Managementul programelor educationale in educatie fizica si sport - Elena Corina Ciolca

Evoluţia şi transformările sociale şi din siste­mul de învăţământ au condus la  consolidarea unor servicii educaţionale.

În curând, performanţa organizaţiei şcolare se va aprecia şi în funcţie de capacitatea de elaborare şi adaptare la proiecte educaţionale, proiecte ce vor răspunde cerinţelor populaţiei şcolare şi ale comunităţii.

Descentralizarea învăţământului presupune implicare, responsabilizare, schimbare de tactici de abordare a procesului educaţional, de strategii, un nou management al instituţiei respective şi a serviciilor oferite de aceasta. Descentralizarea se referă la transferul de autoritate decizională în josul ierarhiei unei organizaţii sau în afara aces­teia, de la minister către inspectorate şi unităţi şcolare şi transferul autorităţii decizionale la nivelul consiliilor judeţene şi locale.

Modelul de descentralizare trebuie construit, negociat, rezultatul fiind un compromis între ne­voile şi aspiraţiile tuturor grupurilor cu interese în educaţie: cadre didactice, părinţi, elevi, adminis­traţie publică, angajatori, instituţiile de învăţă­mânt şi cercetare, societatea.

Principiile procesului de descentralizare:
- Autonomia instituţională
- Răspunderea publică
- Transparenţa actului decizional
- Apropierea centrului de decizie de locul actului educaţional
- Valorizarea resursei umane
- Subsidiaritatea
- Diversitatea culturală şi etnică
- Abordarea etică a serviciului educaţional

„Serviciile educaţionale reprezintă un ansam­blu de activităţi specializate prin metode şi tehnici specifice, elaborate şi desfăşurate în cadrul unor instituţii publice sau organizaţii prin care se urmăreşte rezolvarea unor tipuri variate de pro­bleme ce privesc educaţia şi instrucţia unor cate­gorii diverse de beneficiari din cadrul comunităţii”

Coordonatele de care trebuie să ţină cont orice instituţie care oferă servicii educaţionale se referă la:
- condiţiile tehnologice: infrastructură, comu­nicaţii, echipamente;
- condiţiile juridice: legi, norme;
- condiţiile politice: politicile educaţionale, inte­resul general, gradul de stabilitate politică;
- condiţiile economice: nivelul de trai, venitul, dinamica pieţei muncii;
- condiţiile demografice: rata natalităţii, feno­menul migraţiei;
- condiţiile ecologice: caracteristici ale mediu­lui ambiant, caracteristici geografice;
- condiţiile culturale: valori predominante, atitudini, tradiţii, convingeri.

Managementul serviciilor educaţionale presu­pune abordarea a trei direcţii:
- „managementul politicilor instituţionale – iden­tificarea nevoilor, analiza opţiunilor, selec­tarea programelor, stabilirea criteriilor de alocare a resurselor;
- managementul resurselor – stabilirea siste­melor de suport, a managementului  financiar şi managementului de personal;
- managementul programelor – implemen­ta­rea strategiilor sau operaţiilor curente ale orga­nizaţiilor de-a lungul unor linii funcţionale sau cicluri de pregătire.”

Managementul serviciilor educaţionale are în vedere teoria şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elemen­telor activităţii educaţionale şi a resurselor ei.