Un intelectual al secolului al XIX‑lea ‑ Iacob Bologa
După aproape 140 de ani de la moartea lui Iacob Bologa, avem prima carte, semnată de Mariana Ploeșteanu, Nicolae Ploeșteanu și Adrian Boantă, dedicată uneia dintre cele mai reprezentative personalități ale secolului al XIX‑lea din istoria românilor transilvăneni. Cartea, elaborată în canoanele clasice ale cercetărilor de tip monografic, reprezintă o reconstituire a vieții unui intelectual român care, originar dintr‑un sat din județul Sibiu, a parcurs prin școală, prin calitățile sale umane și intelectuale pașii spre înalte demnități în viața politică și culturală a românilor, cu funcții importante în administrația fostului Imperiu dunărean.
Așa cum se știe, în secolul al XIX‑lea, educația, școala au reprezentat un vector al construcției națiunii. Ideea națională captiva tot mai mult conștiința elitelor românești.
Astfel, la români, ca de altfel la toate națiunile Europei Centrale, construcția națiunii s‑a fundamentat la nivelul elitei pe ideea că afirmarea identității naționale este dependentă de dezvoltarea culturii naționale, de educație și instruire, de păstrarea și dezvoltarea limbii naționale, școala devenind o prioritate pentru mulți români. De altfel, secolul al XIX‑lea a stat sub semnul trecerii de la vechea societate a ordinelor, dominată de valorile aristocratice și de ierarhii dictate de mărimea proprietăților, la o societate meritocratică, mai fluidă, guvernată de valori burgheze.
După studii strălucite la Sibiu, Iacob Bologa a urmat cu bursă de la Episcopia Ortodoxă cursuri de Drept la Liceul Piarist din Cluj, la care au studiat și Avram Iancu și Al. Papiu Ilarian. Era cea mai importantă instituție de studii juridice din prima jumătate a secolului al XIX‑lea din Transilvania. După încheierea studiilor de drept, absolvenții care doreau să urmeze o carieră de avocat, urmau practica în avocatură la Tabla Regească din Târgu Mureș. Aici, așa cum arată autorii cărții, drumurile lui Iacob Bologa s‑au intersectat și cu ale viitorului erou al Revoluției, Avram Iancu. Astfel, la Cluj și la Târgu Mureș, Iacob Bologa și colegii lui au luat cunoștință cu proiectele elitei maghiare, legate de crearea unui stat maghiar, ca studenți și canceliști au aflat despre starea țăranilor, despre umilințele la care erau supuși ca iobagi. După încheierea studiilor, biografia lui Bologa se confundă cu însăși istoria unui secol, cu marile evenimente care au marcat istoria imperiului din secolul al XIX‑lea: Revoluția de la 1848‑1849, regimul neoabsolutist instaurat de Viena după înfrângerea revoluției, perioada liberală din prima jumătate a deceniului VII și apoi ultima perioadă a Imperiului austro‑ungar, cum s‑a numit după 1867, când moștenirea Habsburgilor s‑a împărțit în două state, Austria sau Cisleithania, și Ungaria sau Translethania, cu două capitale, Viena și Budapesta, teritorii unite, în primul rând, prin persoana împăratului.
Românii, cu o elită tot mai conștientă de propria identitate națională, devin o forță politică pe scena Transilvaniei. În 1848, în Adunarea Națională de la Blaj, unde I. Bologa este unul dintre notarii adunării, românii își exprimă adeziunea la ideile liberale ale epocii și revendică autonomia Transilvaniei. După ignorarea revendicărilor și unirea Transilvaniei cu Ungaria, prin hotărârea Dietei de la Cluj, în toamna anului 1848 în Transilvania începe un adevărat război civil, cu strălucita pagină de eroism, de jertfă din Munții Apuseni. Iacob Bologa nu a participat la luptele din Apuseni, dar s‑a implicat în acțiunile elitei transilvane, în primul rând în inițiativele episcopului Șaguna. A făcut parte din delegațiile care au înaintat memorii împăratului pentru acceptarea unei condiții similare pe seama românilor cu cele ale maghiarilor și sașilor.
În anii '50 și '60, Iacob Bologa cunoaște o ascensiune impresionantă pentru un român: consilier la Tribunalul din Dej, din 1853 la Tribunalul Provincial din Sibiu (Landesgericht), în 1858 consilier la Curtea de Apel a țării, în 1862 protonotar la Tabla Regească din Târgu Mureș, pentru scurt timp consilier gubernial la Cluj, iar în 1865 în înalta funcție de consilier aulic la Cancelaria Aulică a Transilvaniei de la Viena.
Cartea dedicată fostului cancelar aulic pune în evidență câteva mari capitole din viața lui, ca membru în delegațiile românilor la Viena, în care a pledat pentru drepturile românilor de pe teritoriul Universității săsești și pentru crearea unei universități sau a unei academii de drept pe seama românilor. Ideea unei universități românești a reprezentat un leitmotiv al revendicărilor politice ale românilor în a doua jumătate a secolului al XIX‑lea. În toamna anului 1866 s‑a lansat un apel pentru susținerea unei colecte publice în vederea constituirii unui fond destinat înființării unei academii de drept. La ședința Comitetului Central al Asociațiunii din 5 aprilie 1870, Iacob Bologa a cerut Comitetului să recunoască, printr‑o declarație solemnă, necesitatea înființării în Monarhia austriacă a unei „Academii de drepturi române”. Propunerea fiind acceptată, s‑a creat o comisie care a publicat un proiect privind modalitățile de procurare a mijloacelor necesare înființării și susținerii unei academii de drept pentru români. În anul 1883, fondul se ridica la suma de 20.065 de florini, insuficient, însă, pentru ridicarea unei instituții de învățământ superior. Ca urmare, s‑a hotărât ca fondul să fie destinat ridicării edificiului Școlii Superioare de Fete din Sibiu.
Un capitol important din viața lui Iacob Bologa l‑a reprezentat activitatea în cadrul ASTREI, Bologa fiind una din figurile reprezentative ale aceste instituții, atât ca membru fondator cât și ca președinte și vicepreședinte, din 1875 și până la moartea sa în 1888 fiind adevăratul lider al Asociațiunii. Bologa s‑a aflat printre elitele românești care au surprins procesul de modernizare din Europa, care a produs un adevărat șoc în rândul popoarelor din Est. Preocupat pentru destinul națiunii, Iacob Bologa a susținut în cadrul ASTREI proiecte de modernizare, dezvoltând un discurs identitar conectat la dezbaterile din Europa, promovând o campanie de asociere, de atragere a comunității românești la proiectele de educare și culturalizare, conștientizând prioritățile românilor din imperiu. A doua jumătate a secolului al XIX‑lea a fost o perioada în care, cu toate oscilațiile pe care le‑a înregistrat economia imperiului, oamenii încep să dobândească o conștiință a dezvoltării, când proiectele din imperiu au generat o importantă mobilitate la nivelul grupurilor sociale și etnice. Or, românii nu puteau rămâne în afara acestui curent.
În plan politic, Bologa a fost un susținător constant al curentului autonomist, un capitol din viața sa foarte bine reconstituit în cartea celor trei autori. Ca om politic, în primul rând ca deputat, a pledat pentru recunoașterea românilor ca națiune și participarea lor cu drepturi egale la proiectele de organizare a imperiului. Bologa s‑a exprimat constant împotriva refacerii Ungariei Mari, acceptând mai degrabă formula federalismului etnic‑național, ce milita pentru federalizarea imperiului.
Cartea dedicată omului politic Iacob Bologa aduce în atenția pasionaților de istorie multe detalii legate de implicarea sa în viața economică, ca susținător al fenomenului bancar în rândul românilor, relațiile sale cu contemporanii, cu George Bariț în primul rând, cu românii din Regat, permanent în căutarea solidarităților naționale, peste ceea ce reprezentau solidaritățile confesionale în epocă, relațiile de familie, cu bucurii și dezamăgiri etc., mai ales în ultimii ani. În concluzie, o carte despre un om al secolului al XIX‑lea, cu o viață prinsă în vâltoarea marilor evenimente din imperiu, o carte scrisă de un istoric și doi juriști îndrăgostiți de istorie, pe care o recomand cititorilor, convins că vor identifica în paginile ei multe aspecte mai puțin cunoscute din trecutul istoric al Transilvaniei ca parte a Imperiului dunărean și multe răspunsuri la provocările prezentului.
Cornel Sigmirean
Director al ICSU „Gh. Șincai” din Tg. Mureș