In epoca noilor tehnologii, educatia asigurata prin sistemul de invatamant atinge dimensiuni de maxima relevanta, dobandind un rol strategic in pregatirea societatii viitorului. Transformarile pe care comunitatile nationale si locale le vor cunoaste vor solicita intens atat sistemul politic si administratia publica, ce trebuie sa realize un cadru formal si eficace, capabil de armonizarea intereselor tuturor actorilor din societate, prevenind dezechilibrele si oferind perspective solide de dezvoltare intelectuala si materiala, cat si educatia, care va fi chemata sa formeze noii profesionisti, adaptati la noua societate.
Administratia statului si a colectivitatilor locale reprezinta principalul beneficiar al competentelor asigurate de catre universitati, prin programele din domeniul stiintelor administrative. La randul lor, si aceste programe academice trebuie sa se adapteze la noile cadre de functionare ale institutiilor publice si private.
In acest context, problemele care stau in fata unui domeniu de specializare aflat in stransa dependenta de procesele de guvernare – stiintele administrative – reprezinta o tema de dezbatere actuala, precum si in stransa legatura cu problematica pietei muncii.
Marile transformari pe care noile tehnologii le aduc societatii schimba, in mare masura, intregul concept de munca, iar universitatile si cercetarea stiintifica a administratiei publice au rolul de a asigura un ghid pentru viitoarele profesii, precum si in vederea adaptarii institutiilor la noua societate.