Tracking orders Individuals / Sales:0745 200 718 / 0745 200 357 Orders Legal entities: 0721 722 783

Editura Universitara The Jews in Moldova North - From the first settlements by the year 1938 - Regarding special on Neamt County

21,20 Lei

ISBN: 978-973-749-656-0

Publisher year: 2009

Edition: I

Pages: 343

Publisher: Editura Universitara

Author: Daniel Dieaconu

Unavailable at the moment
Product Code: 9789737496560 Do you need help? 0745 200 718 / 0745 200 357
Add to wishlist Request information
  • Download (1)
  • More details
  • Content
  • Where to find it
  • Authors
  • Reviews (0)
  • Evreii din Moldova de Nord - De la primele aşezări până în anul 1938 - Cu privire specială asupra Judeţului Neamţ

    Download

Demersul nostru este închinat istoriei unui popor, cel evreu, despre care, un Emil Cioran, deşi stăpânit la acea vreme de unele tendinţe antisemite, spunea că „este cel mai redutabil fenomen al istoriei". Se constituie într-o temă de o mare complexitate, care a suscitat un interes deosebit de-a lungul vremii şi care a generat numeroase dispute şi controverse, pe tărâm istoriografie, dar nu numai.

Poporul evreu a avut o evoluţie istorică mai puţin obişnuită, timp de aproape două milenii neînregistrându-se relaţii interstatale, lumea evreiască fiind o imensă diasporă, răspândită din Britania până-n Balcani, din Spania până-n Rusia. Istoria sa este una a vieţii sociale, religioase, economice, cotidiene, a raporturilor cu populaţiile majoritare, a luptei pentru supravieţuire etnică sau pentru emancipare, pentru afirmarea identităţii de neam, religioase, culturale.

Spaţiul românesc a primit încă din vechime pe aceşti reprezentanţi ai "unui „popor de solitari", cum îi descria acelaşi Emil Cioran. Istoria lor este parte a istoriei României şi încercăm a nu o neglija şi a contribui la îmbogăţirea ei informaţională şi conceptuală, insistând şi asupra cazuisticii, dorind a afla originile imigraţionismului evreiesc pe pământ românesc, ale formelor timpurii ale antisemitismului, ale recrudescenţei evenimenţiale antievreieşti la sfârşitul anilor '30. Astfel vom urmări şi complexa dinamică relaţională a evreilor cu românii şi cu alte etnii ce-au trăit pe aceste locuri, insistând şi asupra organizaţiilor politice care au cuprins în programele lor şi articole cu caracter antievreiesc, a acţiunilor lor îndreptate asupra evreilor. Şi în acest caz, interesul nostru se va îndrepta şi spre cazuistică. Vom încerca a răspunde la întrebările ce se pun referitor la naşterea mişcărilor naţionaliste şi ultranaţionaliste româneşti şi a rolului lor în definirea raporturilor dintre evrei şi români în perioada interbelică.

Acest studiu este dedicat evreimii nord-moldovene (din fostele judeţe Câmpulung, Suceava, Botoşani, Dorohoi, Iaşi, Bacău, Roman şi, în special comunităţilor evreieşti din judeţul Neamţ, prin studii de caz referitoare la fiecare epocă istorică în parte). Este o regiune în care au „fiinţat" cele mai vechi obşti evreieşti, existente încă din Evul Mediu, deţinătoare ale unor documente şi instituţii cu valoare, ale unor monumente arhitectonice deosebite, multe dintre ele au învins timpul şi bucură şi astăzi privirea prin frumuseţea liniilor şi zestrea de odoare. în această regiune au locuit evrei pomeniţi de vechi hrisoave medievale, laice şi religioase, amintiţi în catagrafiile sfârşitului de secol al XVIII-lea. Se va încerca continuarea urmăririi procesului de „impopulare" a acestei zone prin mult mai numeroasele recensăminte ale secolului al XlX-lea şi alte statistici regionale, prin documentele ce-i prezintă ca pe factori activi la fondarea unor târguri şi târguşoare. Nu se poate nega aportul evreilor la ceea ce numea Elias Schwarzfeld, unul dintre primii istoriografi ai evreimii din România: „împopularea, reîmpopularea şi întemeierea târgurilor şi a târguşoarelor din Moldova" şi, de asemenea, la dezvoltarea economică a acestei regiuni, funcţionând, într-o anumită perioadă, ca o adevărată clasă de mijloc. Astfel, demografiei istorice îi vom alătura studiul vieţii economice.

Am ales ca principale delimitări temporale anii 1866 şi 1938, acordând atenţia noastră sporită acestei perioade. Anul 1866 este considerat ca fiind cel în care aşa-numita „problemă evreiască" capătă contur în viaţa politică românească, iar anul 1938 este văzut ca început al preluării puterii de către guverne ce promovează măsuri antievreieşti, iar pentru evrei se sfârşeşte cea mai fastă perioadă din istoria lor în spaţiul românesc.

Pentru a obţine însă o imagine cât mai completă a evreimii nord-moldovene este necesar şi studiul evoluţiei istorice a acestei etnii în Evul Mediu şi în prima etapă a epocii moderne (1821-1866), astfel putând fi surprinse resorturile ce-au condus la masiva imigraţie evreiască din prima jumătate a secolului al XlX-lea în această regiune, a condiţiilor în care s-au petrecut „aşezările", a formelor de manifestare a antisemitismului. Pentru aceste perioade a fost demn de interes şi studiul folcloristicii, putându-se creiona portretul evreului în viziunea omului simplu din popor, domeniu în care s-au angrenat filologi şi folclorişti evrei, dar şi români: L. Şăineanu, A. Candrea, H. Tiktin, M. Schwarzfeld, M. Gaster, sau A. Gorovei, T. Pamfilie, H. Oprişan, Gh. Ciauşanu, B.P. Hasdeu, G.D. Teodorescu, C. Turcu, E. Niculiţă-Voronca. Această imagine va fi îmbogăţită de numeroasele opere ale literaturii culte şi ale istoriografiei din cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea, care îşi află personajele şi printre evreii din satul şi târgul moldovenesc. Este firesc, căci evreii devin cea mai importantă minoritate a Moldovei şi deţinătorii unor poziţii însemnate în economie. Pentru această perioadă a fost utile studiile de demografie istorică specifice Evului Mediu, realizate sub îndrumarea doamnei profesor Şarolta Solcan de la Universitatea din Bucureşti.

Pe fondul apariţiei „cestiunii evreieşti" şi a luptei pentru emancipare iniţiate de intelectualitatea evreiască, se conturează în literatură, istoriografie, politică, publicistică, două curente, unul pro-semit, ce lupta pentru promovarea rolului fast al evreului în spaţiul românesc, al vechimii sale, ilustrat de o pleiadă de intelectuali evrei în frunte cu fraţii Moses, Elias, Wilhelm Schwarzfeld, J.B. Brociner, M. Gaster, A. Stern, dr.I. Niemirower, W. Filderman şi un altul, anti­semit, ce se pronunţa pentru rolul nefast al evreului, ce condamna "invazia evreiască", „sufocarea" clasei de mijloc româneşti, promovat de oameni de cultură şi politici români, printre care s-au aflat şi B.P. Hasdeu, V. Conta, D. Pop-Marţian, N. Iorga, A.C. Cuza, N.C. Paulescu.

Perioada 1866-1919, încununată pentru evrei cu obţinerea încetăţenirii, a fost denumită de istoriografia evreiască (vezi lucrarea istoricului Carol Iancu cu acest subtitlu) ca fiind „de la excludere la emancipare" şi care exprimă o evoluţie sinuoasă a evreilor din „Vechiul Regat", în care măsurile restrictive se înmulţesc şi în jurul anului 1900 se înregistrează şi un fenomen emigraţionist („până la 1874 nu se auzea de evrei care să plece din România", după cum spunea cronicarul Josef Kaufman), evrei români părăsind aceste meleaguri pentru Canada, S.U.A. sau Palestina. Perioada se sfârşeşte prin obţinerea mult cerutei „emancipări".

Perioada 1918-1938 a fost în concepţia istoricilor evrei ceea ce s-a numit „de la emancipare la marginalizare" şi este epoca de vârf a evreimii din România, care cunoaşte deplina recunoaştere şi afirmare în domeniul politic, social, cultural, economic, religios. Recensământul anului 1930 şi alte statistici interbelice confirmă acest lucru.

Pentru cercetătorul interesat de această chestiune istorică, din punct de vedere informaţional, misiunea sa devine mai uşoară, sursele sunt tot mai numeroase şi mai variate, istoriografia, beletristica, publicistica evreiască şi românească oferindu-i bagajul necesar spre a porni într-o astfel de întreprindere. Greutatea va proveni însă, chiar din această bogăţie a surselor şi a varietăţii lor, dificilă devenind munca de selecţie şi de interpretare, date fiind dificultăţile ce apar atunci când obiectul de studiu este evoluţia istorică a unei etnii şi dinamica relaţiilor sale cu populaţia majoritară. Cu atât mai mult cu cât această etnie este x cea evreiască, care a deţinut unele trăsături care au individualizat-o profund în rândul celorlalte etnii locuitoare pe aceste meleaguri şi fiindcă ultranaţionalismul românesc a fost îndreptat împotriva evreilor şi prea puţin împotriva altor etnii minoritare (n-a existat o „problemă ţigănească", spre exemplu, iar „problema grecească" s-a sfârşit printr-o relativă asimilare).

Istoricul trebuie să se conformeze vechiului dicton latin cerut cronicarilor şi panegiriştilor latini, să scrie „sine ira et studio" - „fără ură şi părtinire", spre a prezenta „istoria - aşa cum a fost". Această temă, a istoriei evreilor din România, a fost însă văduvită de existenţa unor studii istoriografice pertinente în perioada comunistă, când a fost ocolită cu obstinaţie, chiar şi în literatură, unde personajele de etnie evreiască nu mai apar, iar reeditările unor opere scrise înainte de război nu cuprind pasajele referitoare la evrei (exemplificăm prin scrierile lui Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş etc.) De politică, publicistică, două curente, unul pro-semit, ce lupta pentru promovarea rolului fast al evreului în spaţiul românesc, al vechimii sale, ilustrat de o pleiadă de intelectuali evrei în frunte cu fraţii Moses, Elias, Wilhelm Schwarzfeld, J.B. Brociner, M. Gaster, A. Stern, dr.I. Niemirower, W. Filderman şi un altul, anti­semit, ce se pronunţa pentru rolul nefast al evreului, ce condamna "invazia evreiască", „sufocarea" clasei de mijloc româneşti, promovat de oameni de cultură şi politici români, printre care s-au aflat şi B.P. Hasdeu, V. Conta, D. Pop-Marţian, N. Iorga, A.C. Cuza, N.C. Paulescu.

Perioda 1866-1919, încununată pentru evrei cu obţinerea încetăţenirii, a fost denumită de istoriografia evreiască (vezi lucrarea istoricului Carol Iancu cu acest subtitlu) ca fiind „de la excludere la emancipare" şi care exprimă o evoluţie sinuoasă a evreilor din „Vechiul Regat", în care măsurile restrictive se înmulţesc şi în jurul anului 1900 se înregistrează şi un fenomen emigraţionist („până la 1874 nu se auzea de evrei care să plece din România", după cum spunea cronicarul Josef Kaufman), evrei români părăsind aceste meleaguri pentru Canada, S.U.A. sau Palestina. Perioada se sfârşeşte prin obţinerea mult cerutei „emancipări".

Perioada 1918-1938 a fost în concepţia istoricilor evrei ceea ce s-a numit „de la emancipare la marginalizare" şi este epoca de vârf a evreimii din România, care cunoaşte deplina recunoaştere şi afirmare în domeniul politic, social, cultural, economic, religios. Recensământul anului 1930 şi alte statistici interbelice confirmă acest lucru.

Pentru cercetătorul interesat de această chestiune istorică, din punct de vedere informaţional, misiunea sa devine mai uşoară, sursele sunt tot mai numeroase şi mai variate, istoriografia, beletristica, publicistica evreiască şi românească oferindu-i bagajul necesar spre a porni într-o astfel de întreprindere. Greutatea va proveni însă, chiar din această bogăţie a surselor şi a varietăţii lor, dificilă devenind munca de selecţie şi de interpretare, date fiind dificultăţile ce apar atunci când obiectul de studiu este evoluţia istorică a unei etnii şi dinamica relaţiilor sale cu populaţia majoritară. Cu atât mai mult cu cât această etnie este x cea evreiască, care a deţinut unele trăsături care au individualizat-o profund în rândul celorlalte etnii locuitoare pe aceste meleaguri şi fiindcă ultranaţionalismul românesc a fost îndreptat împotriva evreilor şi prea puţin împotriva altor etnii minoritare (n-a existat o „problemă ţigănească", spre exemplu, iar „problema grecească" s-a sfârşit printr-o relativă asimilare).

Istoricul trebuie să se conformeze vechiului dicton latin cerut cronicarilor şi panegiriştilor latini, să scrie „sine ira et studio" - „fără ură şi părtinire", spre a prezenta „istoria - aşa cum a fost". Această temă, a istoriei evreilor din România, a fost însă văduvită de existenţa unor studii istoriografice pertinente în perioada comunistă, când a fost ocolită cu obstinaţie, chiar şi în literatură, unde personajele de etnie evreiască nu mai apar, iar reeditările unor opere scrise înainte de război nu cuprind pasajele referitoare la evrei (exemplificăm prin scrierile lui Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş etc.) De aceea, am considerat necesar să acordăm o atenţie deosebită scrierilor de epocă, care n-au suportat cenzura comunistă şi în acest scop am folosit din bogata colecţie bibliofilă a lui G.T. Kirileanu, donată Bibliotecii Municipale Piatra-Neamţ, constituită în „Fondul documentar de carte G.T. Kirileanu", care conţine peste 30.000 de volume de carte şi publicaţii. Lor le vom alătura scrierile memorialistice şi istoriografice publicate după 1989, o bogată bibliografie, care nu ocoleşte această temă, însă nu foarte multe respectă obiectivitatea istorică, disputele şi patimile în jurul acestei chestiuni menţinându-se şi astăzi, când etnicii evrei în spaţiul românesc sunt într-un număr foarte mic şi la nivelul întregii ţări şi în nordul Moldovei. Dinamica relaţională a evreilor cu celelalte etnii şi în special cu populaţia majoritară a fost la fel de greu de surprins, datorită faptului că a existat o permanentă imixtiune a politicului, influenţând, într-un mod sau altul, percepţia privind acest fenomen.

Populaţia evreiască s-a individualizat într-un mod deosebit în rândul neamurilor locuitoare în Moldova, fiind bine structurată din toate punctele de vedere, conservatoare şi exclusivistă. Pentru român era foarte uşor a considera că „străinul" este cauza tuturor relelor. Evreul, cu atât mai mult, fiind necreştin, neasimilabil, cu o înfăţişare şi port deosebit şi care mai întotdeauna era mai bine situat material. Antisemitismul a fost o realitate a ţărilor est-europene încă din Evul Mediu, îmbrăcând mai multe forme, în funcţie de naţional şi geoplitic. în Ţările Române, până la 1878, a avut o intensitate redusă, manifestându-se în domeniul religios, social, economic. Nu a fost un „antisemitism de rasă". După 1878, „chestiunea evreiască" devine una politică. Publicistica, discursurile o înregistrează. Se nasc grupări politice ce anunţă necesitatea unor măsuri antievreieşti, guvernele promovează restricţii şi unii evrei aleg calea emigrării. Se fondează „Partidul Naţionalist Democrat" în 1910, care propune unele măsuri antievreieşti. După război apare „Uniunea Naţional Creştină", în 1922, iar în 1923 se întemeiază „Liga Apărării Naţional-Creştine", ce va promova un antisemitism intens în tot timpul cât a activat pe scena politică românească. în 1927, îşi începe activitatea politică „Legiunea Arhanghelul Mihail", marşând în cadrul aceloraşi coordonate ca şi „cuziştii" din L.A.N.C. şi evenimentele au dovedit-o.

Autorul a folosit în demersul său colecţiile de documente specifice Moldovei medievale, cele privitoare la istoria demografică, economică, a teritoriului cuprins între Carpaţi şi Prut, cele închinate evreilor din această perioadă (grupate sub titlul Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România). Lor li se adaugă bogata bibliografie a Editurii Hasefer, documente, scrieri memorialistice, antologii, literatura şi istoriografia evreilor din România, cronici de obşte, lucrări de specialitate dedicate istoriei comunităţilor evreieşti. Arhivele judeţene posedă un bogat material, în cea mai mare parte inedit, şi care oferă, mai ales pentru perioada de după 1866, fonduri ale tribunalelor, serviciilor sanitare, ale prefecturilor, primăriilor, lăcaşurilor de cult, comunităţilor evreieşti etc. S-au folosit, în special, arhivele judeţene Neamţ, Roman, Iaşi, Bacău care, prin  informaţiile oferite au  contribuit  la întregirea portretului  evreului moldovean, a vieţii sale cotidiene, culturale, religioase. Se va contura imaginea evreului citadin, dar şi a celui rural. Aşa cum o vede ţăranul şi târgoveţul român, meşteşugarul şi negustorul evreu, intelectualul român şi evreu, literat, cronicar sau istoric.

De la baza studiului nostru nu pot lipsi cei care au început a scrie istoria evreilor din România, aşa-numiţii „clasici ai istoriografiei evreieşti", români sau evrei, filosemiţi sau antisemiţi sau istorici pur şi simplu. în ciuda unor exagerări, părtiniri, patimi, cercetătorul obiectiv poate „cerne şi discerne" din vechile scrieri născute din dorinţa de legitimare, de definire a unei identităţi sau din scopul de a evidenţia „invazia jidovească", rolul nefast al evreului în această ţară. Amintim pe I. Psantir, I. Barasch, Moses, Elias şi Wilhelm Schwarzfeld, L. Şăineanu, M. Gaster, I. Kaufman, I. Niemirower, Israel Bar-Avi, sau B.P. Hasdeu, V.A. Urechia, A.D. Xenopol, R. Rosetti-Verax, N. Iorga. Ultimul numit, marele savant şi profesor, a fost autorul unei opere fecunde dedicate istoriei românilor şi a celorlalte neamuri ce au trăit pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. A acordat atenţia sa şi evreilor în scrieri închinate acestei teme sau în lucrări de istorie economică, de călătorie, memorialistică. în ciuda unor tendinţe antievreieşti (înainte de primul război mondial) a oferit posterităţii o serie de lucrări caracterizate de o bogăţie informaţională deosebită (a evidenţiat în special angrenarea evreilor în economie). Radu Rosetti, cu toate că lucrarea sa România and the Jews, din 1904, a fost considerată ca fiind „scrisă cu ură", a oferit un prim studiu de demografie istorică, estimările sale referitoare la secolul al XIX-lea fiind utilizate şi în lucrări recente, fiind urmat în efortul său de către L. Ghelerter, L. Colescu, A.C. Cuza, E. Vasiliu-Cluj, A. Golopenţia şi alţii.

Autorul a încercat să acopere conceptual, cazuistic şi informaţional măcar o mică parte a acestei „terra incognita", care rămâne în continuare istoria evreilor din Moldova, în ciuda eforturilor editoriale recente. Autorul speră ca această lucrare să nu se remarce doar prin vastitate, ci şi prin acurateţea selecţiei materialului documentar, a respectării canoanelor ştiinţifice, a obiectivitătii interpretărilor. Motivele de natură personală lipsesc, îndreptându-ne doar spre motive de ordin ştiinţific. Lucrarea de maşter închinată istoriei „protolegionarismului" şi a evoluţiei „Mişcării Legionare", realizată sub coordonarea ştiinţifică a prof. univ. M. Retegan s-a dovedit importantă şi în conceperea acestui studiu, la fel ca şi lucrările de demografie istorică şi folcloristică din judeţul Neamţ publicate la Editura „Cetatea Doamnei" din Piatra-Neamţ. Nu putem omite sprijinul oferit de cartofilul V. Nicolau din Piatra-Neamţ, de dl ing. H. Solomon, preşedintele comunităţii evreieşti din Neamţ. Mulţumim d-lui prof. Dorel Rusu din Poiana-Teiului şi dnei prof. Loredana Măria Zaharia, de la Şcoala Grinţieş, Neamţ, pentru sprijinul oferit la corectura acestei lucrări. Nu putem omite efortul scritorului nemţean Emil Nicolae, redactorul acestei cărţi, un bun cunoscător al lumii evreieşti nemţene.

 
Academicianul Dinu C. Giurescu, prin coordonarea ştiinţifică a acestei lucrări (a tezei de doctorat, dar apoi şi a acestei cărţi), a oferit direcţiile de urmat în cercetare şi redactare, impunând standarde deosebite, pe care am încercat a le respecta cu cât mai multă acurateţe, spre a răsplăti astfel, încrederea şi sprijinul acordat. Tuturor le aducem mulţumirile noastre.

Istoria comunităţilor evreieşti din nordul Moldovei, cu tot ceea ce ţine de ea (instituţii, economie, demografie, viaţă culturală, viaţă cotidiană), la care adăugăm sensibila dinamică relaţională evrei-români, se va contura într-un tot unitar, ce se doreşte a fi un necesar studiu dedicat unei etnii, care are tot mai puţini reprezentanţi în România de astăzi, dar care suscită, în continuare, un interes deosebit.

Prefaţă / 5

Introducere / 9

Capitolul I
Comunităţile evreieşti din nordul Moldovei în Evul Mediu - STUDIU DE CAZ: Comunităţile evreieşti din ţinutul 
Neamţului în Evul Mediu / 15

Capitolul II
Comunităţile evreieşti din nordul Moldovei (1821-1866) - STUDIU   DE CAZ: Comunităţile evreieşti din ţinutul 
Neamţ (1821-1866) / 86

Capitolul III
Comunităţile evreieşti din nordul Moldovei (1866-1918) - STUDIU DE CAZ: Comunităţile evreieşti din judeţul 
Neamţ (1866-1918) / 143

Capitolul IV
Comunităţile evreieşti din nordul Moldovei (1918-1938) - STUDIU DE CAZ: Comunităţile evreieşti din judeţul 
Neamţ în perioada 1918-1938 / 236

Concluzii / 300

Postfaţă / 307

Note / 310

Bibliografie / 335

Cuprins / 343

www.editurauniversitara.ro

Daniel Dieaconu

If you want to express your opinion about this product you can add a review.

The review was sent successfully.

Customer Support Monday - Friday, between 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

You must add at least one product to compare products.

Was added to wishlist!

Was removed from wishlist!