📦 TRANSPORT GRATUIT PESTE 120 RON
Urmărire comenzi / vânzări: 0745 200 357
Propuneri manuscrise: [email protected] : 0745 204 115
RO 
Engleza
Interviu cu Ina David, autoarea romanului "Anul lupilor"
Cum s-a născut „Anul lupilor”? Care a fost scânteia de la care a pornit povestea?
”Anul Lupilor” este o ficțiune istorică care s-a născut din dragostea mea pentru Transilvania și pentru orașul meu adoptiv, Oradea, în special.
În trecutul acestui oraș au fost câteva momente dramatice șiextraordinar de ofertante pentru un scriitor. Cea mai veche distrugere a orașului, petrecută în timpul invaziei mongole din 1241, a fost descrisă în detalii vii de un călugăr latin, într-un poem celebru care a supraviețuit până azi. Pot spune că mărturia fabuloasă a lui Ruggero di Puglia a fost scânteia poveștii, însă pentru că mitocondriile noastre au strâns toate experiențele pe linie maternă, am dorit să dau glasstrămoașelor care au trecut prin experiențele descrise de călugăr.
Și pentru că, mai întâi, a trebuit să-mi imaginez viața celor care trăiau aici înainte de invazie, amestecul de limbi și obiceiuri, credințele, miturile, superstițiile, credința în magie, s-a născut ”Anul Lupilor”, povestea comunităților din Oradea, Bihor și Sălaj în anii premergători invaziei, care rămâne pentru următoarea carte.
De ce „Anul lupilor”? Ce simbolizează lupul pentru dumneavoastră și pentru universul romanului?
Sunt mai multe răspunsuri la această întrebare. Răspunsul cel mai simplu este că ”Anul Lupilor” marchează, în memoria colectivă, un an în care oamenii învață să trăiască cu moartea în minte, precum lupii.
În același timp, titlul reflectă relația dulce-amară dintre români și lupi. Românul îi dedică 30 de sărbători peste an, se teme de lup, dar îl și prețuiește, având credința că lupul e singurul animal care vede duhurile necurate și, pe de altă parte, că-l poate călăuzi pe tărâmul celălalt.
Cât din dumneavoastră se regăsește în personajele acestei cărți? Există un personaj în care v-ați recunoscut cel mai mult?
Nu există o suprapunere evidentă între mine și personajele cărții.Mi-am dorit ca Lana, personajul feminin principal, o fată dintr-un sat transilvan, să aibă parte de-o călătorie inițiatică, așa că nu i-am împrumutat trăirile mele de adult. În schimb am creionat câteva figuri feminine mature, care îi stau alături, iar în aceste personaje am pus câte ceva din mine, poate dragostea pentru familie, căutarea continuă a adevărului, nevoia de-a înțelege cum funcționează lumea.
De fapt, romanul e scris la persoana întâi și sugerează că nu suntem chiar așa de diferite de femeile secolului al XIII-lea, că trăirile noastre sunt aceleași de când lumea: căutarea identității, a prieteniei, a dragostei, ambiția, invidia.
Romanul vorbește despre oameni, alegeri, instincte și supraviețuire. Care credeți că este, în esență, cea mai mare luptă a omului?
Lucrurile și situațiile evoluează în jurul tău uneori zilnic, alteori în ani, iar a rămâne pe loc din cauza inerției poate însemna, în fapt, a involua, a nu supraviețui. În esență, cea mai mare luptă a omului devine cea cu sine însuși, un proces continuu pentru construirea și reconstruirea identității și acceptarea a ceea ce devii în contextul schimbărilor din jur.
Dacă ar fi să descrieți „Anul lupilor” printr-o singură emoție, care ar fi aceea și de ce?
Mi-aș dori să fie vorba de speranță. Dar nu e așa simplu.
Într-un interviu despre ultimul său roman, ”Sunt fluvii în cer”, Elif Shafak spune ceva care răzbate și din cartea mea: popoarele din această parte a Europei, cultural, nu sunt optimiste.
În mitologia română, ordinea cosmică și umană este supravegheată de soartă. Ea ține cumpăna dreptei rânduieli a universului nostru tradițional, și, totuși, românul încearcă să îmblânzească soarta ce i-a fost scrisă. Așa că viața devine o luptă continuă, o speranță amară, iar ”optimismul e un mușchi” pe care trebuie să ți-l cultivi din greu.
Cred că ideea acesta sintetizează cel mai bine sufletul cărții.
Ce vă doriți să rămână în sufletul cititorului după ce închide ultima pagină a cărții?
Îmi doresc ca cititorul să aștepte continuarea romanului cu sentimentul că lumea lui este reală, vie și îi îmbogățește spiritul într-un mod ludic. Și, poate, să accepte faptul că există lecții pe care ni le poate oferi trecutul.
Vă rog să transmiteți un singur mesaj cititorului înainte să înceapă „Anul lupilor”!
Dragă cititorule, dacă vrei să știi cine ești, caută să-ți cunoști strămoașele și pășește cu încredere în universul din ”Anul Lupilor” - unele răspunsuri pot fi aici.
”Anul Lupilor” este o ficțiune istorică care s-a născut din dragostea mea pentru Transilvania și pentru orașul meu adoptiv, Oradea, în special.
În trecutul acestui oraș au fost câteva momente dramatice șiextraordinar de ofertante pentru un scriitor. Cea mai veche distrugere a orașului, petrecută în timpul invaziei mongole din 1241, a fost descrisă în detalii vii de un călugăr latin, într-un poem celebru care a supraviețuit până azi. Pot spune că mărturia fabuloasă a lui Ruggero di Puglia a fost scânteia poveștii, însă pentru că mitocondriile noastre au strâns toate experiențele pe linie maternă, am dorit să dau glasstrămoașelor care au trecut prin experiențele descrise de călugăr.
Și pentru că, mai întâi, a trebuit să-mi imaginez viața celor care trăiau aici înainte de invazie, amestecul de limbi și obiceiuri, credințele, miturile, superstițiile, credința în magie, s-a născut ”Anul Lupilor”, povestea comunităților din Oradea, Bihor și Sălaj în anii premergători invaziei, care rămâne pentru următoarea carte.
De ce „Anul lupilor”? Ce simbolizează lupul pentru dumneavoastră și pentru universul romanului?
Sunt mai multe răspunsuri la această întrebare. Răspunsul cel mai simplu este că ”Anul Lupilor” marchează, în memoria colectivă, un an în care oamenii învață să trăiască cu moartea în minte, precum lupii.
În același timp, titlul reflectă relația dulce-amară dintre români și lupi. Românul îi dedică 30 de sărbători peste an, se teme de lup, dar îl și prețuiește, având credința că lupul e singurul animal care vede duhurile necurate și, pe de altă parte, că-l poate călăuzi pe tărâmul celălalt.
Cât din dumneavoastră se regăsește în personajele acestei cărți? Există un personaj în care v-ați recunoscut cel mai mult?
Nu există o suprapunere evidentă între mine și personajele cărții.Mi-am dorit ca Lana, personajul feminin principal, o fată dintr-un sat transilvan, să aibă parte de-o călătorie inițiatică, așa că nu i-am împrumutat trăirile mele de adult. În schimb am creionat câteva figuri feminine mature, care îi stau alături, iar în aceste personaje am pus câte ceva din mine, poate dragostea pentru familie, căutarea continuă a adevărului, nevoia de-a înțelege cum funcționează lumea.
De fapt, romanul e scris la persoana întâi și sugerează că nu suntem chiar așa de diferite de femeile secolului al XIII-lea, că trăirile noastre sunt aceleași de când lumea: căutarea identității, a prieteniei, a dragostei, ambiția, invidia.
Romanul vorbește despre oameni, alegeri, instincte și supraviețuire. Care credeți că este, în esență, cea mai mare luptă a omului?
Lucrurile și situațiile evoluează în jurul tău uneori zilnic, alteori în ani, iar a rămâne pe loc din cauza inerției poate însemna, în fapt, a involua, a nu supraviețui. În esență, cea mai mare luptă a omului devine cea cu sine însuși, un proces continuu pentru construirea și reconstruirea identității și acceptarea a ceea ce devii în contextul schimbărilor din jur.
Dacă ar fi să descrieți „Anul lupilor” printr-o singură emoție, care ar fi aceea și de ce?
Mi-aș dori să fie vorba de speranță. Dar nu e așa simplu.
Într-un interviu despre ultimul său roman, ”Sunt fluvii în cer”, Elif Shafak spune ceva care răzbate și din cartea mea: popoarele din această parte a Europei, cultural, nu sunt optimiste.
În mitologia română, ordinea cosmică și umană este supravegheată de soartă. Ea ține cumpăna dreptei rânduieli a universului nostru tradițional, și, totuși, românul încearcă să îmblânzească soarta ce i-a fost scrisă. Așa că viața devine o luptă continuă, o speranță amară, iar ”optimismul e un mușchi” pe care trebuie să ți-l cultivi din greu.
Cred că ideea acesta sintetizează cel mai bine sufletul cărții.
Ce vă doriți să rămână în sufletul cititorului după ce închide ultima pagină a cărții?
Îmi doresc ca cititorul să aștepte continuarea romanului cu sentimentul că lumea lui este reală, vie și îi îmbogățește spiritul într-un mod ludic. Și, poate, să accepte faptul că există lecții pe care ni le poate oferi trecutul.
Vă rog să transmiteți un singur mesaj cititorului înainte să înceapă „Anul lupilor”!
Dragă cititorule, dacă vrei să știi cine ești, caută să-ți cunoști strămoașele și pășește cu încredere în universul din ”Anul Lupilor” - unele răspunsuri pot fi aici.