Israeli-Palestinian conflict. Highlights historical and international dimensions

S-a scris, după cum se cunoaşte, o literatură enormă despre conflictul la care se referă prezenta lucrare, aşa că, la prima vedere, nu se poate rosti nimic nou despre evoluţia situaţiei din Orientul Mijlociu al cărei miez îl constituie starea de beligeranţă dintre evrei şi palestinieni în legătură cu care autorul spune că nu s-ar putea debarasa de „anatema unui atavism sângeros”. Lăsând la o parte orice abordare părtinitoare, în dauna celeilalte părţi, autorul încearcă să descopere în analiza sa toate premisele escaladării acestui conflict a cărui creştere este departe de a putea fi atribuită numai celor două tabere care se confruntă direct. 

Este bine să reţinem din capul locului că, în cercetarea întreprinsă aici, Lucian Sanda încearcă să degajeze cu mai multă claritate în această privinţă răspunderile marilor actori internaţionali implicaţi în evoluţia nedorită din această zonă fierbinte. Contextul istoric este şi el analizat, succint, dar cu atenţia cuvenită, pentru a putea extrage elementele de această natură care au legătură cu situaţia de azi. „Datorită resurselor sale inepuizabile de petrol, Orientul Mijlociu a constituit încă din timpul primului război mondial un factor de interes major pentru politicile statelor occidentale. O „monedă de schimb” care nu a fost însă valorificată de beneficiarii ei naturali decât prin prisma unor relaţii bilaterale încheiate între statele occidentale şi anumite state arabe, fără ca arabii palestinieni să fie integraţi într-o formulă politică holistică, centrată în jurul unei idei panarabe sau panislamice. A fost o gravă eroare în politica statelor arabe care s-au lăsat fragmentate şi au ratat astfel ocazia unui demers istoric ce putea avea ca sorţi de izbândă rezolvarea cauzei palestiniene.” (p. 56).

În mod cert, unul dintre meritele acestui volum rezultă din faptul că autorul nu ia în calcul, în evaluarea situaţiei din Orientul Mijlociu, doar factori politici sau militari recenţi, ci un întreg ansamblu de factori de ordin etnico-religioşi, încă din Antichitate – aprox. mileniul III i.Hr., pentru a înţelege mai bine substratul istoric milenar al Palestinei şi modul în care trecutul acesta atât de agitat explică şi motivează actualele evoluţii din zonă.

Este pilduitor, bunăoară, că, alături de alte numeroase neamuri, pe teritoriul de azi al Palestinei au apărut şi chiar au dominat politic mult timp semiţii – un neam străvechi din vremuri biblice cuprinzând, cum se ştie, strămoşii evreilor dar şi pe ai arabilor de azi.

Formarea statului Israel datorită unui complex de factori, analizaţi de autor în mai multe capitole, a creat în Palestina o situaţie politico-militară de pe urma căreia conflictul israeliano-arab a devenit cronic, iar populaţia palestiniană de mai multe milioane, dislocată cu acest prilej, a dobândit statutul de refugiată pe mai multe teritorii şi state arabe. Una dintre cauzele cele mai manifeste şi permanente ale prezentului conflict rezultă, după cum remarcă autorul, din „două situaţii cel puţin bizare în destinul celor două popoare (evrei şi palestinieni n.n.). În primul rând, faptul că ceea ce au trăit evreii de-a lungul istoriei, migraţii şi instabilitate, asta au determinat ei, direct şi/sau indirect, poporului palestinian: exod, viaţa în tabere de refugiaţi, incertitudinea de a avea propriul stat. Apoi, deşi repulsia faţă de violenţă şi brutalitate le-a călăuzit drumul în toată perioada vieţii din diaspora, în faţa provocărilor organizaţiilor extremiste palestiniene, ei reacţionează adesea disproporţional (prin raiduri aeriene şi intervenţii militare în forţă, cărora le cad victime civili nevinovaţi) sau în spiritul acţiunilor preemtive. Cu siguranţă nu aceasta este calea spre rezolvarea problemei”. (pag 130)  

Autorul constată în ultimul capitol al lucrării sale că, urmare a incapacităţii ONU de a gestiona şi reglementa situaţia din această zonă, a luat fiinţă Cvartetul pentru Orientul Mijlociu format din reprezentanţi ai SUA, Uniunii Europene, ONU şi ai Rusiei – Tony Blair, fostul premier britanic, a fost numit emisar al Cvartetului încă din iunie 2007. Acesta este, fără îndoială, semnul sigur că marile centre ale puterii internaţionale nu doresc să scape de sub control situaţia din zonă şi că, deoarece demersurile anterioare privind asigurarea unei păci durabile în zona nu s-au bucurat de succes, sunt necesare alte instrumente care să permită noi abordări mult mai eficiente. Este un merit al lucrării că, pe lângă consemnarea riguroasă şi din sursele bibliografice cele mai credibile a antecedentelor de ordin istoric, etnico-religios, politic-militar etc., a analizat şi acele documente funda­mentale menite să reproducă eforturile celor mai înalţi reprezentanţi ai puterii internaţionale pentru a menţine situaţia sub control în Orientul Mijlociu. Este, astfel, cunoscut că instrumentul politic al Cvartetului menţionat este Foaia de parcurs, în fapt proiectul internaţional de asigurare a păcii. De menţionat că acest document elaborat sub auspiciile Cvartetului se bucură de acordul ambelor părţi direct implicate – Israel şi Autoritatea Palestiniană. Acest plan de pace în trei puncte se mai loveşte încă de inerţia şi de reaua credinţă din partea celor direct implicaţi. „Dincolo de acţiunile cetăţenilor sau ale organizaţiilor extremiste, nici măcar autorităţile nu şi-au onorat angajamentele. (...). Guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu a adoptat o poziţie inflexibilă bazată pe o politică de forţă care refuză să ia în calcul oprirea completă a construcţiilor de colonii israeliene în teritoriile ocupate, ceea ce este în flagrantă disonanţă cu spiritul Foii de Parcurs.” (p. 133). Ca atare, nu doar că nu s-a demarat procedura retragerii totale de colonii din teritoriile ocupate (considerate ilegale conform legilor internaţionale), ci încă nu s-a stopat dezvoltarea lor ... nici Autoritatea Palestiniana nu a reuşit să-şi îndeplinească sarcinile asumate prin documentul menţionat, dovedindu-şi lipsa de autoritate în a controla organizaţiile extremiste care au continuat să comită acte teroriste şi să saboteze procesul de pace...
 

După cum se cunoaşte, actuala Administraţie a SUA a adoptat, în special pentru domeniul relaţiilor internaţionale, conceptul de „smart power” pentru a defini strategia sa în legătură cu zonele aflate în conflict şi desigur mai ales cu acelea în care este implicată şi SUA. Pentru a tempera atitudinea antiamericană a ţărilor arabe implicate tradiţional în conflictul din Orientul Mijlociu, Preşedintele Obama a afirmat explicit, în spiritul conceptului amintit, într-un discurs ţinut la Cairo în 2009, că sprijină drepturile palestinienilor: „Mobilul declaraţiei a fost deci schimbarea percepţiei şi a mentalităţii lumii islamice în raport cu SUA, prin promovarea unui parteneriat între Islam şi America (Islamul este o parte a Americii).” (p. 135)

Pentru calităţile deja amintite, recomand călduros şi responsabil lectura acestui volum şi salut apariţia lui atât de necesară pe piaţa cărţii de specialitate din România.
 

Prof. univ. dr. VIRGIL MĂGUREANU


* * * 
 

Cercetarea  genezei şi dezvoltării conflictului israeliano-palestinian este un demers pe cât de surprinzător, pe atât de meritoriu. Autorul, Lucian Sanda, cunoscut pentru diversitatea preocupărilor în domeniul cercetării ştiinţifice, reuşeşte să ofere o perspectivă inedită asupra cauzalităţii conflictului dintre Israel şi poporul palestinian, reprezentat de Autoritatea Palestiniană.

Dintr-o succesiune de evenimente, destinul popoarelor din Orientul Mijlociu îndeamnă la o profundă reflecţie, continuitatea fiind evidentă printr-un excurs arheologic centrat pe decăderea Imperiului Otoman, obţinerea independenţei ţărilor arabe, şi nu în ultimul rând, pe fondarea statului Israel.

Lucian Sanda surprinde plăcut prin descifrarea unor sensuri greu accesibile în afara unui cadru logic, complex, de interpretare a realităţilor imediate. Abordarea stiinţifică multidisciplinară este evidentă, întreg demersul fiind puternic aşezat într-o matrice existenţială. Subiecte precum: „oportunităţi”, Foaia de Parcurs a Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, schimbarea mentalităţii societăţii civile, toate acestea susţin posibilităţile reale de dezvoltare ale autorului în domeniul expertizei diplomatice în zona relaţiilor internaţionale şi în mod implicit în spaţiul Orientului Mijlociu.

La o primă vedere, situaţia din zona extinsă a Palestinei poate să nu fie considerată drept o prioritate în ansamblul manifestărilor ce ţin de sfera relaţiilor internaţionale. Interesul pentru resurse în Orientul Mijlociu rămâne de prim plan. Autorul nu se rezumă, însă, numai la o analiză de conţinut a mărturiilor de arhivă. Religia ocupă un loc foarte important.

Fie că se opreşte asupra Iudaismului, fie că subliniază identitatea lumii islamice, prin „Mohamed şi Coran”, Lucian Sanda are curajul asumării propriilor analize: cristalizarea religiei iudaice nu a fost un proces desfăşurat într-un mod fulminant, ci etapizat, adesea prolix.

Calitatea interpretării determină înţelegeri de conţinut şi asupra realităţilor demografice. Orientul Mijlociu rămâne centrul spiritual al lumii islamice. Premierul izraelian, Ytzhak Rabin, a promovat pacea în locul războiului: „Gata cu sângele, gata cu lacrimile, gata”! Să fie întâmplător acest lucru ?

Mesajul premierului nu a rămas fără răspuns. Lucrarea „Conflictul israeliano – palestinian. Repere istorice şi dimensiuni internaţionale. O perspectivă sociológică” este o dovadă şi în acest sens. Lucian Sanda se află la un prim demers editorial complex. Cu siguranţă că acesta nu va fi şi ultimul.

Îmbinarea inteligenţei, dar şi consecvenţa căutărilor pentru verificarea ipotezelor de lucru dincolo de formal, capacitatea de analiza şi sinteză, precum şi o neobosita nevoie de cunoaştere,  anunţă viitoare studii şi cercetări aflate chiar la confluenţa dintre sociologie, drept internaţional public, antropologie politică şi socială, ştiinţe politice, istorie, religie, morală.

Lucian Sanda, după ani de căutări, oferă împlinire intenţiilor exprimate, reuşind să deschidă o poartă spre viitoare preocupari multidisciplinare.
 

Prof. univ. dr. Nicolae Radu

Prefaţă / 9

Introducere / 13

CAPITOLUL I: (RE)CONFIGURAREA ORIENTULUI MIJLOCIU / 17
1.    Primul Război Mondial şi decăderea Imperiului Otoman / 17
2.    Expansiunea puterilor europene în Orientul Apropiat şi instituirea „regimului mandatelor” / 18
3.    Recunoaşterea Angliei ca lider în Orientul Mijlociu / 23
4.    „Recucerirea”/împărţirea Orientului Mijlociu prin Acordul Sykes-Picot / 26
5.    Declaraţia Balfour, act fundamental ce a stat la baza formării statului Israel  / 32
6.    Teorii care combat ideea bunei credinţe a Marii Britanii în privinţa Palestinei / 46
7.    Eşecul comisiilor britanice în încercarea de împărţire a Palestina / 50
8.    Planurile comisiei speciale (UNSCOP) a Adunării Generale a ONU / 52
9.    Principalele rezoluţiile ale ONU care reglementează situaţia din Palestina / 54

CAPITOLUL II: FACTORUL ETNICO-RELIGIOS ÎN SPAŢIUL SEMIT / 57
1.    Orientul Mijlociu şi Palestina. Repere geografice / 57
2.    Popoarele şi triburile din Canaan / 58
3.    Originea etnică comună (semită) a evreilor şi arabilor / 63
4.    Medina („Yatrib”), locul primelor contacte între evrei şi arabii islamizaţi  / 66
5.    Iudaismul - factor centralizator pentru evreii din diaspora / 67
6.    Islamisul - premisă pentru existenţa unei unităţi între statele arabe şi poporul palestinian / 69
7.    Scurt paralelism între Vechiul Testament şi Coran / 74
8.    Întrepătrunderi etnico-religioase în spaţiul semit / 75

CAPITOLUL III: MIGRAŢIA-FENOMEN DEMOGRAFIC FUNDAMENTAL ÎN RECONFIGURAREA ORIENTULUI MIJLOCIU / 78
1.    Migraţia şi colonizarea; câteva consideraţii / 78
2.    Aspecte legate de circuitul şi modul de dobândire a pământurilor / 80
3.    Teoria „pull-push factors” aplicată în migraţia evreilor în Palestina / 83
4.    Antisemitismul - Factor de respingere în migraţia evreiască în raport cu mediul de „origine” / 87
5.    Magnetismul mesianic („Pământul Făgăduinţei”) - Factor de atracţie pentru migraţia evreiască în raport cu mediul de destinaţie / 99
6.    Formarea coloniilor evreieşti din Palestina pe baza sistemului de tip „reţea”. Teoria reţelelor / 104
7.    O abordare functionalist-mertoniană asupra instituţiei „kibuţu-lui” / 107
8.    Exodul comunităţilor palestiniene  / 112
       8.1.   Colonizarea evreiască şi formarea statului Israel, un prim factor de respingere („push-factor”) pentru comunităţile palestiniene / 113
       8.2.   Exodul palestinian, rezultat al unui complex de cauze / 114
       8.3.   Situaţia refugiaţilor palestinieni / 128

CAPITOLUL IV: CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI / 131
1.    Cvartetul pentru Orientul Mijlociu şi Foaia de Parcurs / 131
2.    Conceptul „smart power” şi Discursul lui Obama de la Cairo, o şansă istorică pentru instituirea păcii în Orientul Mijlociu / 134
3.    Situaţia actuală din Orientul Mijlociu. Câteva direcţii de reglementare / 140
4.    Dezvoltarea vocaţiei toleranţei în coexistenţă şi a coexistenţei prin toleranţă / 144


ANEXE: HĂRŢI, TABELE ŞI GRAFICE / 148

Postfaţă / 154

BIBLIOGRAFIE / 156

www.editurauniversitara.ro