Manuscript proposals: info@editurauniversitara.ro / 0745 204 115 //// Tracking orders Individuals / Sales:0745 200 718 / 0745 200 357 Orders Legal entities: 0721 722 783

Editura Universitara Stage actor in varied types of Camil Petrescu drama . For a lucid theater

-50%
30,00 Lei 15,00 Lei

ISBN: 978-606-591-568-8

DOI: 10.5682/9786065915688

Publisher year: 2012

Edition: I

Pages: 281

Publisher: Editura Universitara

Author: Gabriela Baciu

In stock
Stock limit
Add to cart
Product Code: 9786065915688 Do you need help? 0745 200 718 / 0745 200 357
Add to wishlist Request information
  • Description
  • Download (1)
  • More details
  • Content
  • Authors
  • Reviews (0)

Gabriela Baciu avoid the trap of density on a floor or theorized intellectualistic overwhelming dominance of the speech and proceeds through applications likely to energize communication in the sense proposed by Camil Petrescu even at the founding authentication in concrete situations (...).

The author distinguishes two main themes of analysis that combine drama and prose, that eros and consciousness, absolute and feel, seized in a single supreme representative and transferred to the instant-life stage show, proposed as embodied modern Camil Petrescu in the event of the idea face.

Alexa Visarion 

  • Actorul in variile tipologii scenice din dramaturgia lui Camil Petrescu. Pentru un teatru lucid

    Download

Omul – actor, pentru a-si exprima armonios arta, efectueaza un balans intelectual si emotional intre ratiune si natura. In arta actorului, „ale carei semne sunt cel mai putin nemotivate”, frontiera dintre ratiune si natura nu trece pe unde sfarseste „lumea exterioara” si incepe ceea ce indeobste este definit ca „eul sensibil”, ci intre ratiune si intreaga masa a evenimentelor non – rationale, fie ele fizice sau psihologice.
Este o chestiune de experienta cotidiana indusa de gandurile noastre rationale si care da posibilitatea omului – actor sa-si modifice cursul naturii psihologice atunci cand face uz de argumente – stocate in propria memorie afectiva –, pentru a-si modifica emotiile.
Cunoasterea unui lucru nu e una din piesele acelui lucru. In acest sens, ori de cate ori rationam actioneaza ceva de dincolo de Natura” (C.S. Lewis – „Despre minuni”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, pagina 42)
Cat priveste „inspiratia artistica”, ea tine mai mult de „supranatural”, de „har”, de ceva ce putem spune ca este la fel de intim ca respiratia.
Daca stiinta este orientata spre o cunoastere a lucrului exterior, cunoasterea artistica se orienteaza cu precadere spre interiorul uman al „eului sensibil”, ale carui motivatii sunt, sau ar trebui sa fie, unice. Acest lucru confera amprenta actorului – creator.
Prin actor, fiecare epoca isi are specificul ei teatral.
In perioada interbelica, intr-un timp de puternica dezvoltare in arta regiei, preocuparile teoretice se vor deplasa, la randul lor, spre regizor, spre scenograf si, nu in ultimul rand, spre actor.
Dupa cel de al doilea razboi mondial, estetica specta­colului romanesc se inspira din cea stanislavskiana. Se produce un efort de apropiere a teatrului de realitate, intr-un mod direct, nemijlocit.
Prima incercare izbutita de a se apropia de actor si de a intreprinde un sistem teatrologic, in cultura romana, ii apartine, fara indoiala, lui Camil Petrescu. Eforturi in acest sens existasera in epoca, aparusera diferite texte ale unor critici, dramaturgi etc., dar fara indoiala ca „Moda­litatea estetica a teatrului" reprezinta cea mai valoroasa contributie romaneasca, din acea perioada, in problema artei teatrale.
Fie ca ia in discutie arta actorului si arta regiei, fie ca se refera la domeniul scenografiei, al organizarii spatiului scenic, Camil Petrescu este considerat drept un excelent cunoscator al traditiilor, un creator care si-a insusit toate mijloacele de exprimare ale artei teatrale din trecut si contemporane lui, pentru a le supune propriilor sale conceptii despre scena, dovedindu-se un om al timpului sau – un timp al cautarilor –, o oglinda a ceea ce se intampla pe plan teatral in epoca sa si, in acelasi timp, un reformator, un spirit original, atent la text, la mizanscena, la jocul actorului si, nu in ultimul rand, la public.
In construirea rolului sau, dezvoltat pana la nivelul unei creatii originale – evident, pe baza textului dramatic –, actorul adopta elemente multiple ale manifestarilor personajului pe care-l reprezinta.
Camil Petrescu a stiut sa ofere actorilor tipologii veridice, sa le canalizeze virtutile creative catre adoptarea unor atitudini scenice adecvate, catre intruchiparea cat mai autentica a felului de a vorbi al personajului, a gesturilor, a miscarilor, a reactiilor sale. Intuitia adanca a unui caracter camilpetrescian, motivatiile sufletesti, nuantele afective cuprinse in textul dramatic il determina pe actor sa dez­volte suma detaliilor fizice si psihologice care-i alcatuiesc rolul.
Camil Petrescu cerea actorului sa aiba „autoritate scenica", sa desavarseasca textul, convins fiind ca o piesa de teatru se implineste doar prin reprezentatie.
El sublinia importanta detaliului semnificativ si, totodata, si pe aceea a rolurilor secundare, care, subor­donate conceptiei regizorale unitare, contribuie, alaturi de elementele esentiale, la identitatea reprezentatiei tea­trale, la acea atmosfera unica, proprie spectacolului.
Adept al „regiei interioare", al materializarii unei profunde si justificate viziuni regizorale, Camil Petrescu propunea, in ceea ce priveste arta actorului, intensitatea trairii si naturaletea atitudinilor, contrar grandilocventei si emfazei cultivate de teatrul romantic.
Actorul se simte bine in teatrul lui Camil Petrescu. Personajele camilpetresciene sunt intruchipari care nece­sita, din partea actorului, un subtil apel la intuitia crea­toare si o puternica mobilizare a eului sensibil. Pentru a interpreta variile tipologii pe care le ofera teatrul de idei al lui Camil Petrescu, actorul trebuie sa recompuna stari sufletesti, sa intrupeze idei, rupturi la nivelul constiintei, sa redea emotii, iluzii, presimtiri, intr-un cuvant, adevarul artistic exprimat ca viata a sufletului omenesc in depli­natatea ei.
Caracteristica unei opere de arta consta in aceea ca anuleaza orice alta stare de spirit ce concureaza mo­mentul, insuflandu-i-o cititorului pe cea proprie operei.” (Alexa Visarion – „Spectacolul ascuns”, U.N.A.T.C., 2002, pagina 294)
Ca actor, am simtit o fascinatie fata de personajele camilpetresciene, fata de impletirea caracterizarii realiste cu teatralitatea incontestabila, fata de vigoarea tipologiilor, de felul in care, pentru a da viata unui asemenea tip de erou ori eroina, actorul trebuie sa-si dezvolte in cel mai inalt grad imaginatia, receptivitatea fata de adevar, fata de lumea inconjuratoare, fata de oameni si, in ultima instanta, fata de tot ceea ce este autentic in sufletul si in fiinta lui …
Intr-una dintre poeziile sale, Camil Petrescu se autodefineste prin versul: „O, nebunia de-a fi vrut totul sau nimic"… Aceasta frenezie pare sa se fi imprimat si perso­najelor din teatrul sau, care ajung la o stare de incan­descenta, de fanatism al ideii, de inflacarare in luciditate si in exigenta absolutului…
Personajul masculin – erou absolut si personajul feminin – tentatie a Aneantizarii se definesc prin termenii de mentor si subiect al actualitatii imediate propusa operei spectaculare.
Precum la toti marii dramaturgi care au folosit creator motivatia dezechilibrului din interiorul dualitatii comple­mentare barbat – femeie, consideram valabile si in opera autorului, definitiile celor doi termeni ai intregului:
Masculin” se refera la abilitatea fizica de a controla si a domina, de a lua pozitie si de a crea sau schimba lumea, in vreme ce” feminin” inseamna exact opusul: lipsa fortei fizice si a capacitatii de a schimba sau de a crea, incapacitatea de a domina si de a controla, singura capacitate fiind acea de a reactiona.” (Alexa Visarion – opera citata, pagina 93).
Un artist isi transpune, de cele mai multe ori, propria personalitate in operele carora le da viata… Cu siguranta, multe dintre personajele lui Camil Petrescu sunt din aceeasi familie sufleteasca a autorului, intruchipeaza aceeasi tipologie de caracter, au aceeasi personalitate, acelasi ideal al exemplaritatii, aceeasi imperioasa nevoie de absolut. Poate de aceea am simtit nevoia sa cercetam, in aceasta lucrare, intr-o anumita masura si personalitatea omului Camil Petrescu, sa-i refacem destinul personal, spre a analiza ulterior ce anume din experientele sale a simtit autorul nevoia sa transpuna in opera… intr-un cuvant, sa-i descifram viata, modul de gandire, meandrele sufletesti, exigentele umane, luciditatea incontestabila ("cata luciditate, atata drama…"), atitudinea fata de dreptate, impulsurile ideatice, marile lui iubiri si rasfran­gerile tuturor acestor experiente in absolut.
Personajele dintr-o reprezentatie teatrala ar trebui vazute, conform conceptiei camilpetresciene, „cu ochi de mare artist" si ar trebui studiate „asa cum Ibsen obisnuia sa spuie ca isi studiaza personajele: din fata, din profil si trei sferturi".
Se afla, cu siguranta, in aceasta afirmatie, semnul unui ideal personal.
Tipologiile din teatrul lui Camil Petrescu, atat de fascinante pentru actorii care trebuie sa le dea viata, incita, necesita caldura, emotie, imaginatie si inteligenta scenica, indeamna la cunoastere si la autocunoastere si deschid dimensiunea capabila sa primeasca harul artistic.

 

ARGUMENT / 7

I. OMUL – EPOCA – SCRIITORUL / 12

1. OMUL / 12
1.1 COORDONATE BIOGRAFICE / 12
1.2 PRIETENI – MARTURISIRI – IUBIRI / 34

2. EPOCA / 47
- BUCURESTIUL INTERBELIC
- POLITICA
- MUZICA
- LITERATURA
- TEATRUL

3. SCRIITORUL / 60
3.1 FORMA DRAMATICA / 60
3.2 CONSIDERATII SI DELIMITARI IN REALISMUL EUROPEAN / 62
3.3 FORMA DRAMATICA LA INCEPUTURILE REALISMULUI ROMANESC / 64
3.4 LITERATURA CAMILPETRESCIANA – COORDONATE ESENTIALE / 66

II. ARTA ACTORULUI IN VIZIUNEA LUI CAMIL PETRESCU / 74
1. UN PAS CATRE ACTORUL TOTAL / 74
2. ACTORUL DE TIP REALIST / 76

III. ESTETICA TEATRALA IN VIZIUNEA LUI CAMIL PETRESCU / 86
- PLEDOARIE PENTRU ANTIMIMETISM SI AUTENTICITATE

IV. RAPORTAREA DRAMATURGULUI LA NOILE IDEI FILOSOFICE ALE EPOCII / 104
- INFLUENTE – HENRI BERGSON
- INFLUENTE – EDMUND HUSSERL

V. DRAMA INTELECTUALULUI IN CAUTAREA ABSOLUTULUI
- IDEE REPREZENTATIVA IN TEATRUL CAMILPETRESCIAN /112

1. MODERNITATEA EROULUI TRAGIC / 112
2. DRAMA ABSOLUTULUI / 119
3. LUCIDITATEA EROULUI ISTORIC / 138

VI. PERSONAJUL FEMININ IN OPERA LUI CAMIL PETRESCU / 149
1. DIALOGUL – DEMOCRATIC SI MONOLOGUL – AUTOCRATIC / 149
2. FEMEIA – MONADA SAU DEZILUZIE / 156
3. TIPOLOGIA PASIUNII PERSONAJULUI FEMININ / 159
4. FEMINITATEA DRAMATURGICA / 165
5. PERSONAJUL FEMININ IN ROMANELE LUI CAMIL PETRESCU / 180

VII. SPECTACOLE CU PIESE DE CAMIL PETRESCU / 194
1. FORMA SPECTACULARA / 194
2. TEATRUL ROMANESC IN EPOCA / 198
3. CRONICI TEATRALE / 200

VIII. INTERPRETAREA DRAMATICA A TEATRULUI CAMILPETRESCIAN – DIFICULTATE SI VIRTUOZITATE / 234
1. OMUL – ACTOR /234
2. INTERVIURI / 238

- UN MANUSCRIS INEDIT!? / 258

- EPILOG / 262

- BIBLIOGRAFIE / 264

 

Gabriela Baciu

If you want to express your opinion about this product you can add a review.

The review was sent successfully.

Customer Support Monday - Friday, between 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro

Compara produse

You must add at least one product to compare products.

Was added to wishlist!

Was removed from wishlist!