MEDIEREA PENTRU TOTI. TEORIA SI PRACTICA MEDIERII

  • Autor:

  • Editura: Editura Universitară

    ISBN: 978-606-28-0003-1

    Doi: 10.5682/9786062800031

  • Anul publicării:

    Ediţia: I

    Pagini: 191

2500 RON

Disponibilitate: în stoc



Cuprinsul cărţii MEDIEREA PENTRU TOTI. TEORIA SI PRACTICA MEDIERII

PREFAȚĂ /11

CAPITOLUL I. Conflictul /17

Conflictul și rolul său /17

Diversele tipuri de conflicte /18

CAPITOLUL II. Modalitățile de soluționare a conflictelor /24

Trei motoare de rezolvare a conflictelor /24

Cinci moduri de soluționare a conflictelor/25

Mediere sau conciliere? /28

Cum alegem cele mai bune metode de soluționare a conflictelor? /31

CAPITOLUL III. Gestionarea emoțiilor/49

Emoțiile conform neurologilor/49

Emoția scurt-circuitează reflexia /50

Emoțiile în evoluția conflictului /52

CAPITOLUL IV. Desfășurarea unei medieri /56

Pre-medierea /56

Debutul medierii/58

Fazele obișnuite ale medierii/61

CAPITOLUL V. Tehnici de comunicare aplicate în mediere /79

Comunicarea non violentă/79

Limbajul afectiv /81

Ascultarea activă/83

Interviul/84

Reacții la cuvintele celuilalt /86

Reformularea /88

Interpretarea/95

Ritmul vorbelor și adaptarea la limbaj /99

Depășirea situațiilor dificile/ 100

GLOSAR/108

Anexă/ 113

Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială / 113

Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) /130

Cuvânt înainte MEDIEREA PENTRU TOTI. TEORIA SI PRACTICA MEDIERII

Fără a ne cunoaște unii pe alții, avem uneori imagini despre persoane, profesii, instituții (…) pe care le numim reprezentări. Aceste reprezentări ne vin în minte atunci când nu se vorbește despre dl. X., dna Y…. Dar și atunci când nu se vorbește despre muncitori, funcționari, contabili, patroni, infirmieri, mediatori, avocați, magistrați… Câteodată chiar, când întâlnim un muncitor, un patron, un infirmier, prejudecățile noastre funcționează ca un filtru: îl vom vedea mai degrabă pe acesta decât realitatea celuilalt. Mai rău: în această cercetare a adevărului se întâmplă chiar ca profesionistul însuși să caute uneori a se conforma cu imaginea presupusă de public.

Or, aceeași persoană se poate descoperi foarte diferit în cadrul său profesional și în alt context: amical, familial etc. Persoana formează un tot.

Béatrice Blohorn-Brenneur este magistrat. Eu am întâlnit-o la diverse conferințe referitoare la mediere. De departe, bineînțeles, ca orice ființă umană, nu am scăpat acestor proiecții asupra profesiei. Chiar după 15 ani de activitate, în fața a sute de magistrați în cadrul formării continue la École nationale de la magistrature, mi-am păstrat imaginea prestabilită a magistratului: sobru, serios, grav, chiar pretențios uneori, situându-se deasupra unor implicări, sigur pe piedestalul său, simțindu-se poate chiar superior celorlalți.

Foarte repede, Béatrice Blohorn-Brenneur m-a interesat mult, pentru că persoana sensibilă a magistratului mi-a apărut în spatele imaginii profesiei sale.

La fel, relaționarea cu mai mult de o mie cinci sute de avocați întâlniți în cadrul formării cu privire la mediere, m-a făcut să-i cunosc prin prisma legăturilor amicale, în afara funcției. Am descoperit atunci magistrați și avocați care, departe de a fi înfumurați, erau modești, în căutarea unei certitudini în cunoașterea subtilităților, relațiilor umane, sursă a numeroase conflicte pe care le conduseseră, conciliaseră sau judecaseră.

Aceste cunoștințe nu le-au fost transmise la cursurile pentru formarea lor profesională inițială.

De la formarea juridică la formarea pentru mediere

Ce am aflat despre formarea profesională generală în domeniul juridic?

Aceasta este foarte aprofundată și tinde să formeze avocatul sau magistratul care ascultă părțile (sau ia cunoștință de conținutul unui dosar), să găsească, în spatele cuvintelor, textul de lege care îi va permite să definească cine ar avea dreptate și cine nu.

Meritul dreptului este acela de a propune un cadru de referință, atât în relațiile private, pentru a permite exercitarea libertăților, cât și în ceea ce privește ordinea publică, obligatorie. Dar dreptul nu poate reglementa totul:

  • în cuplu: certurile legate de gelozie, grade de cultură diferite, în educația copiilor, prea multe sau lipsa relațiilor afective sau sexuale
  • în familie: asupra posibilelor escapade, ritmicitatea vizitării nepoților de bunici.
  • în cadrul succesiunilor: asupra atribuirii precise a diverselor bunuri, asupra ajutorului sau asistenței defunctului de un moștenitor sau altul…
  • în cazurile de vecinătate: cuvinte jignitoare, tonul vocii, amenințările, acuzațiile aruncate asupra celuilalt de nerespectare a legii privind zgomotul, limitele proprietății și folosința spațiului…
  • în cadrul relațiilor profesionale: între funcționari sau asociați privind gestiunea, publicitatea, recrutarea personalului, remunerare, condițiile de muncă…
  • între întreprinderi: cu deosebire când contractul n-a prevăzut totul, disfuncționalități și durata de funcționare a unor mașini, erori, uzarea brevetelor și altor drepturi de proprietate intelectuală prezentând similitudini, reținerea informațiilor…

Această listă, care ar putea fi mult mai lungă, lasă să se întrevadă spații imense din ceea ce se prezintă cotidianul și căruia, luat singur, dreptul nu-i răspunde decât parțial. În plus, ne întâlnim cu cazuri de alegere între două răspunsuri:

permis/interzis, pe drept/pe nedrept, conform/neconform.

Atunci când aria soluțiilor ia în considerație particularitatea cauzei, se oferă multiple combinații pentru a rezolva „pe unul sau pe altul”, cu posibilități variate în timp, în spațiu, materiale sau despăgubiri bănești, reguli la care să se supună, garanții.

Este ceea ce fac persoanele când vorbesc unele cu altele sau stabilesc proiecte și soluții. Dar acestea pot, de asemenea, să frâneze, să blocheze sau să atace identitatea celuilalt în cadrul conflictului. Ce dorim deci să se înțeleagă?

Toate acestea reprezintă ceea ce autorul a înțeles pe deplin pe parcursul exercitării funcțiilor sale. Béatrice Blohorn-Brenneur a căutat, prin cunoașterea umană și, în particular, prin cunoașterea comunicării umane, tot ceea ce putea fi complementar cunoștințelor sale juridice. A cercetat și s-a format. A învățat și a pus în practică ascultarea justițiabilului. A invitat persoanele aflate în conflict să vorbească și să explice, în mod egal, să se asculte fără să se atace. Le-a sugerat deseori să o facă cu sprijinul unei persoane din afară, capabilă să vegheze în mod particular la acest lucru: o terță persoană de încredere, un mediator, care să urmărească explicații reciproce, pentru a avansa spre o soluție durabilă.

Deschiderea față de ideea de mediere și față de limitele sale 

Cel ce va citi această carte își va spune: „în fond, este de bun-simț”. Da, un bun-simț care sigur a dispărut la nașterea unui litigiu, a unui conflict… atunci când aveam cea mai mare nevoie de bun simț.

Utilizarea unui limbaj al soluționării diferendelor (schimbarea în profunzime, în bine a ceea ce este conflict, pentru o decizie mai bună) este ceea ce autoarea ne reamintește aici. În mod cert, există limite: minciună, perversitate, amenințare, rea-credință…, toate există. Uneori, acestea se pot explicita prin mediere: ce a determinat în trecut să se ajungă la această rea-credință sau la aceste amenințări? „Se explică”, acesta este cuvântul determinant.

Uneori, pare ca nicio parte să nu fi avut dorința de a se înțelege. Uneori chiar, în complexitatea personalității noastre umane pare să fi dorit, mai degrabă, să-i facă rău celuilalt, să-l distrugă, să-l condamne, să-l zdrobească. Din fericire, sistemul judiciar și magistratul sunt acolo și veghează. Sancționarea, luarea deciziei sunt remediile, acolo unde negocierea și medierea și-au arătat limitele.

Au fost încercate cu adevărat toate posibilitățile înainte de a merge în justiție sau de a se ajunge la un război?

Dacă, pentru întregul conflict ce părea că durează, fiecare parte încerca, mai întâi, înainte de a merge în justiție:

  • să stea față în față, centrat pe „medierea limbajului”, respectând regulile comunicării specifice medierii: respectul reciproc între persoane, ascultarea, reformularea punctuală (să punem cuvintele altuia în propria opinie și să formulăm) înainte de a răspunde, controlul puterii de înțelegere reciprocă în dezacordul (acord asupra dezacordului) în căutarea progresivă și imaginativă de soluții care să răspundă nevoilor; sau
  • să recurgă la prezența binevoitoare a unui mediator, „terț de încredere”, garantul regulilor și intereselor persoanelor în realizarea obiectivelor proprii, având timpul necesar pentru găsirea soluțiilor care convin ambelor părți.

De unde, această carte, scoasă în urma diverselor cursuri ținute de autoare. Înțelegem, așadar, în plus față de elementele practice, o parte juridică, o cunoaștere a textelor trecute și prezente care pun în lumină:

  • deschiderea spre „medierea convențională”: oriceinițiativă de înțelegere, formală sau informală, între persoane (în afara unui demers judiciar),
  • deschiderea spre „medierea judiciară”: orice inițiativă luată de un judecător de a invita sau a favoriza o înțelegere, un acord, între părțile implicate în aceste cazuri unde este vorba de păstrarea relațiilor viitoare (de familie, lucru, vecinătate, asociere, relații comerciale etc.). Meritul autoarei este de a rămâne simplă, de a merge către esență. Fiecare dintre aceste mari idei este ilustrată prin mai multe exemple.

Autoarea transmite ceea ce chiar ea a învățat, a aplicat și a observat referitor la efectele acestor modele de vorbire și de relaționare. Aceste constatări le-a făcut și pentru alții, pentru aplicarea unei culturi a medierii în lumea conflictelor.

O cultură a medierii într-o lume a conflictelor.

Aceasta este ideea.

Aceasta vi se transmite.

Mulțumesc Béatrice Blohorn-Brenneur!

Prof.univ.dr. Jacques Salzer, Universitatea Paris Dauphine (1974-2004)

Despre autor

Beatrice Blohorn-Brenneur

Te-ar mai putea interesa şi..

Promoţii

Memomed 2017

Memomed 2017..

Medicina

6400 RON Detalii 80 RON

Contabilitatea in partida dubla si legislatia persoanelor juridice fara scop patrimonial, simplificata si actualizata

Contabilitatea in partida..

Contabilitate

5200 RON Detalii 57.8 RON

Contabilitatea aplicata a intreprinderilor si microintreprinderilor

Contabilitatea aplicata a..

Contabilitate

3500 RON Detalii 38.53 RON

Recomandările editurii

Citatul zilei

Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine

Iustinian

Personalităţi

Grigore Alexandrescu Grigore Alexandrescu Grigore Alexandrescu a fost un poet si fabulist român. A debutat cu poezii publica ... citeşte mai mult →

Interviuri

 Rene Barents Rene Barents Born in 1951; graduated in law, specialisation in economics (Erasmus University ... citeşte mai mult →