„Ca pentru a acredita mitul romantic al efemeridelor de geniu, Charlotte Brontë (1816–1855) a creat in scurtul rastimp al vietii o opera remarcabila. Titlurile ei se succed, cu anxioasa precipitare, la intervale scurte (Jane Eyre, 1847; Shirley, 1849; Villette, 1853, The Professor, postum, 1857), ca tot atatea incercari de a exorciza un prea timpuriu deznodamant sau, macar, de a-i suspenda, vremelnic, iminenta. In Jane Eyre, aceasta tensiune tragica pare sa afle un ragaz prielnic care ingaduie sinteza fericita a traditiei prozei de analiza, inaugurata in Anglia de Jane Austen, cu fastul crepuscular al romantismului „gotic” si cu spiritul necrutator de observatie realista al romanului epocii victoriene, aflata atunci la inceputurile ei.” – CORNEL MIHAI IONESCU
„Felul cel mai concis de a defini importanta contributie adusa de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi urmatorul: ea a atins expresia romantismului celui mai elevat prin mijlocirea celui mai frust realism.” – G.K. CHESTERTON
CHARLOTTE BRONTË s-a nascut la Thornton, Yorkshire, in 1816, fiind cel de-al treilea copil al lui Patrick si Maria Brontë. In 1820, tatal ei este numit pastor al parohiei din Haworth, Yorkshire, si va indeplini aceastã functie pana la moartea sa, in 1861. Mama ei moare in 1821, lãsand in urma sa cinci fiice si un fiu. Fetele, cu exceptia lui Anne, sunt trimise la o scoala cu internat pentru fete de parohi (care in Jane Eyre se va numi Lowood). Aici, surorile mai mari — Maria (in roman, Helen Burns) si Elizabeth se imbolnãvesc — si sunt trimise acasa la Haworth, unde mor la scurt timp. Charlotte este profesoara intre anii 1835 si 1838, apoi guvernanta si, in 1843, din nou profesoara.
In anul urmator se intoarce la Haworth. In 1846, apare volumul Poems by Currer, Ellis, and Acton Bell (Poezii de Currer, Ellis si Acton Bell), pseudonimele lui Charlotte, Emily si Anne.
Primul roman scris de Charlotte, The Professor (Profesorul), a fost refuzat de mai multi editori, rãmanand nepublicat panã in 1857. In 1847, este publicat Jane Eyre (sub pseudonimul Currer Bell), bucurandu-se imediat de succes. In 1848, moare Branwell Brontë, apoi Emily, iar in anul urmator, Anne, astfel ca Charlotte este singura supravietuitoare din cei sase frati. In 1849 apare romanul Shirley, iar in 1853, Villette, ambele sub pseudonim. In 1854, Charlotte Brontë se casatoreste cu reverendul A.B. Nicholls.
Scriitoarea moare un an mai tarziu.
„Ca pentru a acredita mitul romantic al efemeridelor de geniu, Charlotte Brontë (1816–1855) a creat in scurtul rastimp al vietii o opera remarcabila. Titlurile ei se succed, cu anxioasa precipitare, la intervale scurte (Jane Eyre, 1847; Shirley, 1849; Villette, 1853, The Professor, postum, 1857), ca tot atatea incercari de a exorciza un prea timpuriu deznodamant sau, macar, de a-i suspenda, vremelnic, iminenta. In Jane Eyre, aceasta tensiune tragica pare sa afle un ragaz prielnic care ingaduie sinteza fericita a traditiei prozei de analiza, inaugurata in Anglia de Jane Austen, cu fastul crepuscular al romantismului „gotic” si cu spiritul necrutator de observatie realista al romanului epocii victoriene, aflata atunci la inceputurile ei.” – CORNEL MIHAI IONESCU
„Felul cel mai concis de a defini importanta contributie adusa de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi urmatorul: ea a atins expresia romantismului celui mai elevat prin mijlocirea celui mai frust realism.” – G.K. CHESTERTON
www.editurauniversitara.ro