Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
ISBN: 978-606-591-971-6
DOI: 10.5682/9786065919716
Anul publicării: 2014
Editia: I
Pagini: 467
Editura: Editura Universitara
Autor: Dragos Calin (coord.)
În urma numeroaselor condamnări ale României, în opinia publică s-a transmis cu o siguranță specifică, de către oamenii politici, presă ori de către reprezentanți ai autorităților publice, ideea că judecătorii poartă vina exclusivă a acestor condamnări, desigur, în planul cauzalității fiind ultima verigă înainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. O astfel de opinie se bazează pe argumente speculative, iar nu pe o cercetare științifică amănunțită.
În această lucrare am urmărit să rezumăm fiecare cauză în care România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să găsim autoritățile potențial responsabile, necruțând în vreun fel puterea judecătorească, și să observăm în ce măsură acestea s-au conformat și au reacționat concret, după pronunțarea hotărârilor.
Utilitatea practică a culegerii de jurisprudență de față rezidă în faptul că sunt tratate toate hotărârile de condamnare pronunțate de Curtea europeană în cauzele împotriva României, de la 1 ianuarie 2013 și până la 31 decembrie 2013, inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial al României și cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficială la care cei interesați să poată avea acces.
Rezumarea hotărârilor și extragerea argumentelor relevante din motivarea Curții, cu riscul asumat de a afecta - câtuși de puțin - acuratețea textului original, constituie totuși un avantaj deoarece culegerea permite parcurgerea în timp scurt a întregii jurisprudențe CEDO și devine un instrument util în biblioteca oricărui teoretician sau practician al dreptului, deziderat căruia îi servește și modul în care a fost concepută indexarea după cuvinte cheie, cu trimitere la toate cauzele relevante din anul 2013.
Nu în ultimul rând, motivele expuse în analiza fiecărei spețe privind autoritățile potențial responsabile, deși emană de la autorii culegerii, dar pe baza aprecierilor Curții europene, constituie un punct de reper pentru activitatea celor obligați, în virtutea funcției sau profesiei, să respecte sau să garanteze exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De aceea, nu a fost omisă nici evoluția dreptului intern, pozitivă sau negativă, autorii indicând – acolo unde au fost identificate – consecințele hotărârii, care ar trebui să folosească celor interesați pentru a descoperi remediile interne actuale.
Scopul acestui studiu și metodologia aleasă au plecat tocmai de la o analiză foarte atentă a situației de fapt, a motivării fiecărei hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe fond, pentru a identifica mecanismul care a condus în final la încălcarea dreptului fundamental respectiv.
Astfel, avem la dispoziție, într-un demers științific și nepărtinitor, o serie de concluzii și date concrete privind condamnările României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru anul 2013, puterea legislativă este responsabilă în 65,06% dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărâri de condamnare (54), puterea judecătorească este responsabilă în 59,03% (49 de cauze), puterea executivă în 46,98% (39 de cauze), Ministerul Public pentru 22,89% (19 cauze), iar Curtea Constituțională este responsabilă pentru 1,20% din condamnări (1 cauză).
Raportând calculul la suma totală a responsabilităților, între puterile indicate, pentru anul 2013, ierarhia are pe primul loc puterea legislativă (33,33%), urmată de puterea judecătorească (30,24%), apoi se găsesc puterea executivă (24,07%), Ministerul Public (11,72%) și Curtea Constituțională (0,54%).
În proporție covârșitoare, responsabilitățile sunt concurente între cele trei puteri (legislativă, executivă și judecătorească) ori între două dintre acestea (legislativă și judecătorească, legislativă și executivă, executivă și judecătorească).
În anul 2013, puterea judecătorească răspunde, singură, pentru 19 condamnări, puterea executivă pentru 2 condamnări, iar puterea legislativă pentru o singură condamnare.
Ca atare, deși responsabilitatea judecătorilor din România nu poate fi exclusă, aceasta nu este singura cauză a condamnărilor. De cele mai multe ori, România nu a fost condamnată pentru încălcarea regulilor procesului echitabil, ci pentru fapte săvârșite de alte autorități publice, din cadrul puterii executive (spre exemplu, pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești) sau legislative (spre exemplu, pentru exces de reglementare, nesistematizare, reglementări contradictorii etc.).
Pentru întreaga perioadă 1994–2013, puterea legislativă este responsabilă în 77,90% dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărâri de condamnare (723 cauze), puterea judecătorească este responsabilă în 66,27% (615 cauze), puterea executivă în 58,08% (539 cauze), Ministerul Public pentru 19,61% (182 cauze), iar Curtea Constituțională este responsabilă pentru 0,43% din condamnări (4 cauze).
Mulțumim domnului Vladislav Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, care a prefațat prezenta lucrare.
Autorii
Hotararile CEDO in cauzele impotriva Romaniei 2013 – Analiza, consecinte, autoritati potential responsabile (Volumul IX)
DescarcaÎn cei 55 de ani de activitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a devenit, probabil, cel mai cunoscut și solicitat tribunal internațional. Ea primește anual mai mult de 60.000 de cereri individuale și, cel puțin în anii 2012 și 2013, a examinat mai multe cereri decât a primit. Cu toate acestea, la 1 ianuarie 2014, mai mult de 99.000 de cereri încă asteptau să fie examinate. Din 1959 și până în prezent, CEDO a pronunțat în total peste 17.000 de hotărâri, dintre care 916 în 2013. Prea multe dintre aceste hotărâri însă se referă la probleme repetitive sau chiar sistemice.
Supranumită conștiință a Europei, CEDO devine o victimă nu a propriului succes, ci a nedorinței unor Guverne de a soluționa problemele care suprasolicită acest tribunal. Termenul îndelungat al procedurilor judiciare în Italia, compensarea persoanelor expropriate în timpul regimului comunist în Polonia sau România, sau neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive în Ucraina au reprezentat doar unele dintre aceste probleme. Reformele introduse prin Protocolul 14 și cele care încă urmează vor duce, cel mai probabil, la o „specializare” deosebită a CEDO, precum și la acordarea unui credit de încredere și mai mare autorităților naționale.
De frica suprasolicitării, CEDO pare să se transforme într-un tribunal pe care îl interesează tot mai puțin situația reclamantului concret. CEDO a început aplicarea procedurilor pilot. Se pare totuși că până la moment acestea au avut în efect redus, însă au servit drept motiv pentru suspendarea examinării sau remiterea la nivel național a mii de cauze pentru epuizarea noilor remedii introduse. În anul 2013, mai mult de 90% din cererile examinate s-au finalizat cu o decizie a judecătorului unic, fără ca motivele acestei decizii să fie aduse la cunoștința reclamantului. Respingerea unui număr atât de mare de cereri prin această procedură, precum și tendința obsesivă a CEDO de a extinde efectele procedurilor pilot, pot afecta dramatic și iremediabil imaginea și încrederea publică în CEDO.
Oamenii de rând, dar și mulți juriști, cunosc mai degrabă miturile despre CEDO decât informații veridice despre activitatea acesteia. Competența CEDO sau remediile acordate reclamanților sunt doar unele dintre aceste mituri. În anul 2011, circa 40% din cererile îndreptate împotriva Republicii Moldova erau declarate inadmisibile de CEDO pe motiv că cereau acesteia să acționeze ca o “a patra instanță”. Mulți reclamanți, în special din Europa de Est, cer CEDO să acționeze drept un tribunal care acordă compensații. Nu sunt sigur că așa a fost gândită CEDO de către autorii Convenției sau a Protocoalelor Adiționale la aceasta. Un alt mit, răspândit în special în rândurile politicienilor, judecătorilor și procurorilor, sugerează că CEDO nu examinează temeinicia argumentelor invocate de judecătorii naționali. Este adevărat că CEDO examinează extrem de rar temeinicia hotărârilor judecătorești prin prisma dreptului la un proces echitabil. Totuși, în cazul drepturilor materiale garantate, CEDO examinează destul de des cât de convingătoare sunt argumentele aduse de judecătorii naționali, mai ales când este vorba de dreptul la viață sau interzicerea torturii.
Mulți dintre judecătorii, procurorii sau avocații din statele membre ale Consiliului Europei nu au învățat la facultate despre Convenția Europeană pentru Drepturile Omului sau CEDO pentru simplu motiv că, atunci când își făceau studiile, țara lor nici nu era parte la Convenție. Pe de altă parte, limbajul folosit de CEDO, fiind unul extrem de specific, uneori determină o înțelegere eronată a jurisprudenței acestui tribunal. Mai mult, dificultățile în aplicarea Convenției sunt determinate și de sistemul de precedent urmat de CEDO, care nu este unul aplicat în toate cele 47 de state ale Consiliului Europei. O altă piedică în aplicarea eficientă a standardelor CEDO la nivel național este necunoașterea suficientă de către specialiști a limbilor oficiale ale CEDO.
CEDO insistă din ce în ce mai ferm pe aplicarea standardelor sale de către cei implicați în actul de justiție. Totuși, justiția nu poate fi făcută în baza miturilor sau a necunoștinței. Anume pentru a asigura o mai bună înțelegere și aplicare a jurisprudenței CEDO, dar și pentru a demonta miturile despre activitatea CEDO, este încurajată traducerea jurisprudenței CEDO în limbile naționale și sistematizarea acesteia. În anul 2012, chiar și CEDO a lansat programul propriu de traducere a principalei sale jurisprudențe în câteva limbi, inclusiv în română. Multe din fișele tematice ale jurisprudenței CEDO sunt disponibile în română.
Urmăresc cu multă atenție și admirație eforturile depuse dea lungul anilor de autorii acestei publicații pentru sistematizarea și traducerea principalei jurisprudențe a CEDO. Această publicație este cu atât mai utilă cu cât se îmbogățește și jurisprudența CEDO împotriva României. Este greu de imaginat că cineva se poate descurca fără dificultă i în cele peste 1.000 de hotărâri pronunțate în cauzele îndreptate împotriva României în lipsa un rezumat anual al jurisprudenței nou-apărute. Autorii încearcă să identifice și autoritățile responsabile de condamnarea Guvernului Român, o sarcina deloc ușoară și care ar putea atrage, pe alocuri, critici nemeritate. Apreciez mult și faptul că publicația se referă nu doar la hotărârile în care a fost constatată o violare a Convenției, ci și la hotărârile și deciziile în care nu a fost constatată o violare.
Traducerea și analiza jurisprudenței CEDO nu reprezintă un scop în sine. Aceste activități ar fi inutile fără atenția și aprecierea celor chemați să asigure aplicarea standardelor CEDO în activitatea de zi cu zi. Sunt sigur că practicienii vor aprecia în deplină măsură valoarea și utilitatea acestei cărți. Recunosc că în Republica Moldova se resimte un deficit acut în astfel de publicații și grupuri de inițiativă.
Vladislav GRIBINCEA
NOTA AUTORILOR/3521
CUVÂNT ÎNAINTE/3523
LISTA PRINCIPALELOR ABREVIERI/3525
CAUZE CIVILE
CAUZA S.C. RAISA M. SHIPPING S.R.L. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3529
CAUZA APAHIDEANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3533
CAUZA B. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (NR. 2)/3538
CAUZA VERGU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI4/3542
CAUZA SIEGLE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3544
CAUZA GARDEAN ȘI S.C. GRUP 95 S.A. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3547
CAUZA GRIDAN ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3550
CAUZA TEODOR ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3556
CAUZA S.C. AECTRA AGROCHEMICALS S.A. ȘI MUNTEANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3563
CAUZA S.C. COMPLEX HERTA IMPORT EXPORT S.R.L. LIPOVA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/ 3564
CAUZA SINDICATUL „PĂSTORUL CEL BUN” ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3567
CAUZA BĂLAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/ 3575
CAUZA STĂNCIULESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3577
CAUZA ANTONETA TUDOR ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3579
CAUZA PAULI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3582
CAUZA S.C. IMH SUCEAVA S.R.L. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3585
CAUZA BRANIȘTE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3590
CAUZA PAROHIA GRECO-CATOLICĂ BOGDAN VODĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3592
CAUZA JENIȚA MOCANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3596
CAUZE PENALE
CAUZA BUCUR ȘI TOMA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3603
CAUZA RETUNSCAIA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3618
CAUZA CSOMA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3622
CAUZA BOROBAR ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3627
CAUZA CATANĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3632
CAUZA BUGAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3637
CAUZA AUSTRIANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3639
CAUZA CIOLAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3645
CAUZA MANOLACHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3648
CAUZA GEANOPOL ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3653
CAUZA STANA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3656
CAUZA BLEJUȘCĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3660
CAUZA ACATRINEI ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3662
CAUZA GYÖRGYPÁL ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3665
CAUZA NICULESCU-DELLAKEZA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3668
CAUZA ȘERCARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3672
CAUZA FLORIN MACOVEI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3674
CAUZA FLUERAȘ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3676
CAUZA BUCUREȘTEANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3681
CAUZA CĂȘUNEANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3684
CAUZA LAURUC ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3688
CAUZA ION CIOBANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3695
CAUZA IULIAN POPESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3698
CAUZA STELIAN ROȘCA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3701
CAUZA HANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3712
CAUZA MARIN VASILESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3716
CAUZA PLEȘCA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3719
CAUZA CONSTANTIN TUDOR ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3722
CAUZA SERENY ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3725
CAUZA GHEORGHE COBZARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3729
CAUZA VALENTINO ACATRINEI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3734
CAUZA SCHULLER ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3741
CAUZA ASOCIAȚIA PAGUBIȚILOR DIN SISTEMUL S.C. ROMPETROL S.A. ȘI S.C. GEOMIN
S.A. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3744
CAUZA NICULESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3750
CAUZA SICĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3757
CAUZA CIOBANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI ȘI ITALIEI/3763
CAUZA BOBEȘ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3768
CAUZA HAMVAS ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3771
CAUZA STOLERIU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3774
CAUZA BĂLTEANU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3781
CAUZA SCARLAT ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3785
CAUZA DÂMBEAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3791
CAUZA TOMA BARBU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3795
CAUZA MIRCEA DUMITRESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3799
CAUZA OLARIU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3802
CAUZA EPISTATU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3805
CAUZA HADADE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3808
CAUZA ȚICU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3813
CAUZA LEONTIN POP ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3818
CAUZA COTLEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (NR. 2)/3821
CAUZA GONȚA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3824
CAUZA ALI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI (NR. 2) /3831
CAUZA ȘANDRU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3834
CAUZA ANDERCO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3839
CAUZA HOGEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3844
CAUZA MACOVEI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3848
CAUZA ENCULESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3851
CAUZA ULARIU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3855
CAUZA SOMEȘAN ȘI BUTIUC ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3861
CAUZA COJOACĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3863
CAUZA EMILIAN-GEORGE IGNA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3866
CAUZA VLAD ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3869
CAUZA BULEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI/3874
CAUZA VĂRARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3878
CAUZA OPREA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3882
CAUZA BOȚEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3884
CAUZA VARTIC ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3887
CAUZA ION TUDOR ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3891
CAUZA POTCOAVĂ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI /3892
Judecator la Curtea de Apel Bucuresti, formator al Institutului National al Magistraturii pentru formarea profesionala continua dreptul Uniunii Europene, cooperare judiciara internationala in materie civila si comerciala, dreptul muncii si dreptul asigurarilor sociale; cercetator stiintific asociat al Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane – Centrul de Studii de Drept European, director al Revistei Forumul Judecatorilor, membru in colegiul stiintific al revistei Jurisclasor CEDO, coeditor al Revistei iaduer.ro – Afaceri juridice europene, membru fondator si copresedinte al Asociatiei Forumul Judecatorilor din Romania (2007-prezent), membru al Consiliului de Administratie GEMME Europe (mai 2010-prezent), vicepresedinte al GEMME Europe – Groupement Européen des Magistrats pour la Médiation (mai 2010-mai 2012), membru fondator al CIMJ (Conférence Internationale de Médiation pour la Justice), octombrie 2009, Paris.
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro