War metaphor in political language

Limbajul gazetăresc abundă în metafore dintre cele mai variate, unele inedite, creative, altele devenite clişee, indiferent de tipul de articol sau de argumentul abordat. Răsfoind cotidianul sau, mai nou, consultând presa on line, cititorul observă zilnic că evenimente specifice unor domenii (economic, financiar-bancar, social, administrativ, fotbalistic etc.) sunt prezentate cu ajutorul unor expresii aparţinând altor domenii mai mult sau mai puţin îndepărtate. Între cele două domenii constitutive ale metaforei există unele “afinităţi” care au ca rezultat, în plan lingvistic, un număr foarte mare de metafore coerente, sistematice, organizate. Iată, de exemplu, o serie de expresii din  domeniul Catastrofelor Naturale utilizate pentru a ilustra situaţia economico-financiară actuală: “avalanşă de refinanţări de credite”, “anul cutremurului economic (anul 2011)”, “naufragiu financiar” etc. Aceste metafore sunt o prezenţă constantă atât în presa scrisă, cât şi în audiovizual datorită imaginilor expresive pe care le creează prin focalizarea  formelor de manifestare şi a efectelor distrugătoare ale fenomenelor naturale. Aceleaşi metafore aparţinând domeniului Catastrofelor Naturale pot fi întâlnite însă şi în ilustrarea altor evenimente, acţiuni etc.: “un potop de critici, invective  sau ameninţări”, “o avalanşă de premii” (dar şi de cereri, incendii, minciuni, viroze sau pneumonii). 

Articolele care ilustrează evenimentele din sfera politică sunt, fără îndoială, cele care înregistrează frecvenţa cea mai ridicată de metafore. Pentru a reflecta diferitele evenimente ale căror protagonişti sunt oamenii politici, jurnaliştii se întrec în construirea de metafore mai mult sau mai puţin creative. Destinatarii – cititori sau ascultători – asistă aproape zilnic la mariaje, logodne sau concubinaje între politicieni, (urmate, tot frecvent, de divorţuri sau rupturi), la furtuni, uragane, cicloane sau tsunami în viaţa politică, la circuri sau menajerii politice precum şi la clovni, bufoni prezenţi, nu în arena circului, ci pe scena politică. Cele câteva exemple citate, identifică doar o parte dintre domeniile care îi inspiră pe jurnalişti: Viaţa conjugală, Fenomene Naturale, Circ. Atelierele de lucru cu studenţii de la Masterul de Plurilingvism de la Universitatea Ovidius, ne-au permis să observăm cât de vaste şi de variate sunt domeniile din care jurnaliştii “împrumută” imagini pentru a reflecta evenimentele.

Domeniul cel mai exploatat de jurnalişti, atunci când vine vorba de politică, este cel al conflictului fizic, în general, şi al războiului, în special. Scena politică se transformă sub pana (sau tastatura!) jurnaliştilor într-un câmp de luptă unde politicienii, împărţiţi în tabere adverse (de o parte şi de alta a baricadei) se luptă ca nişte veritabili războinici: îşi declară război, atacă sau contraatacă, îşi apără aliaţii, recurg la diferite manevre pentru a-şi doborî adversarul politic, pentru ca, în cele din urmă, să îngroape securea războiului şi să declare pace. La fel ca în război, politicienii învingători îşi strigă victoria, ceilalţi capitulează. Aceasta este realitatea politică pe care opinia publică o cunoaşte prin intermediul mass media. Astfel de scenarii care îi au ca protagonişti pe oamenii politici nu mai surprind pe nimeni. Trăim într-o cultură în care Politica este gândită în termeni de Război, politicienii se comportă ca nişte veritabili luptători, jurnaliştii reflectă această realitate (politică), iar opinia publică urmăreşte cu mai mult sau mai puţin interes cum scena politică devine aproape zilnic teren de luptă pentru politicieni.  

Că metafora a depăşit graniţele poeziei şi că a căpătat o accepţie mult mai largă decât cea oferită de modelul tradiţional nu mai este de mult o noutate. Regina figurilor retorice, aşa cum a fost catalogată de tradiţia retorică, metafora este astăzi considerată o constantă a comportamentului comunicativ. Este prezentă în presa scrisă şi în audiovizual, este folosită în limbajul cotidian de fiecare dintre noi. Iubitorii de statistici propun date certe care atestă că cea mai mare parte a vorbitorilor folosesc un număr mai mare de expresii metaforice decât non metaforice în limbajul cotidian.

 Preocupările lingvistice din ultimele decenii pentru limbajul cotidian, considerarea metaforei ca o figură a limbajului în general şi nu ca una proprie domeniului literar, au scos în evidenţă limitele teoriilor lingvistice (metafora ca ornament, deviaţie sau anomalie). Noile abordări sugerează noi piste de analiză care fac apel la o seamă de discipline conexe (sociologia, psihologia cognitivă etc.). Între acestea, teoriile cognitiviste propun o reconsiderare a metaforei ca un proces analizabil la mai multe niveluri.  Metaforele din limbă sunt, conform cognitiviştilor, rezultatul unor procese cognitive care au loc la nivel conceptual.

Prezentul studiu propune o abordare cognitivistă a metaforei în triada METAFORĂ – COGNIŢIE – COMUNICARE. Acest demers necesită deplasarea centrului de interes de la întrebarea clasică Ce este metafora?, la Cum funcţionează metafora? sau Care sunt mecanismele care stau la baza construirii şi interpretării metaforei? Analiza metaforei în triada astfel constituită, angajează două tipuri de abordări - pragmatică şi semantică cognitivă. Aceste abordări se constituie în cele două părţi ale cărţii:

- Prima parte propune demersul pragmatic, demers care necesită, înainte de toate, descrierea mecanismelor care au loc la cei doi poli ai comunicării: emiterea şi receptarea (mesajului). Nu se va considera metafora izolată, ci enunţul metaforic în cadrul actului de comunicare între interlocutori.  Analiza are la bază teoria pertinenţei a lui Sperber şi Wilson, teoria cea mai reprezentativă a pragmaticii cognitive. Întrebările funda­mentale în jurul cărora se dezvoltă întreaga analiză a enunţului metaforic sunt: Cum comunicăm? (întrebare care vine sa substituie tradiţionala şi necesara întrebare din pragmatica „clasică”, „Ce comu­nicăm?”), „Cu cine comunicăm?”, „Cu ce scop comunicăm?”. Acestor întrebări, fundamentale în analiza enunţului, metaforic sau nu, vom încerca să le găsim răspunsuri, să le dezvoltăm şi să le aprofundăm în lumina teoriei pertinenţei, teorie care, conform autorilor ei, reprezintă garanţia legăturii existente între procesele cognitive şi cele comunicative.

- Partea a II-a a lucrării se înscrie în linia abordărilor semanticii cognitive, ai cărei reprezentanţi, Lakoff şi Johnson, susţin că sistemul nostru conceptual este structurat metaforic, iar metaforele din limbaj reprezintă reflectarea lingvistică a acestor structuri conceptuale metaforice. Se impune, aşadar, sa distingem între metafora conceptuală şi expresia metaforică şi, implicit, între cele două niveluri de analiză a metaforei: unul bază, unde are loc reinterpretarea unui domeniu conceptual, Politica, în termenii unui alt domeniu, Războiul şi, altul, de suprafaţă, ca epifenomen al celui dintâi. Orice analiză a metaforei va trebui să ţină cont de această dispoziţie pe două nivele şi să aibă ca punct de plecare nivelul-bază (conceptual), unde au loc proiecţii ontologice şi epistemice între cele două domenii constitutive ale metaforei. În urma proiecţiilor inter-domenii, se formează metafora conceptuală POLITICA ESTE RĂZBOI sau domeniul Politică este orga­nizat şi interpretat după modelul domeniului Război. Această reorganizare metaforică a domeniului Politică este materializată lingvistic, la nivelul de suprafaţă, prin expresii metaforice care, prin urmare, nu vor fi izolate, nici întâmplătoare, ci coerente şi sistematice.

Cuvânt de mulţumire  / 7

Introducere: Metafora războiului, o metaforă cotidiană  / 9

PARTEA I
Metafora între procese cognitive şi procese comunicative / 13
1.   Literalitate/non literalitate din perspectiva teoriei pertinenţei / 15
      1.1.   Enunţul non literal şi pertinenţa optimală / 19
      1.2.   Enunţul vag, aproximativ, flou / 19
      1.3.   Enunţul metaforic / 20

2.  Enunţul metaforic – act de comunicare ostensiv-inferentială:  (de la) Ce comunicăm? (la) Cum comunicăm? / 25
      2.1.   Comunicarea (este) ostensiv – inferenţială / 26
      2.2.   Dubla intenţionalitate şi rolul interlocutorilor în comunicarea ostensiv inferenţiala / 27

3.  Enunţul metaforic şi Mediul Cognitiv Mutual: Cu cine comunicăm? / 32
      3.1.  Fapte (ipoteze şi informaţii) manifeste şi mediu cognitiv / 33
      3.2.  Fapte mutual manifeste şi mediu cognitiv mutual / 38
      3.3.  Contextul de interpretare a enunţului metaforic – subansamblu al mediului cognitiv mutual / 41
              3.3.1.  Selecţia şi prelucrarea informaţiilor care construiesc contextul / 42
              3.3.2.  Lărgirea contextului / 45

4.   Enunţul metaforic şi pertinenta optimală: Cu ce scop comunicăm? /50
      4.1.   Raportul cost/efort cognitiv – efect/implicaţie contextual, -a (EFCOG-EFCON) / 50
      4.2.   Premise şi concluzii implicitate / 51
      4.3.   Forţa implicitărilor transmise de locutor sau despre continuum de ipoteze intermediare / 53

PARTEA a II-a
Metafora conceptuală şi expresie metaforică  / 59
1.   Metafore care nasc metafore  / 61
      1.1.   Metafora conceptuală / expresii metaforice / 62
      1.2.   Fundamentul structural al metaforei conceptuale / 65
              1.2.1. De la conflictul fizic la conflictul verbal – De la arme şi muniţii pe câmpul de luptă la ameninţări şi insulte în Parlament / 68
              1.2.2. De la conflictul verbal la conflictul fizic - De la vorbe dure la încăierare / 72

2.   Structurarea metaforică a domeniului Politică după domeniul Război / 75
      2.1.   Proiecţii ontologice şi epistemice între domenii conceptuale / 75
      2.2.   Corespondenţe ontologice şi epistemice între domeniile conceptuale POLITICA şi RĂZBOI / 79
      2.3.   POLITICA ESTE RĂZBOI – structura conceptuală metaforică  / 92 

3.   Câmpul metaforic al Războiului: structură conceptuală şi câmpuri onomasiologice / 98
      3.1.   Câmpuri onomasiologice metaforice / 100
      3.2.   Relaţii paradigmatice în câmpul metaforic al războiului / 111

A. Sinonimia în câmpul metaforic POLITICA ESTE RĂZBOI / 112

B. Antonimia în câmpul metaforic POLITICA ESTE RĂZBOI / 119

Bibliografie  / 122