Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Cesiunea de contract in procesul uniformizarii dreptului la nivel european - Diana-Nicoleta Deaconu-Dascalu
![Cesiunea de contract in procesul uniformizarii dreptului la nivel european - Diana-Nicoleta Deaconu-Dascalu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/cesiunea-de-contract-in-procesul-uniformizarii-dreptului-la-nivel-european-701-516019.jpg "Cesiunea de contract in procesul uniformizarii dreptului la nivel european - Diana-Nicoleta Deaconu-Dascalu [1]")
ISBN: 978-606-28-0307-0
DOI: 10.5682/9786062803070
Anul publicării: 2015
Editia: I
Pagini: 292
Editura: Editura Universitara
Autor: Diana-Nicoleta Deaconu-Dascalu
Cod Produs:
9786062803070
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Desi cesiunea de contract a fost multa vreme o figura juridica controversata in privinta recunoasterii legislative, doctrina si practica juridica a fost de foarte multe ori martora a posibilitatii de a ceda un contract. Stiinta juridica, recunoscand realitatea economica si sociala care vedea in cesiune, nu in ultimul rand, un instrument de circulatie a valorilor esentiale, a fost fortata inspre maturizare ajungand sa admita ca un raport obligational sa fie privit ca un bun cesibil, deci sa poata fi cedat ca orice alt bun corporal.
Legiuitorul national, dupa modelul codurilor civile folosite ca inspiratie si sub impactul proiectelor de uniformizare a dreptului european, a acceptat reglementarea legislativa a unei figuri juridice distincte, noi in dreptul roman, respectiv cesiunea de contract, oferind astfel un temei juridic corespunzator pentru operatiuni care se efectuau deja in practica (ex: preluarile de leasing), dar in cazul carora se apela la alte figuri juridice (spre exemplu cesiunea de creanta, novatia prin schimbare de debitor) care nu satisfaceau insa pe deplin nevoile cocontractantilor. Astfel, Codul civil din 2009 nu se mai fereste de aceasta noua modalitate de transmitere a obligatiilor, care castiga deja teren in realitatea civila, dar mai ales in cea comerciala, si imbratiseaza expres in art. 1315-1320 institutia cesiunii contractului. Intrarea in vigoare a acestuia in octombrie 2011 marcheaza momentul in care atat legislatia, cat si jurisprudenta si doctrina ajung sa recunoasca, fara fatarnicie, vitalitatea cesiunii, fie ea de creanta, datorie sau de contract.
Asa cum s-a precizat in doctrina1, cesiunea de contract (denumita de o parte a doctrinei, precum si de anumite legislatii straine, si „cesiune de pozitie contractuala”) presupune interventia a trei parti: cedentul (partea care isi cedeaza pozitia contractuala), cesionarul (tertul care, ca efect al acordului incheiat cu cedentul, preia locul acestuia in raportul juridic contractual) si cedatul (partea contractuala initiala, fata de care se vor produce, de asemenea, efectele cesiunii de contract).
A. I. Danila, Cesiunea de contract, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2010.
Explicatia unei asemenea operatiuni consta in faptul ca, in momentul in care partile nu doresc stingerea contractului dintre ele, ci supravietuirea acestuia si apare un tert dornic de a lua locul partii care paraseste contractul, se poate apela la operatiunea cesiunii de contract pentru o continuare a raporturilor contractuale cu noul venit.
De ce se apeleaza la interventia acestei institutii si nu la o novatie prin schimbare de creditor sau debitor, institutie mult mai veche si acceptata unanim de doctrina juridica? Raspunsul este unul cat se poate de simplu daca ne gandim la efectul unei astfel de institutii. Novatia este cunoscuta ca fiind o modalitate de stingere a obligatiei vechi urmata de inlocuirea acesteia cu una noua, care cuprinde obligatoriu un aliquid novi, un element nou. Daca s-ar apela la novatie pentru ca una din partile unui raport contractual sa fie inlocuita de un tert, consecintele ar fi dezastruoase, avand in vedere efectul principal al acestei institutii, respectiv stingerea obligatiei vechi cu toate accesoriile si garantiile sale.
Se pune totusi intrebarea legitima: se poate ceda un acord de vointe intre doua parti unui tert care sa o inlocuiasca pe una din ele? Consideram ca este o intrebare pertinenta atata timp cat, intr-adevar, contractul este definit clasic ca fiind un acord de vointe.
Conform dispozitiilor art. 1315 din noul Cod civil ”o parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.”
La aceasta intrebare, raspunsul dat in doctrina2 a fost unul nuantat - nu s-a transmis acordul de vointe intrucat acordul de vointe trebuie reiterat, ci s-a transmis numai pozitia contractuala a cedentului. Denumirea la care s-a oprit doctrina franceza, aceea de „pozitie contractuala” permite analizarea situatiilor in care, spre deosebire de o cesiune de creanta, o cesiune de datorie, o novatie ori o delegatie traditionala, se transmite catre cesionar integralitatea drepturilor si obligatiilor partii care se retrage, privite in ansamblul lor, nu ca drepturi si datorii izolate, impreuna cu garantiile constituite, cu drepturile potestative recunoscute, etc.
Tema de cercetare propusa urmareste sa analizeze viziunea legiuitorului contemporan in materia cesiunii de contract in contextul in care la nivel european se fac demersuri importante pentru unificarea dreptului privat al statelor membre ale Uniunii Europene.
Cesiunea de contract reprezinta o figura juridica absolut noua in dreptul romanesc, alaturi de preluarea de datorie, precedata legislativ de cesiunea de creanta, ca mijloc deja consacrat de transmitere a obligatilor.
Domeniul extins de cercetare imprima astfel un caracter de interdisciplinaritate, fiind tratate nu numai aspecte ce se regasesc in dreptul civil, dreptul comparat, dar si dreptul comunitar.
Printre elementele de noutate si originalitate pe care ne propunem sa le aducem prin tema cercetata se numara:
- oferirea unei imagini cadru privind trinomul cesiune de contract-cesiune de creanta-cesiune de datorie;
- analiza separata, sistematizata si coerenta a acestora in functie de sursele de reglementare interne si europene;
- urmarirea evolutiei acestora si a viziunii legiuitorului, respectiv surprinderea relatiei continuitate-noutate in materia mijloacelor de transmitere a obligatiilor;
- impactul elementului economic asupra naturii contractului - crearea teoriei contractului ca bun economic si consecintele acestuia asupra circuitului civil si a raporturilor juridice dintre titularii drepturilor de creanta,
- analiza evolutiva si comparativa a cesiunii de contract, a cesiunii de creanta si a cesiunii de datorie in dreptul intern si in dreptul european.
Legiuitorul national, dupa modelul codurilor civile folosite ca inspiratie si sub impactul proiectelor de uniformizare a dreptului european, a acceptat reglementarea legislativa a unei figuri juridice distincte, noi in dreptul roman, respectiv cesiunea de contract, oferind astfel un temei juridic corespunzator pentru operatiuni care se efectuau deja in practica (ex: preluarile de leasing), dar in cazul carora se apela la alte figuri juridice (spre exemplu cesiunea de creanta, novatia prin schimbare de debitor) care nu satisfaceau insa pe deplin nevoile cocontractantilor. Astfel, Codul civil din 2009 nu se mai fereste de aceasta noua modalitate de transmitere a obligatiilor, care castiga deja teren in realitatea civila, dar mai ales in cea comerciala, si imbratiseaza expres in art. 1315-1320 institutia cesiunii contractului. Intrarea in vigoare a acestuia in octombrie 2011 marcheaza momentul in care atat legislatia, cat si jurisprudenta si doctrina ajung sa recunoasca, fara fatarnicie, vitalitatea cesiunii, fie ea de creanta, datorie sau de contract.
Asa cum s-a precizat in doctrina1, cesiunea de contract (denumita de o parte a doctrinei, precum si de anumite legislatii straine, si „cesiune de pozitie contractuala”) presupune interventia a trei parti: cedentul (partea care isi cedeaza pozitia contractuala), cesionarul (tertul care, ca efect al acordului incheiat cu cedentul, preia locul acestuia in raportul juridic contractual) si cedatul (partea contractuala initiala, fata de care se vor produce, de asemenea, efectele cesiunii de contract).
A. I. Danila, Cesiunea de contract, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2010.
Explicatia unei asemenea operatiuni consta in faptul ca, in momentul in care partile nu doresc stingerea contractului dintre ele, ci supravietuirea acestuia si apare un tert dornic de a lua locul partii care paraseste contractul, se poate apela la operatiunea cesiunii de contract pentru o continuare a raporturilor contractuale cu noul venit.
De ce se apeleaza la interventia acestei institutii si nu la o novatie prin schimbare de creditor sau debitor, institutie mult mai veche si acceptata unanim de doctrina juridica? Raspunsul este unul cat se poate de simplu daca ne gandim la efectul unei astfel de institutii. Novatia este cunoscuta ca fiind o modalitate de stingere a obligatiei vechi urmata de inlocuirea acesteia cu una noua, care cuprinde obligatoriu un aliquid novi, un element nou. Daca s-ar apela la novatie pentru ca una din partile unui raport contractual sa fie inlocuita de un tert, consecintele ar fi dezastruoase, avand in vedere efectul principal al acestei institutii, respectiv stingerea obligatiei vechi cu toate accesoriile si garantiile sale.
Se pune totusi intrebarea legitima: se poate ceda un acord de vointe intre doua parti unui tert care sa o inlocuiasca pe una din ele? Consideram ca este o intrebare pertinenta atata timp cat, intr-adevar, contractul este definit clasic ca fiind un acord de vointe.
Conform dispozitiilor art. 1315 din noul Cod civil ”o parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.”
La aceasta intrebare, raspunsul dat in doctrina2 a fost unul nuantat - nu s-a transmis acordul de vointe intrucat acordul de vointe trebuie reiterat, ci s-a transmis numai pozitia contractuala a cedentului. Denumirea la care s-a oprit doctrina franceza, aceea de „pozitie contractuala” permite analizarea situatiilor in care, spre deosebire de o cesiune de creanta, o cesiune de datorie, o novatie ori o delegatie traditionala, se transmite catre cesionar integralitatea drepturilor si obligatiilor partii care se retrage, privite in ansamblul lor, nu ca drepturi si datorii izolate, impreuna cu garantiile constituite, cu drepturile potestative recunoscute, etc.
Tema de cercetare propusa urmareste sa analizeze viziunea legiuitorului contemporan in materia cesiunii de contract in contextul in care la nivel european se fac demersuri importante pentru unificarea dreptului privat al statelor membre ale Uniunii Europene.
Cesiunea de contract reprezinta o figura juridica absolut noua in dreptul romanesc, alaturi de preluarea de datorie, precedata legislativ de cesiunea de creanta, ca mijloc deja consacrat de transmitere a obligatilor.
Domeniul extins de cercetare imprima astfel un caracter de interdisciplinaritate, fiind tratate nu numai aspecte ce se regasesc in dreptul civil, dreptul comparat, dar si dreptul comunitar.
Printre elementele de noutate si originalitate pe care ne propunem sa le aducem prin tema cercetata se numara:
- oferirea unei imagini cadru privind trinomul cesiune de contract-cesiune de creanta-cesiune de datorie;
- analiza separata, sistematizata si coerenta a acestora in functie de sursele de reglementare interne si europene;
- urmarirea evolutiei acestora si a viziunii legiuitorului, respectiv surprinderea relatiei continuitate-noutate in materia mijloacelor de transmitere a obligatiilor;
- impactul elementului economic asupra naturii contractului - crearea teoriei contractului ca bun economic si consecintele acestuia asupra circuitului civil si a raporturilor juridice dintre titularii drepturilor de creanta,
- analiza evolutiva si comparativa a cesiunii de contract, a cesiunii de creanta si a cesiunii de datorie in dreptul intern si in dreptul european.
-
Cesiunea de contract in procesul uniformizarii dreptului la nivel european
Descarca
Diana-Nicoleta Deaconu-Dascalu
CUPRINS
Argumentum / 9
Lista de abrevieri / 13
CAPITOLUL 1. CESIUNEA DE CONTRACT - INSTRUMENT DE DINAMISM OBLIGATIONAL / 15
Sectiunea 1. Cesiunea de contract - un nou fenomen juridic in categoria mijloacelor de transmitere a obligatiilor / 15
Aspecte introductive privind dinamica obligatiilor / 15
Cesiunea de contract - un mijloc nou de transmitere a obligatiilor / 18
Sectiunea 2. Asemanari si deosebiri intre cesiunea de contract si celelalte mijloace de transmitere si transformare a obligatiilor / 20
Consideratii introductive / 20
Cesiunea de creanta / 21
Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei / 24
Preluarea datoriei / 29
Novatia / 35
Sectiunea 3. Analiza generala a trinomului cesiune de creanta - cesiune de datorie-cesiune de contract / 38
Cesiunea de creanta / 39
Sediul legal / 39
Definitia cesiunii de creanta / 39
Domeniul de aplicare a cesiunii de creanta / 39
Conditiile de validitate a cesiunii / 41
Efectele cesiunii de creanta / 43
Cesiunea de contract in proiectele de codificare europene / 48
Proiectul de Cod european al contractelor / 48
Proiectul principiilor dreptului european al contractului / 52
Principiile UNIDROIT / 54
Preluarea datoriei – un nou mijloc de transmitere a obligatiilor . 56 3.2.1. Aspecte preliminare / 56
Notiunea, natura juridica si sediul materiei in cazul preluarii de datorie / 59
Domeniul de aplicare a preluarii datoriei / 62
Modalitatile preluarii datoriei / 64
Efectele preluarii datoriei / 69
Efectele cesiunii datoriei / 70
Efectele preluarii datoriei in ipoteza contractului incheiat intre creditor si noul debitor / 76
Ineficacitatea preluarii datoriei / 78
Reglementarea transmiterii laturii pasive a raportului obligational in viziunea proiectelor de unificare a legislatiei la nivel european / 79
Proiectul de Cod european al contractelor / 81
Proiectul principiilor dreptului european al contractului / 86
Principiile Unidroit / 89
Sectiunea 4. Premise istorice ale cesiunii de contract / 94
Despre transmisiunea obligatiilor in dreptul roman / 94
Despre cesiune din Evul Mediu in prezent / 98
CAPITOLUL 2. CESIUNEA DE CONTRACT- EXPRESIE A LIBERTATII CONTRACTUALE IN DREPTUL COMPARAT / 101
Sectiunea 1. Aspecte introductive. / 101
Sectiunea 2. Cesiunea de contract in diverse legislatii apartinand sistemului juridic continental / 102
Codul civil italian / 102
Dreptul francez / 107
Legislatia din Quebec / 109
Dreptul spaniol / 110
Dreptul portughez / 113
Cesiunea de contract in legislatia araba / 115
Sectiunea 3. Cesiunea de contract in sistemul common law / 117
CAPITOLUL 3. CESIUNEA DE CONTRACT IN PROIECTELE DE UNIFICARE A DREPTULUI LA NIVEL EUROPEAN / 124
Sectiunea 1. Aspecte evolutive privind demersul adoptarii unui Cod civil european / 124
Sectiunea 2. Principiile UNIDROIT redactate sub egida Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat / 136
Sectiunea 3. Proiectul principiilor dreptului european al contractului 142
Sectiunea 4. Proiectul de Cod european al contractelor / 143
CAPITOLUL 4. CESIUNEA DE CONTRACT IN VIZIUNEA LEGIUITORULUI NATIONAL / 157
Sectiunea 1. Institutia contractului intre prejudecata subiectivista si modernismul obiectivist / 157
Sectiunea 2. Provocari juridice in materia cesiunii de contract / 166
Aspecte introductive privind principiul fortei obligatorii a contractului in reglementarea noului Cod Civil roman / 166
Principiul fortei obligatorii a contractului in materia cesiunii de contract / 168
Sectiunea 3. Sediul legal al cesiunii de contract / 175
Sectiunea 4. Definirea cesiunii de contract / 176
Sectiunea 5. Analiza principalelor teorii privind natura juridica a cesiunii de contract / 179
Sectiunea 6. Tipurile cesiunii de contract / 183
Sectiunea 7. Conditiile de validitate si eficacitate ale cesiunii de contract / 189
Prezentarea generala a conditiilor cesiunii de contract / 189
Domeniul de aplicabilitate al cesiunii de contract / 191
Consideratii preliminare privind domeniul de actiune al cesiunii de contract / 191
Domeniul de aplicabilitate a cesiunii contractului / 192
Ipostazele consimtamantului partii cedate in cadrul cesiunii de contract / 198
Consideratii / preliminare / privind / consimtamantul cedatului in cadrul cesiunii conventionale de contract / 198
Rolul informarii partii cedate in procesul cesiunii de contract / 202
Refuzul partii cedate de a consimti la substituirea cedentului in cadrul cesiunii de contract / 208
Forma cesiunii / 218
Sectiunea 8. Efectele cesiunii de contract / 219
Consideratii preliminare / 219
Raporturile juridice dintre cedent si partea cedata / 221
Raporturile juridice dintre cedat si cesionar / 227
Raporturile juridice dintre cedent si cesionar / 229
CAPITOLUL 5. APLICATII ALE CESIUNII DE CONTRACT IN DIVERSE TIPURI DE CONTRACTE / 234
Sectiunea 1. Cesiunea contractului de inchiriere / 234
Premise in analiza cesiunii contractului de inchiriere / 234
Reguli specifice in materia cesiunii conventionale a contractului de inchiriere / 235
Cesiunea legala a contractului de inchiriere / 241
Sectiunea 2. Cesiunea contractului de leasing / 245
Notiuni introductive privind contractul de leasing / 246
Cesiunea contractului de leasing in practica juridica anterior noului Cod civil / 247
Cesiunea contractului de leasing dupa intrarea in vigoare a Codului civil / 250
Conditiile privind cesiunea contractului de leasing / 250
Efectele cesiunii leasingului / 252
Sectiunea 3. Cesiunea contractului de concesiune / 253
Contractele administrative - obiect al cesiunii de contract / 253
Cesiunea contractului de concesiune / 255
Sectiunea 4. Cesiunea contractului de franciza / 262
Sectiunea 5. Cesiunea contractului individual de munca / 268
Transferul intreprinderii - caz de cesiune legala de contract / 268
Detasarea - ipoteza a cesiunii legale de contract / 274
Bibliografie / 280
Argumentum / 9
Lista de abrevieri / 13
CAPITOLUL 1. CESIUNEA DE CONTRACT - INSTRUMENT DE DINAMISM OBLIGATIONAL / 15
Sectiunea 1. Cesiunea de contract - un nou fenomen juridic in categoria mijloacelor de transmitere a obligatiilor / 15
Aspecte introductive privind dinamica obligatiilor / 15
Cesiunea de contract - un mijloc nou de transmitere a obligatiilor / 18
Sectiunea 2. Asemanari si deosebiri intre cesiunea de contract si celelalte mijloace de transmitere si transformare a obligatiilor / 20
Consideratii introductive / 20
Cesiunea de creanta / 21
Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei / 24
Preluarea datoriei / 29
Novatia / 35
Sectiunea 3. Analiza generala a trinomului cesiune de creanta - cesiune de datorie-cesiune de contract / 38
Cesiunea de creanta / 39
Sediul legal / 39
Definitia cesiunii de creanta / 39
Domeniul de aplicare a cesiunii de creanta / 39
Conditiile de validitate a cesiunii / 41
Efectele cesiunii de creanta / 43
Cesiunea de contract in proiectele de codificare europene / 48
Proiectul de Cod european al contractelor / 48
Proiectul principiilor dreptului european al contractului / 52
Principiile UNIDROIT / 54
Preluarea datoriei – un nou mijloc de transmitere a obligatiilor . 56 3.2.1. Aspecte preliminare / 56
Notiunea, natura juridica si sediul materiei in cazul preluarii de datorie / 59
Domeniul de aplicare a preluarii datoriei / 62
Modalitatile preluarii datoriei / 64
Efectele preluarii datoriei / 69
Efectele cesiunii datoriei / 70
Efectele preluarii datoriei in ipoteza contractului incheiat intre creditor si noul debitor / 76
Ineficacitatea preluarii datoriei / 78
Reglementarea transmiterii laturii pasive a raportului obligational in viziunea proiectelor de unificare a legislatiei la nivel european / 79
Proiectul de Cod european al contractelor / 81
Proiectul principiilor dreptului european al contractului / 86
Principiile Unidroit / 89
Sectiunea 4. Premise istorice ale cesiunii de contract / 94
Despre transmisiunea obligatiilor in dreptul roman / 94
Despre cesiune din Evul Mediu in prezent / 98
CAPITOLUL 2. CESIUNEA DE CONTRACT- EXPRESIE A LIBERTATII CONTRACTUALE IN DREPTUL COMPARAT / 101
Sectiunea 1. Aspecte introductive. / 101
Sectiunea 2. Cesiunea de contract in diverse legislatii apartinand sistemului juridic continental / 102
Codul civil italian / 102
Dreptul francez / 107
Legislatia din Quebec / 109
Dreptul spaniol / 110
Dreptul portughez / 113
Cesiunea de contract in legislatia araba / 115
Sectiunea 3. Cesiunea de contract in sistemul common law / 117
CAPITOLUL 3. CESIUNEA DE CONTRACT IN PROIECTELE DE UNIFICARE A DREPTULUI LA NIVEL EUROPEAN / 124
Sectiunea 1. Aspecte evolutive privind demersul adoptarii unui Cod civil european / 124
Sectiunea 2. Principiile UNIDROIT redactate sub egida Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat / 136
Sectiunea 3. Proiectul principiilor dreptului european al contractului 142
Sectiunea 4. Proiectul de Cod european al contractelor / 143
CAPITOLUL 4. CESIUNEA DE CONTRACT IN VIZIUNEA LEGIUITORULUI NATIONAL / 157
Sectiunea 1. Institutia contractului intre prejudecata subiectivista si modernismul obiectivist / 157
Sectiunea 2. Provocari juridice in materia cesiunii de contract / 166
Aspecte introductive privind principiul fortei obligatorii a contractului in reglementarea noului Cod Civil roman / 166
Principiul fortei obligatorii a contractului in materia cesiunii de contract / 168
Sectiunea 3. Sediul legal al cesiunii de contract / 175
Sectiunea 4. Definirea cesiunii de contract / 176
Sectiunea 5. Analiza principalelor teorii privind natura juridica a cesiunii de contract / 179
Sectiunea 6. Tipurile cesiunii de contract / 183
Sectiunea 7. Conditiile de validitate si eficacitate ale cesiunii de contract / 189
Prezentarea generala a conditiilor cesiunii de contract / 189
Domeniul de aplicabilitate al cesiunii de contract / 191
Consideratii preliminare privind domeniul de actiune al cesiunii de contract / 191
Domeniul de aplicabilitate a cesiunii contractului / 192
Ipostazele consimtamantului partii cedate in cadrul cesiunii de contract / 198
Consideratii / preliminare / privind / consimtamantul cedatului in cadrul cesiunii conventionale de contract / 198
Rolul informarii partii cedate in procesul cesiunii de contract / 202
Refuzul partii cedate de a consimti la substituirea cedentului in cadrul cesiunii de contract / 208
Forma cesiunii / 218
Sectiunea 8. Efectele cesiunii de contract / 219
Consideratii preliminare / 219
Raporturile juridice dintre cedent si partea cedata / 221
Raporturile juridice dintre cedat si cesionar / 227
Raporturile juridice dintre cedent si cesionar / 229
CAPITOLUL 5. APLICATII ALE CESIUNII DE CONTRACT IN DIVERSE TIPURI DE CONTRACTE / 234
Sectiunea 1. Cesiunea contractului de inchiriere / 234
Premise in analiza cesiunii contractului de inchiriere / 234
Reguli specifice in materia cesiunii conventionale a contractului de inchiriere / 235
Cesiunea legala a contractului de inchiriere / 241
Sectiunea 2. Cesiunea contractului de leasing / 245
Notiuni introductive privind contractul de leasing / 246
Cesiunea contractului de leasing in practica juridica anterior noului Cod civil / 247
Cesiunea contractului de leasing dupa intrarea in vigoare a Codului civil / 250
Conditiile privind cesiunea contractului de leasing / 250
Efectele cesiunii leasingului / 252
Sectiunea 3. Cesiunea contractului de concesiune / 253
Contractele administrative - obiect al cesiunii de contract / 253
Cesiunea contractului de concesiune / 255
Sectiunea 4. Cesiunea contractului de franciza / 262
Sectiunea 5. Cesiunea contractului individual de munca / 268
Transferul intreprinderii - caz de cesiune legala de contract / 268
Detasarea - ipoteza a cesiunii legale de contract / 274
Bibliografie / 280
Desi cesiunea de contract a fost multa vreme o figura juridica controversata in privinta recunoasterii legislative, doctrina si practica juridica a fost de foarte multe ori martora a posibilitatii de a ceda un contract. Stiinta juridica, recunoscand realitatea economica si sociala care vedea in cesiune, nu in ultimul rand, un instrument de circulatie a valorilor esentiale, a fost fortata inspre maturizare ajungand sa admita ca un raport obligational sa fie privit ca un bun cesibil, deci sa poata fi cedat ca orice alt bun corporal.
Legiuitorul national, dupa modelul codurilor civile folosite ca inspiratie si sub impactul proiectelor de uniformizare a dreptului european, a acceptat reglementarea legislativa a unei figuri juridice distincte, noi in dreptul roman, respectiv cesiunea de contract, oferind astfel un temei juridic corespunzator pentru operatiuni care se efectuau deja in practica (ex: preluarile de leasing), dar in cazul carora se apela la alte figuri juridice (spre exemplu cesiunea de creanta, novatia prin schimbare de debitor) care nu satisfaceau insa pe deplin nevoile cocontractantilor. Astfel, Codul civil din 2009 nu se mai fereste de aceasta noua modalitate de transmitere a obligatiilor, care castiga deja teren in realitatea civila, dar mai ales in cea comerciala, si imbratiseaza expres in art. 1315-1320 institutia cesiunii contractului. Intrarea in vigoare a acestuia in octombrie 2011 marcheaza momentul in care atat legislatia, cat si jurisprudenta si doctrina ajung sa recunoasca, fara fatarnicie, vitalitatea cesiunii, fie ea de creanta, datorie sau de contract.
Asa cum s-a precizat in doctrina1, cesiunea de contract (denumita de o parte a doctrinei, precum si de anumite legislatii straine, si „cesiune de pozitie contractuala”) presupune interventia a trei parti: cedentul (partea care isi cedeaza pozitia contractuala), cesionarul (tertul care, ca efect al acordului incheiat cu cedentul, preia locul acestuia in raportul juridic contractual) si cedatul (partea contractuala initiala, fata de care se vor produce, de asemenea, efectele cesiunii de contract).
A. I. Danila, Cesiunea de contract, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2010.
Explicatia unei asemenea operatiuni consta in faptul ca, in momentul in care partile nu doresc stingerea contractului dintre ele, ci supravietuirea acestuia si apare un tert dornic de a lua locul partii care paraseste contractul, se poate apela la operatiunea cesiunii de contract pentru o continuare a raporturilor contractuale cu noul venit.
De ce se apeleaza la interventia acestei institutii si nu la o novatie prin schimbare de creditor sau debitor, institutie mult mai veche si acceptata unanim de doctrina juridica? Raspunsul este unul cat se poate de simplu daca ne gandim la efectul unei astfel de institutii. Novatia este cunoscuta ca fiind o modalitate de stingere a obligatiei vechi urmata de inlocuirea acesteia cu una noua, care cuprinde obligatoriu un aliquid novi, un element nou. Daca s-ar apela la novatie pentru ca una din partile unui raport contractual sa fie inlocuita de un tert, consecintele ar fi dezastruoase, avand in vedere efectul principal al acestei institutii, respectiv stingerea obligatiei vechi cu toate accesoriile si garantiile sale.
Se pune totusi intrebarea legitima: se poate ceda un acord de vointe intre doua parti unui tert care sa o inlocuiasca pe una din ele? Consideram ca este o intrebare pertinenta atata timp cat, intr-adevar, contractul este definit clasic ca fiind un acord de vointe.
Conform dispozitiilor art. 1315 din noul Cod civil ”o parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.”
La aceasta intrebare, raspunsul dat in doctrina2 a fost unul nuantat - nu s-a transmis acordul de vointe intrucat acordul de vointe trebuie reiterat, ci s-a transmis numai pozitia contractuala a cedentului. Denumirea la care s-a oprit doctrina franceza, aceea de „pozitie contractuala” permite analizarea situatiilor in care, spre deosebire de o cesiune de creanta, o cesiune de datorie, o novatie ori o delegatie traditionala, se transmite catre cesionar integralitatea drepturilor si obligatiilor partii care se retrage, privite in ansamblul lor, nu ca drepturi si datorii izolate, impreuna cu garantiile constituite, cu drepturile potestative recunoscute, etc.
Tema de cercetare propusa urmareste sa analizeze viziunea legiuitorului contemporan in materia cesiunii de contract in contextul in care la nivel european se fac demersuri importante pentru unificarea dreptului privat al statelor membre ale Uniunii Europene.
Cesiunea de contract reprezinta o figura juridica absolut noua in dreptul romanesc, alaturi de preluarea de datorie, precedata legislativ de cesiunea de creanta, ca mijloc deja consacrat de transmitere a obligatilor.
Domeniul extins de cercetare imprima astfel un caracter de interdisciplinaritate, fiind tratate nu numai aspecte ce se regasesc in dreptul civil, dreptul comparat, dar si dreptul comunitar.
Printre elementele de noutate si originalitate pe care ne propunem sa le aducem prin tema cercetata se numara:
- oferirea unei imagini cadru privind trinomul cesiune de contract-cesiune de creanta-cesiune de datorie;
- analiza separata, sistematizata si coerenta a acestora in functie de sursele de reglementare interne si europene;
- urmarirea evolutiei acestora si a viziunii legiuitorului, respectiv surprinderea relatiei continuitate-noutate in materia mijloacelor de transmitere a obligatiilor;
- impactul elementului economic asupra naturii contractului - crearea teoriei contractului ca bun economic si consecintele acestuia asupra circuitului civil si a raporturilor juridice dintre titularii drepturilor de creanta,
- analiza evolutiva si comparativa a cesiunii de contract, a cesiunii de creanta si a cesiunii de datorie in dreptul intern si in dreptul european.
Legiuitorul national, dupa modelul codurilor civile folosite ca inspiratie si sub impactul proiectelor de uniformizare a dreptului european, a acceptat reglementarea legislativa a unei figuri juridice distincte, noi in dreptul roman, respectiv cesiunea de contract, oferind astfel un temei juridic corespunzator pentru operatiuni care se efectuau deja in practica (ex: preluarile de leasing), dar in cazul carora se apela la alte figuri juridice (spre exemplu cesiunea de creanta, novatia prin schimbare de debitor) care nu satisfaceau insa pe deplin nevoile cocontractantilor. Astfel, Codul civil din 2009 nu se mai fereste de aceasta noua modalitate de transmitere a obligatiilor, care castiga deja teren in realitatea civila, dar mai ales in cea comerciala, si imbratiseaza expres in art. 1315-1320 institutia cesiunii contractului. Intrarea in vigoare a acestuia in octombrie 2011 marcheaza momentul in care atat legislatia, cat si jurisprudenta si doctrina ajung sa recunoasca, fara fatarnicie, vitalitatea cesiunii, fie ea de creanta, datorie sau de contract.
Asa cum s-a precizat in doctrina1, cesiunea de contract (denumita de o parte a doctrinei, precum si de anumite legislatii straine, si „cesiune de pozitie contractuala”) presupune interventia a trei parti: cedentul (partea care isi cedeaza pozitia contractuala), cesionarul (tertul care, ca efect al acordului incheiat cu cedentul, preia locul acestuia in raportul juridic contractual) si cedatul (partea contractuala initiala, fata de care se vor produce, de asemenea, efectele cesiunii de contract).
A. I. Danila, Cesiunea de contract, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2010.
Explicatia unei asemenea operatiuni consta in faptul ca, in momentul in care partile nu doresc stingerea contractului dintre ele, ci supravietuirea acestuia si apare un tert dornic de a lua locul partii care paraseste contractul, se poate apela la operatiunea cesiunii de contract pentru o continuare a raporturilor contractuale cu noul venit.
De ce se apeleaza la interventia acestei institutii si nu la o novatie prin schimbare de creditor sau debitor, institutie mult mai veche si acceptata unanim de doctrina juridica? Raspunsul este unul cat se poate de simplu daca ne gandim la efectul unei astfel de institutii. Novatia este cunoscuta ca fiind o modalitate de stingere a obligatiei vechi urmata de inlocuirea acesteia cu una noua, care cuprinde obligatoriu un aliquid novi, un element nou. Daca s-ar apela la novatie pentru ca una din partile unui raport contractual sa fie inlocuita de un tert, consecintele ar fi dezastruoase, avand in vedere efectul principal al acestei institutii, respectiv stingerea obligatiei vechi cu toate accesoriile si garantiile sale.
Se pune totusi intrebarea legitima: se poate ceda un acord de vointe intre doua parti unui tert care sa o inlocuiasca pe una din ele? Consideram ca este o intrebare pertinenta atata timp cat, intr-adevar, contractul este definit clasic ca fiind un acord de vointe.
Conform dispozitiilor art. 1315 din noul Cod civil ”o parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.”
La aceasta intrebare, raspunsul dat in doctrina2 a fost unul nuantat - nu s-a transmis acordul de vointe intrucat acordul de vointe trebuie reiterat, ci s-a transmis numai pozitia contractuala a cedentului. Denumirea la care s-a oprit doctrina franceza, aceea de „pozitie contractuala” permite analizarea situatiilor in care, spre deosebire de o cesiune de creanta, o cesiune de datorie, o novatie ori o delegatie traditionala, se transmite catre cesionar integralitatea drepturilor si obligatiilor partii care se retrage, privite in ansamblul lor, nu ca drepturi si datorii izolate, impreuna cu garantiile constituite, cu drepturile potestative recunoscute, etc.
Tema de cercetare propusa urmareste sa analizeze viziunea legiuitorului contemporan in materia cesiunii de contract in contextul in care la nivel european se fac demersuri importante pentru unificarea dreptului privat al statelor membre ale Uniunii Europene.
Cesiunea de contract reprezinta o figura juridica absolut noua in dreptul romanesc, alaturi de preluarea de datorie, precedata legislativ de cesiunea de creanta, ca mijloc deja consacrat de transmitere a obligatilor.
Domeniul extins de cercetare imprima astfel un caracter de interdisciplinaritate, fiind tratate nu numai aspecte ce se regasesc in dreptul civil, dreptul comparat, dar si dreptul comunitar.
Printre elementele de noutate si originalitate pe care ne propunem sa le aducem prin tema cercetata se numara:
- oferirea unei imagini cadru privind trinomul cesiune de contract-cesiune de creanta-cesiune de datorie;
- analiza separata, sistematizata si coerenta a acestora in functie de sursele de reglementare interne si europene;
- urmarirea evolutiei acestora si a viziunii legiuitorului, respectiv surprinderea relatiei continuitate-noutate in materia mijloacelor de transmitere a obligatiilor;
- impactul elementului economic asupra naturii contractului - crearea teoriei contractului ca bun economic si consecintele acestuia asupra circuitului civil si a raporturilor juridice dintre titularii drepturilor de creanta,
- analiza evolutiva si comparativa a cesiunii de contract, a cesiunii de creanta si a cesiunii de datorie in dreptul intern si in dreptul european.
www.editurauniversitara.ro
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro