Cand am debutat acum sapte ani cu romanul, varul meu, Viorel Gongu, un autor mult mai cunoscut decat mine si care mi-a scris atunci prefata, mi-a spus ca, dintre toate genurile literare, proza scurta este cea mai grea. „De ce?” am intrebat naiv. Zambind, mi-a raspuns: „Pentru ca, daca la roman ai spatiu suficient sa te desfasori, sa exprimi ceea ce vrei, proza scurta te limiteaza si trebuie ca, intr-un text restrans, sa poti cuprinde trairi concentrate, idei, sentimente care sa spuna ceva. E nevoie de intensitate, de anumite instrumente care sa faca mesajul tau relevant in cuvinte mai putine. Nu este usor!” m-a avertizat el.
Azi recunosc ca are dreptate. Dupa romanul de debut si placheta de ganduri, versuri si eseuri, lansata acum cinci ani, o carte de proza scurta si foarte scurta, cum am intitulat-o eu, a fost o provocare la care m-am gandit mereu, un vis de atins. Mai ales ca existau in sertare fizice si de suflet porniri de gand, franturi de povesti mai vechi sau mai noi, ce asteptau doar sa le dau atentie si sa le ingrijesc. Viata m-a purtat apoi in diferite ipostaze, am cunoscut oameni care m-au inspirat inca o data. Periodic, m-am aplecat asupra scrierilor recuperate, am primit imboldul sa scriu si altele, iar asta mi-a dat sentimentul de implinire.
Ceea ce a rezultat este aceasta colectie de scrieri, structurata in trei parti, despre care unii oameni au crezut - si sper ca inca mai cred - ca merita impartasite. In partea I, veti gasi cateva nuvele, cu intamplari aduse din trecut sau din prezent, ori fictiune presarata cu mici picturi de istorie personala. Sunt fotografii ilustrate in cuvinte putine, in care unii se vor regasi sau vor vedea pe cei din jurul lor. In partea a II-a, am adus cateva fragmente de jurnale, in care se descrie curgerea clipelor din diferite perspective. Sunt si ele niste fotografii miscatoare, un mod de a captura momente sau perioade, de a suspenda patina unui timp efemer, locuri si timpuri din care se pot extrage unele talcuri.
Partea a III-a este speciala. Ea cuprinde o zona aparte a preocuparilor mele de imbogatire a spiritului si cunoasterii. E ca un mecanism de aparare. Peste toate framantarile zilei, sub povara timpurilor care cresc si scad fara incetare, m-am lasat fermecat de povestea vinului si am intrat intr-o lume. O lume in care s-au intalnit istoria, traditia, bunul gust, eleganta si rafinamentul. Am gasit o cale spre magie, spre o alta lume, in care este vorba despre bucurie, despre creativitate. Am descoperit ce inseamna sa fii somelier si am inteles ca misiunea lui este dincolo de o dimensiune materiala. Viata poate fi frumoasa, mai frumoasa decat permitem sa ni se arate. Fara pretentia de a detine secrete de nepatruns, am adus viziuni si propuneri de suflet si am invitat maestrul somelier de la care am invatat, specialistul, sa se pronunte. Veti vedea ca a acceptat cu placere si interes, iar la final a asezat si unele ganduri, pentru care ii multumesc. Dupa framantarile din primele doua parti, aceasta ultima parte este ca un cadou, o izbavire si o invitatie la a trai, la a simti. O invitatie la bucurie si naivitate, in contrast cu apasarile zilei.
Multumesc editurii si celor care m-au incurajat si sustinut pentru aparitia acestei carti, care imi da sentimentul ca pot oferi si altora din prea-plinul meu, cu indemnul de a trai implinit viata, care este atat de scurta. In ultimii ani, am condus sute, poate mii de turisti in tara si in Europa, ca ghid national de turism. Am facut acest lucru cu pasiune, cu pretuire pentru tot ce este frumos, aducator de satisfactii, cu iubire pentru oameni si imperfectiunile lor. Cred ca viata este ca o excursie, in care ghid ne este Dumnezeu. Tot ce trebuie sa facem este sa avem incredere in El.
Tudor-Cristian GONGU