Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Maria Tanase. Editie romano-franceza - Doina Berchina
![Maria Tanase. Editie romano-franceza - Doina Berchina [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/maria-tanase-editie-romano-franceza-doina-berchina-853213.jpg "Maria Tanase. Editie romano-franceza - Doina Berchina [1]")
Editura: Paideia
Autor: Doina Berchina
Pagini: 110
Anul publicării: 2013
ISBN: 978-973-596-890-8
Cod Produs:
9789735968908
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Maria Tanase creeaza si pune in valoare melodia poporana autentica si cu deosebire cantecul autentic, terenuri inca necunoscute, neintelese sau degradate de obisnuitii nostri dizeuri.
“Niciodata n-am cantat altceva decat cantece populare romanesti. Veniti de prin imprejurimi si din indepartari la oras, taranii aciuiti prin mahalaua noastra, dupa ce-si lasau lucrul, cu voci cand inflacarate, cand domoale, cantau cantecele de acasa. De la ei stiu canta, de la ei, de la taica si de la mama. Multa vreme mi-au ramas in suflet cantecele acelea triste, taraganate, cu alean, de blestem, de razbunare, de revolta, bocete, cantece de leagan, cantece de nunta.”
«Je n’ai jamais joué autre que des chansons folkloriques roumaines. Venus des alentours et de loin à la ville, se mettant «à l’abri» dans nos bidonvilles, ces paysans, après avoir quitté leur lieu de travail, avec des voix tantôt passionnées, tantôt douces, chantaient les chansons de leur lieu de naissance. Ce sont eux qui m’ont appris à chanter, eux, aussi mon père et ma mère. Pendant longtemps sont restées dans mon coeur ces chansons tristes, interminables et pleines de chagrin, ces chansons de malédiction, de vengeance et de révolte, ces lamentations (chants funèbres), ces berceuses et chants de mariage».
Maria Tanase
Doina Berchina istoriseste, in acest volum, biografia „Privighetoarei cantecului popular romanesc”, Maria Tanase –, o prezenta unica in istoria muzicii traditionale, o personalitate efervescenta care si-a daruit viata cantecului.
„Sunt voci care nu exprima numai frumosul muzical, minunea veche si cu toate astea mereu noua a cantecului, ci ceva mai mult, exprima sufletul unui loc si al unui timp. Asa a fost vocea Mariei. Cand canta ea, […] parca plangea un violoncel cu strunele de matase”.
Constantin Nottara
Despre debutul Mariei la radio,revista Radio-Adevarul scria: „Tanara cantareata care e una din cele mai izbutite talente ale promotiilor mai noi aduce pe langa apreciate insusiri vocale si o preocupare de noutate intru totul laudabila: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le diseaza ci le canta, pastrandu-le nealterata frumusetea originala. Solista creeaza astfel si pune in valoare melodia poporana autentica si cu deosebire cantecul autentic, terenuri inca necunoscute, neintelese sau degradate de obisnuitii nostri diseuri”.
(Radio Romania Cultural)
„Niciodata n-am cantat altceva decat cantece populare romanesti. Veniti de prin imprejurimi si din indepartari la oras, taranii aciuiti prin mahalaua noastra, dupa ce-si lasau lucrul, cu voci cand inflacarate, cand domoale, cantau cantecele de acasa. De la ei stiu canta, de la ei, de la taica si de la mama. Multa vreme mi-au ramas in suflet cantecele acelea triste, taraganate, cu alean, de blestem, de razbunare, de revolta, bocete, cantece de leagan, cantece de nunta.”
Maria Tanase
„Boema, citadina, mondena, nonconformista, Maria si-a pus la incercare talentul nu doar prin cant. A jucat la revista, in film si in teatru. A cantat printre mese si pe stadion, la Radio in direct sau la Targul Mosilor din Obor, in mijlocul oamenilor. A cunoscut multe dintre marile personalitati ale vietii culturale interbelice de la noi, care au pretuit-o si admirat-o. A fost profesoara, dar, mai ales, mentor, multora. A transformat cum s-a spus, modul de intelegere si de percepere a foclorului, a muzicii populare in sens larg. Canta patimas, cu ardoare. Interpreta dand sens si emotie fiecarui cuvant. Intelegea bine cine e si de ce se afla pe scena. Dar, mai ales, a stiut ca va ramane in memoria concetatenilor sai si nu i-a fost de loc indiferent cum”.
Doina Berchina
Tudor Arghezi i-a scris pe o carte „celei care a creat folclorul romanesc din nou”. Si in notele sale: „Ea stie sa calce cuvantul si silaba si sa dea, fara gres, ghirlanda in relief a unui suflet de opinca”.
“Niciodata n-am cantat altceva decat cantece populare romanesti. Veniti de prin imprejurimi si din indepartari la oras, taranii aciuiti prin mahalaua noastra, dupa ce-si lasau lucrul, cu voci cand inflacarate, cand domoale, cantau cantecele de acasa. De la ei stiu canta, de la ei, de la taica si de la mama. Multa vreme mi-au ramas in suflet cantecele acelea triste, taraganate, cu alean, de blestem, de razbunare, de revolta, bocete, cantece de leagan, cantece de nunta.”
«Je n’ai jamais joué autre que des chansons folkloriques roumaines. Venus des alentours et de loin à la ville, se mettant «à l’abri» dans nos bidonvilles, ces paysans
Maria Tanase
Doina Berchina istoriseste, in acest volum, biografia „Privighetoarei cantecului popular romanesc”, Maria Tanase –, o prezenta unica in istoria muzicii traditionale, o personalitate efervescenta care si-a daruit viata cantecului.
„Sunt voci care nu exprima numai frumosul muzical, minunea veche si cu toate astea mereu noua a cantecului, ci ceva mai mult, exprima sufletul unui loc si al unui timp. Asa a fost vocea Mariei. Cand canta ea, […] parca plangea un violoncel cu strunele de matase”.
Constantin Nottara
Despre debutul Mariei la radio,revista Radio-Adevarul scria: „Tanara cantareata care e una din cele mai izbutite talente ale promotiilor mai noi aduce pe langa apreciate insusiri vocale si o preocupare de noutate intru totul laudabila: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le diseaza ci le canta, pastrandu-le nealterata frumusetea originala. Solista creeaza astfel si pune in valoare melodia poporana autentica si cu deosebire cantecul autentic, terenuri inca necunoscute, neintelese sau degradate de obisnuitii nostri diseuri”.
(Radio Romania Cultural)
„Niciodata n-am cantat altceva decat cantece populare romanesti. Veniti de prin imprejurimi si din indepartari la oras, taranii aciuiti prin mahalaua noastra, dupa ce-si lasau lucrul, cu voci cand inflacarate, cand domoale, cantau cantecele de acasa. De la ei stiu canta, de la ei, de la taica si de la mama. Multa vreme mi-au ramas in suflet cantecele acelea triste, taraganate, cu alean, de blestem, de razbunare, de revolta, bocete, cantece de leagan, cantece de nunta.”
Maria Tanase
„Boema, citadina, mondena, nonconformista, Maria si-a pus la incercare talentul nu doar prin cant. A jucat la revista, in film si in teatru. A cantat printre mese si pe stadion, la Radio in direct sau la Targul Mosilor din Obor, in mijlocul oamenilor. A cunoscut multe dintre marile personalitati ale vietii culturale interbelice de la noi, care au pretuit-o si admirat-o. A fost profesoara, dar, mai ales, mentor, multora. A transformat cum s-a spus, modul de intelegere si de percepere a foclorului, a muzicii populare in sens larg. Canta patimas, cu ardoare. Interpreta dand sens si emotie fiecarui cuvant. Intelegea bine cine e si de ce se afla pe scena. Dar, mai ales, a stiut ca va ramane in memoria concetatenilor sai si nu i-a fost de loc indiferent cum”.
Doina Berchina
Tudor Arghezi i-a scris pe o carte „celei care a creat folclorul romanesc din nou”. Si in notele sale: „Ea stie sa calce cuvantul si silaba si sa dea, fara gres, ghirlanda in relief a unui suflet de opinca”.
Maria Tanase (n. 25 septembrie -d. 22 iunie 1963) a fost o interpreta romana de muzica populara. A fost supranumita Pasarea maiastra de catre Nicolae Iorga in anul 1938.
S-a nascut in mahalaua Caramidarilor din Bucuresti (zona Palatul Copiilor – Parcul Tineretului), fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Carta, judetul Sibiu (Tara Fagarasului) si al florarului Ion Coanda Tanase (1877-1958), din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj (azi Mierea, com. Cruset, jud. Gorj), de pe valea Amaradiei. A avut o sora si un frate: Aurica (n. 1910) si François (zis Franz, n. 1911).
In mai 1934 se angajeaza la Teatrul „Carabus”. La 2 iunie debuteaza in revista Carabus-Express (a lui N. Kiritescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tanase. In acelasi an imprima Mansarda (romanta de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.
In vara anului 1937 imprima primele cantece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brailoiu si Harry Brauner, primele doua fiind Cine iubeste si lasa si M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costica Vraciu din Gorj.
Data de 20 februarie 1938 reprezinta debutul radiofonic al artistei. Acompaniata de taraful Ion Matache din Arges, a sustinut „pe viu” un program de cantece romanesti la emisiunea „Ora satului”: M-am jurat de mii de ori, Sapte saptamani din post, Ce-i mai dulce ca alvita, Cine iubeste si lasa, Geaba ma mai duc acasa, Marie si Marioara, Tiganeasca, Cand o fi la moartea mea. La aceasta emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violonisti, un contrabasist, un tambalist si un cobzar. Dupa comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio si ecoul puternic in randurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tanase continua sa fie programata aproape saptamanal de Radio Romania.
In 1938, Maria Tanase canta in renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniata de orchestra violonistului Petrica Motoi.
Pe 17 august 1938 canta la incheierea cursurilor de vara ale Universitatii populare de la Valenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumeste Pasarea maiastra. In acelasi an se angajeaza la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vladoianu. In septembrie lanseaza cu mare succes cantecele Mi-am pus busuioc in par (cantec in stil popular) si Habar n-ai tu (ambele avand muzica compusa de Ion Vasilescu) in revista Constelatia Alhambrei, pe care le imprima apoi la „Columbia”.
La 16 aprilie 1939 pleaca la Expozitia Universala de la New York (New York World’s Fair) amenajata in cartierul Flushing Meadows din sectorul Queens. Inaugurarea oficiala a pavilioanelor a avut loc la 5 mai 1939. Canta impreuna cu orchestra lui Grigoras Dinicu si cu naistul Fanica Luca la Casa romaneasca (unul din pavilioanele Romaniei).Aici, Maria Tanase are ocazia sa-i cunoasca pe George Enescu si pe Constantin Brancusi. La aceasta expozitie au mai participat Dimitrie Gusti, arh. Octav Doicescu, arh. George Matei Cantacuzino s.a. Maria Tanase se intoarce in tara in luna iulie.
Spre sfarsitul anului 1940, Garda de Fier ii interzice sa mai apara in public si, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tanase in discoteca Radiodifuziunii, precum si matritele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul ca distorsionau folclorul romanesc autentic. Adevaratul motiv al acestei miscari antisemite a fost faptul ca in cercul de prieteni ai Mariei Tanase se gaseau si o serie de intelectuali evrei sau democrati, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules in 1929 cantecul Cine iubeste si lasa, frate al pictorului Victor Brauner) si jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc la 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focsani.Ziarul „Timpul”, nr. 1356 din 16 februarie 1941, anunta cititorii reaparitia Mariei Tanase intr-un program radiofonic.
In martie 1941 intreprinde un turneu artistic in Turcia. Canta in revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurarii Teatrului de vara „Taxim”. Aici este desemnata cetatean de onoare de presedintele Turciei. La finalul acestui turneu se reintoarce in tara. Alaturi de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului si muzicii romanesti canta ranitilor din razboi.
Dupa instaurarea comunismului, in 1952 este solicitata sa profeseze la Scoala medie de muzica nr. 1 din Bucuresti, in cadrul unei catedre de cant popular nou creata. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Serbanescu.
Lanseaza cu mare succes cantecele Dragi mi-s cantecele mele (aranjament revuistic de Henry Malineanu) si Aseara vantul batea (cantec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului si Studentilor pentru Pace si Prietenie din vara anului 1953, desfasurat in Bucuresti.
Dupa o pauza discografica de 11 ani, din 1954 imprima frecvent la Radio si la casa de discuri Electrecord.
In 1958 imprima la Electrecord patru cantece populare romanesti traduse si adaptate in franceza de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubeste si lasa), Danse montagnarde (Uhai, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-asa). Acestea au fost editate pe un microsion Electrecord (nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, impreuna cu alte cantece ale artistei cantate in limba romana, pe un disc editat in colaborare cu casa franceza „Le Chant du Monde”, disc distins in 1965 cu „Grand prix du disque” (Marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.
A cantat in numeroase restaurante si localuri bucurestene (mai ales in perioada interbelica): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-nalta” din Piata Obor.
In primavara anului 1963, fiind intr-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, afla ca este bolnava de cancer la plamani. Intrerupe turneul, rugand-o pe Mia Braia sa o inlocuiasca. La mai ajunge acasa, in Bucuresti.
Se stinge din viata la Spitalul Fundeni, la 22 iunie 1963, ora 14:10.
Ca sa o cunosti si, eventual, sa o intelegi pe Maria Tanase trebuie inainte de toate sa ii asculti cantecele cu rabdare, pe indelete. Sunt peste 400! De la Ciuleandra si Lelita carciumareasa, Bun ii vinul ghiurghiuliu, Butelca me, la Lume, lume, M-am jurat de mii de ori, Lung e drumul Gorjului, Doda, Doda sau Doinele de Dolj si de Maramures...
Lasi la urma blestemul: Cine iubeste si lasa... Pentru ca e prea adanc, prea involburat, ca o valtoare ucigasa...
Timbrul glasului ei rascolitor te va lua prin surprindere. Nu vei sti ce te tulbura, ce te emotioneaza mai mult. Vigoarea vocii, tanguitul amar, ironia unor versuri, cheful de viata ori dilemele metafizice, existentiale pe care le simti prezente la tot pasul in aceste melodii, dar, mai ales, in: Eu pe badea am intrebat, Dada, frica mi-e ca mor ca maine, Batranete haine grele, Cand oi fi la moartea mea. Multe sunt prelucrari din folclorul orasenesc, altele din repertoriul lautaresc, dar si destule culese de prin toate regiunile tarii cu specificul melodic al fiecareia. Asa ca Maria, venita pe lume la Bucuresti, din unirea unui oltean cu o ardeleanca din Tara Fagarasului, intr-o zi blanda de septembrie, poate fi considerata emblematica pentru toti romanii, pentru felul de a fi al oricaruia dintre ei. Nu degeaba, fata din Cocioc si-a pus „busuioc in par”!
Vorbim, asadar, de un fenomen si de un simbol national, poate nu indeajuns de bine valorificat la 100 de ani de la nasterea artistei. Generatiile urmatoare o vor redescoperi si pretui, cu atat mai mult cu cat globalizarea trimite spre cautarea si asumarea unor radacini identitare.
Maria Tanase insasi s-a straduit sa faca mai pe intelesul lumii fiorul trairii si simtirii autohtone, inregistrand unele dintre cantecele ei de succes in limba franceza.
Asa, oricine poate masura felul in care duiosia, melancolia, tragismul ori energia prezente in doina sau romanta noastra, in cantecul de jale sau cel de petrecere, de la noi e tot atata valoare artistica si tezaur cultural european, cat in fadoul portughez, cantoneta italiana sau sansoneta franceza.
S-a nascut in mahalaua Caramidarilor din Bucuresti (zona Palatul Copiilor – Parcul Tineretului), fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Carta, judetul Sibiu (Tara Fagarasului) si al florarului Ion Coanda Tanase (1877-1958), din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj (azi Mierea, com. Cruset, jud. Gorj), de pe valea Amaradiei. A avut o sora si un frate: Aurica (n. 1910) si François (zis Franz, n. 1911).
In mai 1934 se angajeaza la Teatrul „Carabus”. La 2 iunie debuteaza in revista Carabus-Express (a lui N. Kiritescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tanase. In acelasi an imprima Mansarda (romanta de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.
In vara anului 1937 imprima primele cantece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brailoiu si Harry Brauner, primele doua fiind Cine iubeste si lasa si M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costica Vraciu din Gorj.
Data de 20 februarie 1938 reprezinta debutul radiofonic al artistei. Acompaniata de taraful Ion Matache din Arges, a sustinut „pe viu” un program de cantece romanesti la emisiunea „Ora satului”: M-am jurat de mii de ori, Sapte saptamani din post, Ce-i mai dulce ca alvita, Cine iubeste si lasa, Geaba ma mai duc acasa, Marie si Marioara, Tiganeasca, Cand o fi la moartea mea. La aceasta emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violonisti, un contrabasist, un tambalist si un cobzar. Dupa comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio si ecoul puternic in randurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tanase continua sa fie programata aproape saptamanal de Radio Romania.
In 1938, Maria Tanase canta in renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniata de orchestra violonistului Petrica Motoi.
Pe 17 august 1938 canta la incheierea cursurilor de vara ale Universitatii populare de la Valenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumeste Pasarea maiastra. In acelasi an se angajeaza la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vladoianu. In septembrie lanseaza cu mare succes cantecele Mi-am pus busuioc in par (cantec in stil popular) si Habar n-ai tu (ambele avand muzica compusa de Ion Vasilescu) in revista Constelatia Alhambrei, pe care le imprima apoi la „Columbia”.
La 16 aprilie 1939 pleaca la Expozitia Universala de la New York (New York World’s Fair) amenajata in cartierul Flushing Meadows din sectorul Queens. Inaugurarea oficiala a pavilioanelor a avut loc la 5 mai 1939. Canta impreuna cu orchestra lui Grigoras Dinicu si cu naistul Fanica Luca la Casa romaneasca (unul din pavilioanele Romaniei).Aici, Maria Tanase are ocazia sa-i cunoasca pe George Enescu si pe Constantin Brancusi. La aceasta expozitie au mai participat Dimitrie Gusti, arh. Octav Doicescu, arh. George Matei Cantacuzino s.a. Maria Tanase se intoarce in tara in luna iulie.
Spre sfarsitul anului 1940, Garda de Fier ii interzice sa mai apara in public si, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tanase in discoteca Radiodifuziunii, precum si matritele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul ca distorsionau folclorul romanesc autentic. Adevaratul motiv al acestei miscari antisemite a fost faptul ca in cercul de prieteni ai Mariei Tanase se gaseau si o serie de intelectuali evrei sau democrati, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules in 1929 cantecul Cine iubeste si lasa, frate al pictorului Victor Brauner) si jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc la 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focsani.Ziarul „Timpul”, nr. 1356 din 16 februarie 1941, anunta cititorii reaparitia Mariei Tanase intr-un program radiofonic.
In martie 1941 intreprinde un turneu artistic in Turcia. Canta in revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurarii Teatrului de vara „Taxim”. Aici este desemnata cetatean de onoare de presedintele Turciei. La finalul acestui turneu se reintoarce in tara. Alaturi de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului si muzicii romanesti canta ranitilor din razboi.
Dupa instaurarea comunismului, in 1952 este solicitata sa profeseze la Scoala medie de muzica nr. 1 din Bucuresti, in cadrul unei catedre de cant popular nou creata. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Serbanescu.
Lanseaza cu mare succes cantecele Dragi mi-s cantecele mele (aranjament revuistic de Henry Malineanu) si Aseara vantul batea (cantec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului si Studentilor pentru Pace si Prietenie din vara anului 1953, desfasurat in Bucuresti.
Dupa o pauza discografica de 11 ani, din 1954 imprima frecvent la Radio si la casa de discuri Electrecord.
In 1958 imprima la Electrecord patru cantece populare romanesti traduse si adaptate in franceza de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubeste si lasa), Danse montagnarde (Uhai, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-asa). Acestea au fost editate pe un microsion Electrecord (nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, impreuna cu alte cantece ale artistei cantate in limba romana, pe un disc editat in colaborare cu casa franceza „Le Chant du Monde”, disc distins in 1965 cu „Grand prix du disque” (Marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.
A cantat in numeroase restaurante si localuri bucurestene (mai ales in perioada interbelica): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-nalta” din Piata Obor.
In primavara anului 1963, fiind intr-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, afla ca este bolnava de cancer la plamani. Intrerupe turneul, rugand-o pe Mia Braia sa o inlocuiasca. La mai ajunge acasa, in Bucuresti.
Se stinge din viata la Spitalul Fundeni, la 22 iunie 1963, ora 14:10.
Ca sa o cunosti si, eventual, sa o intelegi pe Maria Tanase trebuie inainte de toate sa ii asculti cantecele cu rabdare, pe indelete. Sunt peste 400! De la Ciuleandra si Lelita carciumareasa, Bun ii vinul ghiurghiuliu, Butelca me, la Lume, lume, M-am jurat de mii de ori, Lung e drumul Gorjului, Doda, Doda sau Doinele de Dolj si de Maramures...
Lasi la urma blestemul: Cine iubeste si lasa... Pentru ca e prea adanc, prea involburat, ca o valtoare ucigasa...
Timbrul glasului ei rascolitor te va lua prin surprindere. Nu vei sti ce te tulbura, ce te emotioneaza mai mult. Vigoarea vocii, tanguitul amar, ironia unor versuri, cheful de viata ori dilemele metafizice, existentiale pe care le simti prezente la tot pasul in aceste melodii, dar, mai ales, in: Eu pe badea am intrebat, Dada, frica mi-e ca mor ca maine, Batranete haine grele, Cand oi fi la moartea mea. Multe sunt prelucrari din folclorul orasenesc, altele din repertoriul lautaresc, dar si destule culese de prin toate regiunile tarii cu specificul melodic al fiecareia. Asa ca Maria, venita pe lume la Bucuresti, din unirea unui oltean cu o ardeleanca din Tara Fagarasului, intr-o zi blanda de septembrie, poate fi considerata emblematica pentru toti romanii, pentru felul de a fi al oricaruia dintre ei. Nu degeaba, fata din Cocioc si-a pus „busuioc in par”!
Vorbim, asadar, de un fenomen si de un simbol national, poate nu indeajuns de bine valorificat la 100 de ani de la nasterea artistei. Generatiile urmatoare o vor redescoperi si pretui, cu atat mai mult cu cat globalizarea trimite spre cautarea si asumarea unor radacini identitare.
Maria Tanase insasi s-a straduit sa faca mai pe intelesul lumii fiorul trairii si simtirii autohtone, inregistrand unele dintre cantecele ei de succes in limba franceza.
Asa, oricine poate masura felul in care duiosia, melancolia, tragismul ori energia prezente in doina sau romanta noastra, in cantecul de jale sau cel de petrecere, de la noi e tot atata valoare artistica si tezaur cultural european, cat in fadoul portughez, cantoneta italiana sau sansoneta franceza.
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Vezi? Comunicarea prin imagine - Adina Nanu
Societatea digitala - Elena Tîrziman
Feeria de iarna. Scenariu de film - Alexandru Maftei
De la teatru la jocuri video. Structuri narative digitale - Diana Vasile
Cantul si vorbirea de performanta
Filmul - Nepot al Renasterii - Ioan Carmazan
Papil Panduru. O viata artistica in cronici, comentarii si imagini (Film)
Manipularea prin teatru. Criza-Creatie-Catharsis
Dimensiuni ale gandirii coregrafice. Timp, spatiu, miscare - Volumul 1
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro