In contextul extrem de complex al mobilitatilor actuale, in care Romania si, in special, Universitatea Ovidius din Constanta reprezinta destinatii de studiu din ce in ce mai cautate, cartea Anei Ionita pe tema parcursurilor lingvistice a studentilor tratate dintr‑o perspectiva sociolingvistica ni se pare extrem de curajoasa si de inovatoare. Curajoasa deoarece mobilizeaza metode de lucru si concepte provenind din orizonturi epistemologice diverse, indrazneata deoarece exploateaza un domeniu si un corpus absolut inedite in contextul academic romanesc.
In prima parte a lucrarii, autoarea intreprinde un demers documentar extrem de aprofundat si de bine organizat cu privire la dispozitivele de internationalizare existente in Romania si, indeosebi, la Universitatea Ovidius din Constanta. Aflam, astfel, in capitolul I, care este evolutia prezentei pe teritoriul romanesc a studentilor straini in ultimul secol, de unde vin acestia cu prioritate si ce tipuri de parcursuri academice sunt prioritizate. Intelegem care sunt strategiile de internationalizare implementate in Romania, de la adoptarea sistemului de credite transferabile la crearea unor organisme specializate in gestiunea fluxului de studenti straini sau la organizarea unor parteneriate interuniversitare codiplomante. Autoarea parcurge, de asemenea, in mod reflexiv, textele legislatiei nationale pentru a identifica prevederile legate de admiterea la studii a studentilor straini, la echivalarea diplomelor sau la inserarea acestora pe piata romaneasca a muncii. Ofera informatii cu privire la mecanismele de promovare internationala a invatamantului universitar romanesc explorand site‑uri destinate acestui scop, programele unor conferinte sau targuri internationale. Aceasta circumscriere multiparametrica a prezentei studentilor straini in Romania, pe care autoarea o situeaza la nivel macrosociologic, este extrem de importanta in sine deoarece, dupa stiinta noastra, este primul demers de acest gen intreprins in cercetarea academica romaneasca. Pe de alta parte, efortul documentar al autoarei este in permanenta dublat de un efort de conceptualizare. Astfel, notiunile fundamentale cu care opereaza in aceest prim capitol al cartii (intégration / insertion, étudiant étranger, internationalisation, etc.) sunt supuse unei priviri analitice nuantate, prin apel la lucrari fundamentale in domeniu in raport cu care autoarea se pozitioneaza cu acuratete si claritate.
In capitolul al doilea al cartii autoarea descrie strategiile de internationalizare propuse de conducerea Universitatii Ovidius din Constanta, actiunile strategice, precum si actorii implicati in implementarea acestora. Sunt prezentate, in mod extrem de util, modalitatile de functionare ale dispozitivului de tip an pregatitor si strategiile de invatare a limbii romane propuse de UOC in vederea atragerii potentialilor candidati si sprijinirii studentilor straini. Ca si in capitolul anterior, coroborarea datelor de tip diferit pentru descrierea cat mai nuantata a cadrului de analiza este foarte utila si cu siguranta inovatoare in spatiul de cercetare romanesc.
Capitolul al treilea al cartii reprezinta un capitol de tranzitie intre prima si a doua parte. Departe de a fi doar o descriere a corpusului si a metodelor de analiza, parcursul propus de autoare dovedeste soliditatea demersului sociolingvistic pe care il adopta: dupa o reflectie teoretica asupra conceptelor cheie: interviul (Blanchet, 1991; Kaufmann, 1996; Bres, 1999; Demazière, 2008; De Ketele si Roegiers, 2015) si chestionarul (Ghiglione, 1987; Maurer, 1999; Boukous, 1999; Vilatte, 2007), capitolul descrie etapele realizarii anchetei pe baza de interviu, corpusul cercetarii, esantionul, modalitatile de identificare a populatiei straine de studenti la medicina, criteriile de selectie a subiectilor, precum si dificultatile intampinate la colectarea datelor. Permanentele contrapuncte reflexive ale autoarei sunt precum raspunsuri la intrebari ipotetice si ne permit sa intelegem la justa sa masura dificultatea parcursului de cercetare intreprins : circumscrierea publicului, identificarea subiectilor, punerea in legatura cu acestia, interviul propriu‑zis, reluarea contactului doi ani mai tarziu pentru verificarea ipotezelor initiale, etc. In finalul capitolului, sinteza asupra profilurilor individuale ale studentilor retinuti in esantion din punctul de vedere al repertoriilor lingvistice reprezinta, de asemenea, un punct de vedere original in caracterizarea publicului de studenti straini in mobilitate de diploma.
Capitolul al patrulea al cartii, sub eticheta larga de analiza a motivatiilor evocate de studentii straini la medicina cu privire la alegerea Romaniei in general si a UOC in special pentru a urma studii medicale, trateaza de fapt influenta reprezentarilor si a stereotipurilor despre Romania, romani si limba romana asupra integrarii academice si sociale a studentilor straini in tara gazda. Pornind de la extrase din interviurile studentilor straini inscrisi la UOC, corpus inedit si amplu (49 de interviuri realizate in perioada 2016‑2020), autoarea examineaza cu acuratete categoriile tematice recurente care apar in discurs cu privire la tara gazda, la romani in sens larg si la colegii romani in sens restrans, la limba romana ca limba de socializare. Daca elementele cu privire la reprezentarile legate de Romania si de romani se situeaza intr‑o zona a stereotipului si a previzibilului pozitiv, extrem de interesante ni se par analizele cu privire la reprezentarile studentilor straini legate de integrarea in mediul academic romanesc, la colegi si profesori, la procesul de predare/invatare. Puse in mod inteligent « in oglinda » de catre autoare cu extrase complementare din interviuri realizate cu studenti romani sau cu cadre didactice din UOC, aceste reprezentari ni se par o mina de informatii extrem de utila pentru ameliorari ulterioare ale sistemului institutional de primire a studentilor straini dar, mai ales, a integrarii academice si colegiale a acestora in mediul universitar romanesc. Ca si in capitolele anterioare, analizele sunt insotite de clarificari conceptuale si de elemente reflexive. Autoarea realizeaza o trecere in revista nuantata a bibliografiei legata de reprezentari si sterotipuri, de imaginar lingvistic (Houdebine‑Gravaud, 2002). Acest concept ii permite, de altfel, o explorare interesanta a discursurilor studentilor romani cu privire la limba romana si la insertia acesteia in repertoriile lingvistice individuale. Anamaria Ionita constata ca evaluarea limbii romane se face dupa diferite criterii: epistemic, estetic, afectiv si identitar (Dabène, 1997) si ca stapanirea limbii romane joaca un rol important in construirea reprezentarilor si a relatiilor dintre studentii straini si gazdele lor. Extrem de interesante ni se par, in acest context, analizele analizele cu privire la dificultatile de invatare a limbii romane despre care vorbesc studentii straini in discursurile recoltate, dificultati care ar putea, la randul lor, face obiectul unei cercetari aparte si ar putea da nastere unei metode de predare a limbii romane pentru straini organizata intr‑o progresie a dificultatilor.
In sfarsit, al cincilea capitol isi propune sa analizeze evolutia reprezentarilor a sapte studenti straini despre limba romana si societatea romaneasca in general la doi ani dupa primul interviu si sa identifice factorii care determina aceste schimbari. Capitolul prezinta noile reprezentari vehiculate de subiecti si ofera o sinteza a elementelor constante si ale celor care au evoluat. Scopul final al acestei analize este de a situa dinamica reprezentationala intr‑un cadru evolutiv, determinat in egala masura de reprezentarile stereotipe initiale, cat si de parcursurile lingvistice individuale si de strategiile institutionale iar valentele didactice ale unei astfel de analize sunt multiple. Printre ele, cea mai importanta se refera la identificarea parametrilor care pot fi influentati in timp si la modul de pozitionare profesionala in raport cu acesti parametri.
Bibliografia este extrem de vasta si actuala, intr‑un domeniu de cercetare eterogen si complex, situat la confluenta dintre lingvistica si sociolingvistica, domenii in care autoarea se inscrie cu profesionalism si originalitate.
Cartea de fata se remarca prin acuratetea analizelor efectuate de autoare pe un corpus extrem de amplu si original constituit, cat si prin modul de pozitionare reflexiva al autoarei care ii permite acesteia obtinerea unor concluzii nuantate, cu perspective de continuare fecunde.
Monica Vlad
Prof. univ. dr. habil. la Universitatea Ovidius din Constanta, Romania