Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Editura Universitara Rambursarea cheltuielilor medicale efectuate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene. Culegere de practica judiciara

-27%
60,00 Lei 43,80 Lei

Editura: Editura Universitara

Autor: Dragos Calin, Roxana Maria Calin

ISBN: 978-606-28-1133-4

DOI: https://doi.org/10.5682/9786062811334

Anul publicării: 2020

Editia: I

Pagini: 340

Stoc limitat
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062811334 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
 
 
Volumul este extrem de util, in primul rand pentru magistrati si avocati, pentru ca poate cele mai reprezentative hotarari judecatoresti in materie au fost stranse pentru prima oara in Romania in aceeasi lucrare, de altfel usor accesibila tuturor celor interesati de subiect. 
Autorii 
 
 
  • Rambursarea cheltuielilor medicale efectuate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene. Culegere de practica judiciara

    Descarca

DRAGOS CALIN, judecator, Curtea de Apel Bucuresti 
ROXANA MARIA CALIN, judecator, Tribunalul Bucuresti

 

Cuprins

Cuvant inainte / 11

In masura in care se dovedeste ca urgenta medicala a impiedicat pe reclamant nu numai sa obtina autorizatia prealabila, dar si sa depuna cererea de acordare a autorizatiei prealabile, legislatia nationala nu poate constitui un impediment in acordarea   contravalorii   tratamentului medical conform dispozitiilor art. 20 din Regulamentul (CE) nr.883/2004.
/ 17

Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 7779 din 7 noiembrie 2017

Cum reclamantii nu au depus niciun document din care sa rezulte ca institutiile medicale din Romania nu puteau realiza in mod corespunzator sau intr-un interval  de timp util interventia  chirurgicala  efectuata in Austria, nu poate fi acordata contravaloarea tratamentului medical / 75

Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr.925 din 8 mai 2018

Prin efectuarea platii tratamentului medical de catre reclamant, formularul S2 (E112) nu mai produce efectele pentru care a fost eliberat, neputand fi invocat in solicitarea rambursarii. Aceste prevederi sunt aplicabile in toate situatiile, nu doar in aceea a eliberarii formularului dupa plecarea persoanei beneficiare, intrucat scopul eliberarii acestuia este acelasi in toate situatiile, respectiv ca beneficiarul sa obtina tratament medical din partea unei unitati dintr-un alt stat, fara a suporta costul acestuia, contravaloarea serviciilor medicale urmand sa fie decontata direct intre institutiile implicate. In situatia in care contravaloarea serviciilor medicale a fost achitata de beneficiar, formularul nu mai produce efectele pentru care a fost emis, respectiv decontarea directa a serviciilor medicale intre unitatea medicala si casa de asigurari de sanatate, fara contributia beneficiarului / 126

Curtea de Apel Tirgu Mures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 666/R din 11 octombrie 2016

Prevederile art. 22 din Regulamentul (CEE) nr.1408/71 nu se opun, in principiu, unei reglementari a unui stat membru care conditioneaza rambursarea integrala a cheltuielilor aferente ingrijirilor spitalicesti acordate in alt stat membru de obtinerea unei autorizatii prealabile. In schimb, aceste articole se opun unei astfel de reglementari interpretate in sensul ca exclude, in toate cazurile, rambursarea integrala de catre institutia competenta a cheltuielilor aferente unor astfel de ingrijiri, acordate fara autorizatie prealabila / 138

Curtea de Apel Bacau, Sectia I civila, Decizia nr. 1521 din 28 octombrie 2013

Potrivit art. 22 din Regulamentul (CEE) nr.1408/71, exista posibilitatea deplasarii pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi tratament adecvat starii asiguratului pe timpul bolii sau maternitatii, atat pentru asigurat, cat si pentru membrul de familie. Interventia chirurgicala asupra fatului prezinta o urgenta neonatala ce se impune a fi realizata imediat dupa nastere, iar aceasta situatie nu este compatibila cu efectuarea demersurilor cu privire la inregistrarea nasterii si eliberarea certificatului de nastere pe numele copilului / 148

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 128 din 16 ianuarie 2018

Legislatia interna conditioneaza suportarea contravalorii cheltuielilor ocazionate de serviciile medicale prestate in afara teritoriul tarii, de solutionarea in mod favorabil a cererii de eliberare a formularului S2 (E112) anterior plecarii beneficiarului in strainatate, doar emiterea, ca fapt material, putand fi ulterioara plecarii / 159

Curtea de Apel Craiova, Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 1630 din 13 martie 2014

A nu recunoaste mamei biologice posibilitatea de a obtine serviciile de nastere in locul unde urma sa se efectueze si actul medical asupra copilului a facut ca drepturile asiguratului sa fie supuse unei proceduri formaliste, rigide, sa devina iluzorii. Raportul medical privind situatia copilului, care consemna necesitatea unei interventii urgente pentru salvarea vietii acestuia, era suficient pentru a face dovada faptului ca nasterea nu se putea face intr-un interval de timp rezonabil in Romania, avand in vedere starea fatului / 171

Curtea de Apel Iasi, Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 1683 din 14 noiembrie 2017

In conditiile in care formularul E126 nu este instrumentat de institutiile oficiale autorizate de la locul de sedere, din cadrul Ministerul Federal al Sanatatii si Securitatii Muncii, ci doar de furnizorul de servicii medicale, asa cum in mod corect a sesizat parata, rezulta ca in speta nu putea fi angajata raspunderea statului roman in temeiul Regulamentului (CEE) nr.1408/71 / 180

Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr.2877 din 9 aprilie 2014

O conditie a admisibilitatii eliberarii formularului S2 (E112) este aceea ca, din raportul medical, sa rezulte ca serviciul medical solicitat face parte din pachetul de servicii de baza de care beneficiaza asiguratii in sistemul de asigurari sociale de sanatate din Romania iar acesta sa nu poata fi efectuat intr-un interval de timp rezonabil in niciuna din unitatile sanitare din Romania, luand in considerare starea curenta de sanatate a persoanei solicitante si evolutia probabila a bolii / 188

Curtea de Apel Oradea, Sectia I Civila, Decizia civila nr. 96 din 15 ianuarie 2014

Ingrijirile spitalicesti acordate in alt stat membru trebuie sa fie rambursate de institutia competenta in limita cuantumului stabilit de legislatia acestui stat membru, daca au facut obiectul autorizatiei impuse de art. 22 alin. 1 lit.c din Regulamentul nr. 1408/71. In situatia in care acest cuantum este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislatiei in vigoare in statul membru al carui rezident este asiguratul in cazul spitalizarii in acest din urma stat, trebuie sa se acorde in plus de institutia competenta o rambursare suplimentara corespunzatoare diferentei dintre aceste doua valori, in limita cheltuielilor efectuate in realitate / 210

Curtea de Apel Oradea, Sectia I Civila, Decizia civila nr. 505 din 18 septembrie 2017

Lipsa unei recomandari medicale data de un cadru medical care furnizeaza servicii medicale in sistemul de asigurari de sanatate din Romania, in sensul unei interventii chirurgicale asistata robotic. Costuri solicitate spre rambursare / 222

Curtea de Apel Tirgu Mures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Sentinta nr. 133 din 30 decembrie 2019

Din raportul medical trebuie sa rezulte ca serviciile medicale de care asiguratul a beneficiat se regasesc in pachetul de servicii de baza (servicii decontate din Fondul national asigurari sociale de sanatate din Romania) si faptul ca aceste servicii nu i se pot efectua in Romania in intervalul de timp necesar in mod normal pentru obtinerea tratamentului, luand considerare starea lui curenta de sanatate si evolutia probabila a bolii / 249

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Sentinta civila nr. 409 din 10 februarie 2017

Rambursarea cheltuielilor medicale efectuate intr-un alt stat membru nu poate fi refuzata in cazul in care tratamentul spitalicesc nu ar putea fi furnizat in timp util in statul membru de resedinta al persoanei asigurate din pricina lipsei de medicamente si consumabile medicale de baza si de infrastructura / 262

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 5984 din 13 decembrie 2016

Eliberarea formularului S2 (E112) se poate realiza numai in conditiile existentei unui diagnostic cert si a imposibilitatii tratarii afectiunii in cadrul sistemului medical romanesc / 290

Curtea de Apel Cluj, Sectia a III-a contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 2107 din 2 noiembrie 2016

Cat timp reclamantul nu s-a adresat institutiei abilitate cu o cerere de eliberare a formularului S2 (E112), nici inainte de deplasarea in strainatate, nici dupa aceasta, prin invocarea situatiei de forta majora in care s-a aflat, situatie care l-a impiedicat sa solicite eliberarea formularului / S2 (E112), nu exista temei legal de a rambursa contravaloarea serviciilor medicale acordate / 296

Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia I civila, Decizia civila nr. 1282 din 6 octombrie 2016

Eliberarea formularului S2 (E112) in cazul in care nu se poate realiza o separare intre nastere si interventia chirurgicala, pe care o impune malformatia de care sufera fatul, deoarece nasterea nu poate fi privita ca o afectiune a mamei / 306

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 9169 din 31 octombrie 2013

Neinvocarea unui impediment obiectiv, de nesurmontat in depunerea cererii, ci doar descurajarea reclamantei, printr-o comunicare verbala cu autoritatile publice, ca procedura nu ar acoperi astfel de interventii, nu justifica existenta unor circumstante speciale, de natura a   atrage aplicarea testului de proportionalitate, pentru a se verifica restrangerea nejustificata a liberei prestari a serviciilor / 323

Curtea de Apel Cluj, Sectia a III-a contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 1661 din 29 noiembrie 2019


Prezentul volum reuneste o parte dintre cele mai semnificative hotarari judecatoresti pronuntate de instantele romanesti in domeniul litigiilor vizand rambursarea cheltuielilor medicale efectuate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Chiar daca practica judiciara este mai putin numeroasa si destul de necunoscuta, accesibila fiind pe portalul ROLII, totusi, instantele din Romania au sesizat de doua ori Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu trimiteri preliminare, jurisprudenta gravitand practic in jurul celor doua solutii ale Curtii de Justitie, in continuarea solutiilor de tip Elchinov, C-173/09, EU:C:2010:581.

Prin Ordonanta Curtii de Justitie din 11 iulie 2013, pronuntata in cauza C-430/12, Luca, ECLI:EU:C:2013:467, s-a raspuns cererii de decizie preliminara formulata de Curtea de Apel Bacau, in sensul ca:
„Articolul 49 CE si articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati, cu lucratorii care desfasoara activitati independente si cu membrii familiilor acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, in versiunea modificata si actualizata prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 17 iunie 2008, nu se opun in principiu unei reglementari a unui stat membru care conditioneaza rambursarea integrala a cheltuielilor aferente ingrijirilor spitalicesti acordate in alt stat membru de obtinerea unei autorizatii prealabile. In schimb, aceste articole se opun unei astfel de reglementari interpretate in sensul ca exclude, in toate cazurile, rambursarea integrala de catre institutia competenta a cheltuielilor aferente unor astfel de ingrijiri acordate fara autorizatie prealabila.

Atunci cand un refuz al rambursarii, motivat numai de absenta autorizatiei prealabile, a cheltuielilor aferente ingrijirilor spitalicesti acordate in alt stat membru si achitate de persoana asigurata nu este, tinand seama de imprejurarile specifice, intemeiat, cheltuielile aferente ingrijirilor mentionate trebuie rambursate de institutia competenta persoanei asigurate in cauza in limita cuantumului stabilit de legislatia acestui stat membru. In situatia in care cuantumul respectiv este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislatiei in vigoare in statul membru al carui rezident este asiguratul in cazul spitalizarii sale in acest din urma stat, institutia competenta trebuie sa acorde in plus o rambursare suplimentara corespunzatoare diferentei dintre aceste doua valori, in limita cheltuielilor efectuate in realitate. Atunci cand un astfel de refuz este intemeiat, persoana asigurata poate solicita, in temeiul articolului 49 CE, rambursarea cheltuielilor aferente ingrijirilor spitalicesti numai in limita acoperirii garantate de regimul de asigurari de sanatate la care este afiliata.”

In litigiul intern, in luna octombrie 2008, doamna Luca fusese supusa unor investigatii medicale la clinica universitara din Viena, costul acestora fiind de 4.822,15 euro. Doamna Luca a solicitat ulterior, la 26 ianuarie 2009, eliberarea unui formular E112 pentru a efectua un tratament medical la aceeasi clinica. Ea a solicitat insa, doua zile mai tarziu, amanarea solutionarii acestei cereri. Ca urmare a unei cereri de rambursare a cheltuielilor medicale efectuate pentru acest tratament, formulata la 12 februarie 2009, Casa de Asigurari de Sanatate Bacau i-a rambursat doamnei Luca suma de 8.123,28 RON. La 12 august 2009, doamna Luca a formulat o noua cerere de eliberare a formularului E112 in vederea efectuarii celei de a doua etape a tratamentului preconizat la aceeasi clinica. La 18 iunie 2009 si la 13 octombrie 2009, ea a solicitat de asemenea rambursarea cheltuielilor efectuate cu tratamentul sau. Casa de Asigurari de Sanatate Bacau a decis ulterior, la 12 noiembrie 2009, sa ii ramburseze suma de 4.544,89 RON. Doamna Luca a formulat o actiune la Tribunalul Bacau, care, prin sentinta din 20 decembrie 2011, a respins-o constatand ca cererile de eliberare a formularului E112 au fost depuse dupa ce persoana asigurata platise tratamentele efectuate in strainatate, astfel incat nu se putea retine nicio culpa a Casei de Asigurari de Sanatate Bacau ca urmare a faptului ca nu a eliberat respectivul formular si ca a efectuat o rambursare partiala a cheltuielilor medicale suportate. Instanta mentionata a subliniat, in plus, ca doamna Luca nu a contestat modul de calcul al sumelor care i-au fost decontate.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a citat pe deplin cauza Elchinov, in care analizase aspecte similare, si a stabilit ca, ”rezulta dintr-o jurisprudenta constanta ca, desi o autorizatie prealabila, precum cea impusa prin Ordinul nr.592/2008, constituie, atat pentru pacienti, cat si pentru prestatori, un obstacol in calea liberei prestari a serviciilor, articolul 49 CE nu se opune in principiu ca dreptul unui pacient de a primi ingrijiri spitalicesti in alt stat membru, cu rambursarea acestora de sistemul la care este afiliat, sa fie supus unei autorizari prealabile. Cu toate acestea, este necesar ca toate conditiile stabilite in vederea acordarii unei astfel de autorizari prealabile sa fie justificate in raport cu anumite imperative de interes general, ca acestea sa nu depaseasca ceea ce este necesar in vederea realizarii acestui scop si ca acelasi rezultat sa nu poata fi obtinut prin norme mai putin constrangatoare. In plus, un astfel de sistem trebuie sa fie intemeiat pe criterii obiective, nediscriminatorii si cunoscute in mod anticipat, astfel incat sa se limiteze exercitarea puterii de apreciere a autoritatilor nationale pentru ca aceasta sa nu fie utilizata in mod arbitrar (Hotararea Elchinov, punctul 44). La punctele 45-47 din hotararea Elchinov, Curtea a constatat ca o reglementare nationala care exclude in toate cazurile rambursarea cheltuielilor aferente ingrijirilor spitalicesti acordate fara autorizatie prealabila in alt stat membru il priveaza pe asiguratul social care, din motive legate de starea sa de sanatate sau de necesitatea de a primi ingrijiri de urgenta intr-o institutie spitaliceasca, a fost impiedicat sa solicite o astfel de autorizatie sau nu a putut astepta raspunsul institutiei competente de rambursarea de catre aceasta institutie a cheltuielilor aferente ingrijirilor mentionate, desi conditiile unei astfel de rambursari ar fi indeplinite. Curtea a statuat de asemenea ca o astfel de reglementare nu este justificata de imperative de interes general si, in orice caz, nu indeplineste cerinta proportionalitatii, de unde rezulta ca presupune o restrangere nejustificata a liberei prestari a serviciilor.

In plus, Curtea a amintit, la punctul 48 din hotararea Elchinov, ca, atunci cand un asigurat social care a introdus o cerere de autorizare in temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71 a primit un refuz din partea institutiei competente, iar caracterul nefondat al unui astfel de refuz este stabilit ulterior fie chiar de institutia competenta, fie printr-o decizie jurisdictionala, acest asigurat are dreptul de a obtine in mod direct rambursarea de catre institutia competenta a unui cuantum echivalent cu cel care ar fi fost rambursat in mod normal daca autorizatia ar fi fost eliberata in mod adecvat de la inceput.

Avand in vedere aceste consideratii, Curtea a declarat in hotararea Elchinov, ca articolul 49 CE si articolul 22 din Regulamentul nr. 1408/71 se opun unei reglementari a unui stat membru interpretate in sensul ca exclude, in toate cazurile, rambursarea cheltuielilor aferente ingrijirilor spitalicesti acordate fara autorizatie prealabila in alt stat membru. In ceea ce priveste problema daca ingrijirile spitalicesti acordate in alt stat membru trebuie suportate integral sau partial de institutia competenta, articolul 22 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71 are ca obiect conferirea unui drept la prestatii in natura acordate pe seama acestei institutii de institutia de la locul de sedere, in conformitate cu dispozitiile legislatiei statului membru in care sunt acordate prestatiile, ca si cum persoana interesata ar fi afiliata la aceasta din urma institutie. In ceea ce priveste alineatul (2) al doilea paragraf al aceluiasi articol, acesta are drept unic obiect identificarea imprejurarilor in care este exclus ca institutia competenta sa poata refuza autorizatia solicitata in temeiul alineatului (1) litera (c) (Hotararea Elchinov, punctul 39). Rezulta ca ingrijirile spitalicesti acordate in alt stat membru trebuie sa fie rambursate de institutia competenta in limita cuantumului stabilit de legislatia acestui stat membru daca au facut obiectul autorizatiei impuse de articolul 22 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71. In situatia in care acest cuantum este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislatiei in vigoare in statul membru al carui rezident este asiguratul in cazul spitalizarii in acest din urma stat, trebuie sa se acorde in plus de catre institutia competenta, in temeiul articolului 49 CE, astfel cum a fost interpretat de Curte, o rambursare suplimentara corespunzatoare diferentei dintre aceste doua valori, in limita cheltuielilor efectuate in realitate (Hotararea Elchinov, punctele 78 si 81). Acelasi cuantum este datorat de institutia competenta atunci cand un refuz de a elibera o autorizatie prealabila sau un refuz al rambursarii, motivat numai de absenta autorizatiei prealabile, a cheltuielilor aferente ingrijirilor spitalicesti acordate in alt stat membru si achitate de asiguratul social nu este intemeiat, in special in imprejurari precum cele mentionate la punctul 23 din prezenta hotarare (a se vedea in acest sens hotararea Elchinov, punctele 75-77). In celelalte cazuri, asiguratii sociali care beneficiaza de ingrijiri spitalicesti in alt stat membru decat statul membru de resedinta nu pot solicita rambursarea respectivelor cheltuieli, in temeiul articolului 49 CE, decat in limita acoperirii garantate de regimul de asigurari de sanatate la care sunt afiliati (a se vedea in acest sens hotararea Elchinov, citata anterior, punctul 80).”

Totodata, Curtea de Justitie a mai apreciat ca ”poate fi util sa se observe ca eliberarea unei autorizatii prealabile precum formularul E112 nu pare a prezenta vreo utilitate atunci cand ingrijirile spitalicesti au fost deja acordate asiguratului social, cu exceptia, eventual, a cazului in care nu au fost inca facturate persoanei interesate sau nu au fost achitate (Hotararea Elchinov, citata anterior, punctul 75). In schimb, astfel cum s-a aratat la punctul 28 din prezenta hotarare, rambursarea de catre institutia competenta a cheltuielilor aferente respectivelor ingrijiri in limita cuantumului stabilit de legislatia statului membru in care acestea au fost acordate se impune in cazul in care refuzul rambursarii motivat numai de absenta autorizatiei prealabile este, tinand seama de imprejurarile specifice a caror apreciere este de competenta instantei de trimitere, considerat de aceasta neintemeiat.”

Pin Hotararea Curtii de Justitie din 9 octombrie 2014, pronuntata in cauza C-268/13, Petru, ECLI:EU:C:2014:2271, s-a raspuns cererii de decizie preliminara formulata de Tribunalul Sibiu in sensul ca: ”Articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati, cu lucratorii care desfasoara activitati independente si cu membrii familiilor acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, in versiunea modificata si actualizata prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 17 iunie 2008, trebuie interpretat in sensul ca autorizatia solicitata conform alineatului (1) litera (c) punctul (i) al aceluiasi articol nu poate fi refuzata atunci cand tratamentul spitalicesc in cauza nu poate fi acordat in timp util in statul membru de resedinta al asiguratului social din cauza lipsei medicamentelor si a materialelor medicale de prima necesitate. Aceasta imposibilitate trebuie apreciata la nivelul ansamblului spitalelor din acest stat membru apte sa acorde tratamentul respectiv si in raport cu intervalul de timp in care acesta din urma poate fi obtinut in timp util.”

In litigiul principal, din probe rezulta ca doamna Petru suferea de mai multi ani de grave afectiuni vasculare. In cursul anului 2007, ea a suferit un infarct miocardic in urma caruia a fost supusa unei interventii chirurgicale. In cursul anului 2009, intrucat starea sa de sanatate s-a inrautatit, ea a fost internata la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timisoara. In urma investigatiilor medicale la care a fost supusa, s-a luat decizia efectuarii unei operatii pe cord deschis pentru schimbarea valvei mitrale si introducerea a doua endoproteze vasculare. Considerand ca conditiile materiale din acest spital nu erau satisfacatoare pentru efectuarea unei astfel de interventii chirurgicale, doamna Petru a decis sa mearga la o clinica in Germania unde a fost efectuata interventia respectiva. Costul acesteia si cheltuielile de spitalizare postoperatorii s-au ridicat la suma totala de 17.714,70 euro. Inainte de a se deplasa in Germania, doamna Petru solicitase Casei Judetene de Asigurari de Sanatate Sibiu sa suporte costurile interventiei pe baza formularului E112. Cererea sa, inregistrata la 2 martie 2009, a fost respinsa cu motivarea ca din cuprinsul raportului medicului curant nu rezulta ca serviciul medical solicitat, care facea parte din pachetul de servicii de baza, nu putea fi efectuat intr-un timp rezonabil in unitati medicale din Romania, raportat la starea medicala curenta a asiguratului si la evolutia in timp a bolii. La 2 noiembrie 2011, doamna Petru a introdus o actiune civila in vederea obligarii Casei Judetene de Asigurari de Sanatate Sibiu si a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate la plata contravalorii in lei a sumei de 17 714,70 euro cu titlu de daune interese. Doamna Petru a mentionat, in sustinerea acestei cereri, ca conditiile de spitalizare de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timisoara erau deosebit de precare, intrucat lipseau medicamentele si materialele medicale de prima necesitate, iar numarul de paturi era insuficient, si ca, din cauza complexitatii interventiei chirurgicale si a acestor conditii precare, a decis sa paraseasca acest spital si sa se deplaseze la o clinica in Germania.


Curtea de Justitie a Uniunii Europene a apreciat ca ”articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1408/71 enunta doua conditii a caror indeplinire face obligatorie eliberarea de catre institutia competenta a autorizatiei prealabile solicitate in temeiul alineatului (1) litera (c) punctul (i) al aceluiasi articol. Prima conditie impune ca tratamentul despre care este vorba sa se numere printre prestatiile prevazute de legislatia statului membru pe teritoriul caruia are resedinta asiguratul social. A doua conditie impune ca tratamentul pe care acesta din urma intentioneaza sa il primeasca in alt stat membru decat statul al carui rezident este sa nu poata, tinand seama de starea sa actuala de sanatate si de evolutia probabila a bolii sale, sa ii fie acordat in intervalul de timp necesar in mod normal pentru a obtine tratamentul despre care este vorba in statul membru al carui rezident este (a se vedea, in acest sens, hotararea Elchinov, punctele 53 si 54). In ceea ce priveste aceasta a doua conditie, care este vizata de intrebarea preliminara in prezenta cauza, Curtea a statuat deja ca autorizatia solicitata nu poate fi refuzata atunci cand un tratament identic sau care prezinta acelasi grad de eficacitate nu poate fi obtinut in timp util in statul membru al carui rezident este persoana interesata (a se vedea, in acest sens, hotararea Inizan, C-56/01, EU:C:2003:578, punctele 45 si 60, hotararea Watts, C-372/04, EU:C:2006:325, punctul 61, precum si hotararea Elchinov, EU:C:2010:581, punctul 65). In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, in scopul de a aprecia daca un tratament care prezinta acelasi grad de eficacitate poate fi obtinut in timp util in statul membru de resedinta, institutia competenta este obligata sa ia in considerare toate imprejurarile care caracterizeaza fiecare caz concret, tinand seama in mod adecvat nu numai de situatia medicala a pacientului la momentul la care este solicitata autorizatia si, daca este cazul, de gradul de suferinta sau de natura handicapului acestuia din urma, care ar putea, de exemplu, sa faca imposibila sau excesiv de dificila exercitarea unei activitati profesionale, ci si de antecedentele acestuia. Printre aceste circumstante pe care institutia competenta este obligata sa le ia in considerare poate fi inclusa, intr-un caz concret, lipsa medicamentelor si a materialelor medicale de prima necesitate, cum este cea invocata in cauza principala. Astfel, dupa cum a aratat avocatul general la punctul 25 din concluzii, articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1408/71 nu face distinctie cu privire la motivele pentru care o anumita prestatie nu poate fi efectuata in timp util. Or, aceasta lipsa a medicamentelor si a materialelor medicale poate in mod evident, cum este si cazul lipsei echipamentelor specifice sau a competentelor specializate, sa faca imposibila acordarea unui tratament identic sau care prezinta acelasi grad de eficacitate in timp util in statul membru de resedinta. Cu toate acestea, astfel cum au subliniat guvernul roman si cel al Regatului Unit, precum si Comisia Europeana, (...) pe de o parte, la nivelul ansamblului spitalelor din statul membru de resedinta apte sa acorde tratamentul despre care este vorba si, pe de alta parte, in raport cu intervalul de timp in care acesta din urma poate fi obtinut in timp util. In ceea ce priveste cauza principala, guvernul roman observa ca doamna Petru avea dreptul sa se adreseze oricarui spital din Romania care dispunea de echipamentul necesar pentru efectuarea interventiei de care avea nevoie. Acesta subliniaza de asemenea, alaturi de intimatele din litigiul principal, ca raportul medicului curant indica faptul ca aceasta interventie trebuia efectuata intr-un interval de timp de trei luni. Prin urmare, daca faptele invocate de doamna Petru referitoare la lipsa medicamentelor si a materialelor medicale de prima necesitate la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timisoara sunt dovedite, este de competenta instantei de trimitere sa aprecieze daca aceasta interventie nu ar fi putut fi realizata in acest interval de timp intr-un alt spital din Romania.”

Din jurisprudenta Curtii de Justitie retinem si Hotararea din 5 iunie 2014 din cauza C-255/13, I, ECLI:EU:C:2014:1291, in care s-a stabilit ca ”Articolul 1 literele (j) si (k) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala trebuie interpretat in sensul ca, potrivit articolului 19 alineatul (1) sau articolului 20 alineatele (1) si (2) din acest regulament, in cazul in care un resortisant al Uniunii care avea resedinta intr-un prim stat membru se imbolnaveste grav si subit in timpul vacantei intr-un al doilea stat membru si este obligat sa ramana timp de unsprezece ani in acest din urma stat din cauza acestei afectiuni si datorita disponibilitatii ingrijirilor medicale specializate in apropierea locuintei, el trebuie considerat ca aflandu-se in situatie de „sedere” in acest al doilea stat membru in masura in care centrul obisnuit al intereselor sale se afla in primul stat membru. Revine instantei nationale sarcina de a stabili centrul obisnuit al intereselor acestui resortisant efectuand o evaluare a tuturor faptelor pertinente si tinand seama de intentia sa, astfel cum reiese din aceste fapte, simpla imprejurare ca respectivul resortisant a ramas in al doilea stat membru o perioada indelungata nefiind suficienta, in sine si ca atare, pentru a considera ca are resedinta in acest stat.”

De asemenea, prin Hotararea din 4 octombrie 2012, din cauza C-115/11, Format Urządzenia i Montaże Przemysłowe, ECLI:EU:C:2014:1291, Curtea de Justitie a declarat ca: ”Articolul 14   alineatul (2)   litera (b)   din   Regulamentul   (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati, cu lucratorii care desfasoara activitati independente si cu membrii familiilor acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, in versiunea modificata si actualizata prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 18 decembrie 2006, trebuie interpretat in sensul ca, in circumstante precum cele din actiunea principala, o persoana care, in cadrul unor contracte de munca succesive in care locul de munca este indicat ca fiind pe teritoriul mai multor state membre, nu lucreaza in realitate, pe durata fiecarui contract, decat pe rand pe teritoriul unuia singur dintre aceste state nu se poate incadra in notiunea „persoana care desfasoara in mod obisnuit o activitate salariata pe teritoriul a doua sau mai multe state membre” in sensul acestei dispozitii.”

Nu in ultimul rand, prin Hotararea din 14 octombrie 2010, pronuntata in cauza C-345/09, van Delft si altii, ECLI:EU:C:2010:610, Curtea de Justitie a decis in sensul ca: ”1) Articolele 28, 28a si 33 din Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati si cu familiile acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 18 decembrie 2006, coroborate cu articolul 29 din Regulamentul nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu salariatii si cu membrii familiilor acestora care se deplaseaza in interiorul Comunitatii, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 311/2007 al Comisiei din 19 martie 2007, trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari a unui stat membru, precum cea in cauza in actiunea principala, care prevede ca titularii unei pensii sau ai unei indemnizatii datorate in temeiul legislatiei acestui stat care au resedinta intr-un alt stat membru, in care au dreptul, in temeiul articolelor 28 si 28a, la prestatiile de boala in natura acordate de institutia competenta din acest stat membru, trebuie sa achite, sub forma unei retineri din pensia sau din indemnizatia amintita, o contributie pentru prestatiile mentionate chiar si atunci cand nu sunt inregistrati la institutia competenta din statul membru in care au resedinta. 2) Articolul 21 TFUE trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unei reglementari a unui stat membru, precum cea in cauza in actiunea principala, care prevede ca titularii unei pensii sau ai unei indemnizatii datorate in temeiul legislatiei acestui stat membru care au resedinta intr-un alt stat membru, in care au dreptul, potrivit articolelor 28 si 28a din Regulamentul nr. 1408/71, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, la prestatiile de boala in natura acordate de institutia competenta din acest din urma stat membru, trebuie sa achite, sub forma unei retineri din pensia sau din indemnizatia amintita, o contributie pentru prestatiile mentionate chiar si atunci cand nu sunt inregistrati la institutia competenta din statul membru in care au resedinta. In schimb, articolul 21 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei astfel de reglementari nationale in masura in care aceasta induce sau presupune – aspect care trebuie verificat de instanta de trimitere – o diferenta de tratament nejustificata intre persoanele rezidente si cele nerezidente in ceea ce priveste continuitatea protectiei globale impotriva riscului de boala de care acestia beneficiau in cadrul unor contracte de asigurare incheiate inainte de intrarea in vigoare a respectivei reglementari.”

Volumul este extrem de util, in primul rand pentru magistrati si avocati, pentru ca poate cele mai reprezentative hotarari judecatoresti in materie au fost stranse pentru prima oara in Romania in aceeasi lucrare, de altfel usor accesibila tuturor celor interesati de subiect.

 
Autorii

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!