Cu o cariera de 75 de ani si o notorietate indiscutabila in lumea teatrala internationala, Radu Beligan poate fi considerat, fara indoiala, un caz unic in istoria teatrului. Insa originalitatea sa nu e data doar de aceste recorduri, ci mai degraba de viziunea patrunzatoare (care ii permite sa emita judecati esentiale privitoare la fenomenul teatral) si de o calitate care pentru multi s-ar putea sa fie o reala surpriza: aceea de intelectual si om de cultura, capabil sa emita un discurs foarte valoros privitor la intregul peisaj cultural european.
„Intre acte” este o culegere de insemnari, cugetari, rememorari si comemorari care constituie tot atatea documente ale istoriei si filosofiei teatrului. Fie ca istoriseste o anecdota, fie ca povesteste o intalnire cu Salvador Dali sau cu Eugen Ionescu, fie ca alcatuieste tablouri succinte si graitoare ale monstrilor sacri ai scenei romanesti, fie ca face subtile analize conceptuale ale fenomenului teatral, Radu Beligan ramane inconfundabil.
Si poate ca nu exista o confirmare mai buna a acestui verdict (chiar daca in acest volum veti gasi astfel de confirmari din partea unor personalitati ale culturii universale) decat candida interpelare pe care ne-o dezvaluie autorul: „Un tiganus de vreo zece ani se apropie de mine in targ la Bolintin: «Nu esti dumneata artistul ala care a jucat in filmele alea?»“
Cu o cariera de 75 de ani si o notorietate indiscutabila in lumea teatrala internationala, Radu Beligan poate fi considerat, fara indoiala, un caz unic in istoria teatrului. Insa originalitatea sa nu e data doar de aceste recorduri, ci mai degraba de viziunea patrunzatoare (care ii permite sa emita judecati esentiale privitoare la fenomenul teatral) si de o calitate care pentru multi s-ar putea sa fie o reala surpriza: aceea de intelectual si om de cultura, capabil sa emita un discurs foarte valoros privitor la intregul peisaj cultural european.
„Intre acte” este o culegere de insemnari, cugetari, rememorari si comemorari care constituie tot atatea documente ale istoriei si filosofiei teatrului. Fie ca istoriseste o anecdota, fie ca povesteste o intalnire cu Salvador Dali sau cu Eugen Ionescu, fie ca alcatuieste tablouri succinte si graitoare ale monstrilor sacri ai scenei romanesti, fie ca face subtile analize conceptuale ale fenomenului teatral, Radu Beligan ramane inconfundabil.
Si poate ca nu exista o confirmare mai buna a acestui verdict (chiar daca in acest volum veti gasi astfel de confirmari din partea unor personalitati ale culturii universale) decat candida interpelare pe care ne-o dezvaluie autorul: „Un tiganus de vreo zece ani se apropie de mine in targ la Bolintin: «Nu esti dumneata artistul ala care a jucat in filmele alea?»“