi deschis, prin care cei cu hikikomori se pot plimba liber, in cautarea sensului propriei fiinte si fiintari. 

Daniela Irimia, psihanalist
Full member IPA  
  • Fenomenul Hikikomori. De la sindrom la boală clinica

    Descarca
ARINA CIPRIANA TRIFU
Studenta in anul VI Institutul Medico-Militar
A absolvit Colegiul National de Informatica ”Tudor Vianu” - 2016
Absolventa a Facultatii de Limbi Straine, Sectia Japoneza - Engleza, Universitatea Bucuresti - 2019. 
Master in Studii Est-Asiatice - Facultatea de Limbi Straine, Universitatea Bucuresti - 2021.
Master in cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti - 2021. 

Preocupari: 
limba si cultura japoneza, psihiatrie, sisteme de securitate in sanatatea mondiala, patologii infectioase; 
abilitati de escalada (campioana nationala de multiple ori si podium balcanic);
interes avansat in aria psihologiei clinice, psihiatriei si psihodiagnosticului (dezvoltarea modalitatii de gandire duala - arbore diagnostic, decizie medicala si perspectiva longitudinala psihoterapeutica);
abilitati de psihologie experientiala (participarea la grupuri de exercitii in perechi) - pentru autocunoastere, intelegerea perspectivei celuilalt, cresterea insight-ului si empatiei, dezvoltatea abilitatilor de transfer si contratransfer;
participarea la multiple manifestari stiintifice din domeniul psihiatriei, focalizare pe anamneza, interviu clinic privind pacientii cu diagnostice majore in psihiatrie, diagnostic diferential.

PREFATA LA O CARTE CU UN CONTINUT NEOBISNUIT / 7

PREAMBUL / 13

CAPITOLUL 1
NOTIUNI INTRODUCTIVE / 15

CAPITOLUL 2
NIVELURI DE FUNCTIONARE PSIHICA A PACIENTILOR IN PSIHIATRIA OCCIDENTALA / 32

CAPITOLUL 3
TEORII PSIHANALITICE SUBIACENTE NEUTILIZATE EXPLICATIV IN PSIHOPATOLOGIA ORIENTALA / 79

CAPITOLUL 4
PSIHOPATOLOGIE SI TULBURARI PSIHIATRICE OCCIDENTALE NEREGASITE (NEGATE)  IN EXPRIMAREA CONCEPTULUI DE HIKIKOMORI / 89

CAPITOLUL 5
PARALELE EVALUATIVE / 97

CAPITOLUL 6
CONCLUZII LEGATE DE CONCEPTUL DE HIKIKOMORI / 116

ANEXA 1 / 144

ANEXA 2 / 149

ANEXA 3    / 152

ANEXA 4 / 158

ANEXA 5 / 162

POSTFATA / 165

BIBLIOGRAFIE / 166

Ce sa spun despre aceasta carte, pe care am primit-o pentru prefatare? Cum sa fac primul pas pentru introducerea ei? Daca as fi fost rugat sa scriu despre o lucrare care descosea secretele unui crater martian, nu m-as fi simtit mai debusolat. Hikikomori? Ce ar putea sa ascunda acest cuvant cu veleitati japoneze? Rezonand cu limba shogunilor? Apoi, cu chiu, cu vai m-am pus pe branci ca sa ma dumiresc cu ce se mananca, daca se mananca acel ceva?

Ce am aflat citind paginile?

Fenomenul de hikikomori acopera un larg areal psihopatologic, si cultural, al claselor sociale medii si suspuse. El poate fi intalnit, deopotriva, in cultura orientala, si in cea occidentala, chiar daca definitiile se circumscriu, prin raportari la repere cu punct de plecare in patologie sau in cutumele transculturale. Nu se poate omite nici dimensiunea ancestrala a unui inconstient trans generational bantuit de sindroame psihopatologice culturale sau de pattern-uri care se activeaza atipic la triggeri pe care familia sau mediul ii pot sesiza sau ei se situeaza numai implicit. Este vorba in definitiv de un sindrom care se descrie in cultura orientala de la varsta adolescentei pana la circa 30 de ani, unele studii mai recente urcand limita superioara chiar pana la varsta de 50 de ani. Totusi, filonul personalitatii este „scena turnanta” pe care sindromul hikikomori se muleaza, urmand filonul ereditatii, mediului si educatiei, impletindu-se cu temperamentul, iar caracterul si aptitudinile – cu inteligenta si creativitatea subiectului.

In adolescenta, personalitatea se dezvolta zbuciumat, uneori ambivalent, chiar dramatic, in framantarile dintre un comportament impregnat de atitudinile copilaresti, de cerintele de protectie generate de anxietatea specifica varstelor mici in fata situatiilor complexe si solicitante. Apar atitudini si conduite noi, formate sub impulsul cerintelor interne de autonomie sau impuse varstei de catre societate. Este perioada in care modelele parentale sunt doborate de pe piedestalele pe care s-au catarat parintii lor.

Integrarea sociala legata de dialectica identitatii si identificarii, alaturi de rolul ei in reconstructia personalitatii adolescentului, presupune o restructurare profunda a Eu-lui, atat in relatiile cu sinele, cat si cu altii, fiind strans legat de formarea constiintei individuale si de intelegerea propriei persoane, ca subiect al activitatilor sociale. Se cauta echilibrul prin noi identificari si se descopera o noua identitate coerenta, ajungandu-se la perceptia de sine, mulandu-se pe expectantele celorlalti. 

O forma de egocentrism adolescentin numita „audienta imaginata”, este un fenomen in care cei in cauza percep senzitiv referential cum toata lumea ii urmareste (Elkind). Din fericire, publicul imaginat este o faza a adolescentei mijlocii si devine mai putin proeminent pe masura ce tinerii se maturizeaza (Harter), reprezentand doar o etapa intermediara a unui narcisism sanogen, in incercarea de desprindere dintr-un sindrom hikikomori. Timpul echilibreaza, vindeca deraierile diferitelor varste? Nu este altceva decat situatia in care sinele social al adolescentului are nevoie de un sine oglinda, care sa il reflecte asa cum el insusi are nevoie sa se perceapa pentru o desprindere reusita din hikikomori.

Ce cotitura poate sa apara in absenta unui travaliu reusit de iesire din adolescenta? Autoarea cartii ne da cateva variante, in cazul carora, sindromul hikikomori, ar putea fi definit astfel:
– o realizare de sine alternativa, in care adolescentul are o lipsa de interes in a-si defini rolul din viata de zi cu zi si prefera sa isi aleaga un loc in lumea digitala, unde valorile si principiile sunt diferite;
– conduita amanarii (incapacitatea unui adolescent de a veni cu o idee clara a lucrurilor pe care si le doreste);
– replierea narcisica (adolescentul asteapta solutii si rezultate de la altii, indiferent ca este vorba de prieteni sau de societate);
– dispersarea (adolescentului ii este greu sa se accepte pe sine si sa accepte comunitatea din care face parte).

Multi adolescenti isi considera identitati online, care sunt diferite de identitatile reale, iar acest lucru poate fi „reteta” pentru esec. Astfel de tineri vad identitatea reala si identitatea digitala ca fiind identice, cand, de fapt, ele nu sunt. In plus, in mediul digital esti doar la un gest digital distanta de orice, nu exista intarziere intre dorinta de a face si abilitatea de a transmite instantaneu nevoia. Cei in cauza fac si spun lucruri online, pe care, de obicei, nu le-ar face, deoarece nu se simt real pregatiti pentru ele. Ceea ce se intampla in spatiul cibernetic este ca in permanenta se proiecteaza o identitate dorita in exterior, fara dezvoltarea unei auto reflexii potrivite dorintei.

Care ar fi formele identitatii digitale traite de adolescentii cu hikikomori
–     o manifestare a competitiei; 
–     prapastie intre trecut, prezent si viitor; 
–     distorsiune a credintelor si valorilor reale; 
–     sentiment superficial de implinire;
–     proiectia dorintelor despre care s-ar vrea sa ramana nemarturisite si tainice; 
–     un conflict interior care slabeste si incetineste procesul de formare a identitatii de sine cu o intensificare a preocuparilor de auto-cunoastere; 
–     vidul launtric;
–     partie catre esec, neputinta si nemultumire; 
–     calorii pentru un sine fals; 
–     slabire a sentimentului de putere; 
–     potenta suprema in conditiile unei identitati slab conturate; 
–     oglinda a trairilor dureroase; 
–     debusolare; 
–     spatiu tranzitional; 
–     masca; 
–     test al coerentei interioare.

Direct legat de conceptul de hikikomori, raman doua intrebari de baza: Ce este identitatea digitala? si Care este rolul ei in procesul de formare al identitatii de sine? Multi adolescenti devin prizonierii unei nevoi coplesitoare de a fi conectati in online mai tot timpul, nevoie care ii lasa pe multi dintre ei expulzati din lumea inconjuratoare. Pentru adolescentul de astazi, tehnologia reprezinta un fagas de intrare in realitatea pe care multi din cei cu hikikomori par hotarati sa o ignore. In cotidianul nostru, o droaie de oameni pierd mai mult timp in fata ecranelor, decat interactionand cu oameni téte a téte. Separarea lor de realitate le creeaza o nesiguranta a mediului inconjurator, dezvoltand o noua posibila perspectiva asupra identitatii digitale: o forma de separare de realitate. Una distincta, tinandu-i prizonieri captivi in ea insasi, orbindu-i si facandu-i incapabili de un contact real si autentic cu grupul social caruia ii apartin. 

Vor percepe lumea virtuala ca pe una care trebuie (!) sa fie perfecta, fapt ce le schimba perceptia asupra celor mai intime relatii, facandu-i sa experimenteze un sine ideal in mediul virtual, in vreme ce sinele lor autentic pare ca iese din ce in ce mai greu la suprafata, in interactiunile per se (fata in fata). Identitatea digitala devine astfel una suprema, care in conditiile unei identitati slab conturate, va reprezenta unica sa functie, aceea de sursa de hrana pentru un sine fals.

Mediul virtual poate provoca dependenta. Un mediu tranzactional, in care „bitcoin-ul social” va deveni valuta obtinerii aprecierii sociale: „Apreciaza-mi perfectiunea!”; „Apreciaza-ma pentru cine pot fi!” Paradoxuri surprinzatoare, dar care devin perfuzii energizante pentru sufletele dornice de validare, secatuite de afectiune si atentie. Insa inlauntrul lor, raman cu niveluri ridicate ale sentimentului de singuratate. Izolati, retrasi, aplatizati sentimental. Intensitatea utilizarii retelelor de socializare poate deveni un barometru pentru nivelul sentimentului de singuratate, al stimei de sine.

Ne apasa un intreg cortegiu (funerar?) de intrebari, cu referire directa la hikikomori
– care sunt efectele retelelor de socializare asupra functionarii creierului? 
– ce este cyberbullying-ul si care ar fi modalitatile de preventie? 
– cum poate fi combatuta penuria responsabilitatilor in cazul tinerilor cu hikikomori
– nevoia de validare, de compararea sociala si teama de a nu rata oportunitati (fear of missing out) pot fi implinite in online? 
– cum afecteaza informatiile publice deformate si stirile false constructia personalitatii in formare? 

Retelele de socializare, cu foarte putin efort depus, ofera o recompensa imediata, stimuland astfel creierul, ajungand ca cei in cauza sa prezinte un sevraj dupa aceasta excitare neuronala, fiecare logare activandu-i eliberarea de dopamina, controlandu-i centrii placerii si recompensei din creierul sau.
Dintre argumentele pro- si contra comunicarii in online, cu directa trimitere la potentarea fenomenologiei negative din hikikomori, amintim: multitasking-ul, excluderea, hartuirea, outing-ul (umilirea prin postari), urmarirea (stalking), fraping (cand cineva se da drept altcineva), profilurile false, insultele, inselatoria, trolling-ul (a provoca un raspuns din partea cuiva folosind insulte), catfishing (a fura identitatea on line a altcuiva), sexting-ul.
Nu sunt de omis extremele psihiatrice ale fenomenului hikikomori, care sunt explicitate pe larg in materialul clinic expus, cu particularizari atat in literatura orientala de profil, cat si in cea occidentala si europeana, in care majore sunt: depresia, anxietatea, schizofrenia simpla sau cea cu fenomenologie negativa, suicidul cu trimitere la jocul Balenei Albastre.
Ce am mai gasit pe fundul sacului curiozitatii mele, cu care am parcurs intr-o doara volumul? Cu ce pareri am ramas incarcat? Convingerea ca am tinut in mana o carte cu un continut exhaustiv, in explicarea unei notiuni necunoscute multora (doar multora?) dintre noi. Conceput si scris intr-o maniera care ar predestina-o pentru un manual profitabil studentilor si rezidentilor in medicina, psihologie, psihiatrie. Daca ar vorbi acum profetul din mine – si de ce sa nu fie asa? – as prevesti cartii o soarta norocoasa. Una, care sa nu ii confere doar rostul unui depozit de praf pe etajerele bibliotecilor noastre.

Dr. Veress Albert, Sc. D.
medic primar psihiatru

 

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!