Sentimentul religios - O abordare psihosociologica - Mihaela Corina Tutu

Relaţia dintre teorie, ritual şi trăire rămâne esenţială pentru orice religie şi creştinismul nu face excepţie. Pe de altă parte, efectul „tranziţiilor” asupra celor trei componente amintite reprezintă un capitol special al oricărei „noologii”, a oricărei ştiinţe viitoare a spiritului. Şi tocmai în aceste puncte se constituie conţinutul cărţii de faţă. Trei perspective se conturează în conţinutul lucrării: cea „longitudinală”, căci valorile nu pot fi rupte de vârstele formării şi activităţii omului; cea „orizontală”, căci imaginea de ansamblu asupra valorilor unei societăţi la un moment dat nu poate fi ocolită şi ea este dincolo de vârste, pe care le leagă din perspectivă valorică; cea a „tranziţiei”, şi ea esenţială, deoarece în contextul ei totul evoluează neaşteptat. Din această ultimă perspectivă, câteva concluzii ale cărţii apar în prim plan: valorile creştine au rezistat în comunism, în ciuda eforturilor de ateizare agresivă; continuitatea valorilor de la părinţi la copii nu a putut fi anihilată; valorile creştine sunt mai slabe nu în sfera trăirii, cum ne-am aştepta, ci în cea a ritualului, fapt ce ar trebui să ne dea de gândit. Lucrarea se adresează specialiştilor şi studenţilor în psihologie, sociologie, teologie, dar şi celor din alte domenii interesaţi de această problematică. Ea este opera unui psiholog cunoscut, deplin format, şi legat de prefacerile socio-umane ale societăţii noastre tranziente.


*

Tema abordată de autoare este de o reală importanţă teoretică, pentru disciplinele care se ocupă de cunoaşterea şi explicarea naturii umane, şi aplicativă, pentru domeniile educaţiei, ale formării şi dezvoltării personalităţii, religia şi credinţa religioasă fiind direcţii esenţiale ale devenirii şi înnobilării noastre sprituale.
Importanţa temei este cu atât mai mare pentru ştiinţele socio-umane din ţara noastră cu cât, timp de aproape o jumătate de secol, religia a fost în mod brutal îngrădită şi agresată de regimul totalitar care a pus în locul ei ideologia şi doctrina partidului comunist.
De aceea, este necesar şi interesant de cercetat şi stabilit situaţia şi dinamica fenomenului religios în etapa actuală, după aproape două decenii de la dobândirea libertăţii.
Problema locului şi rolului religiei în societate, în general, în societatea contemporană, în special, a fost şi este obiect de dezbateri şi controverse pe plan mondial, nelipsind aici opiniile şi punctele de vedere extremiste, unilateral-absolutizante. Dar nu există nicio îndoială că, pentru psihologie ca ştiinţă, religiozitatea, credinţa religioasă şi sentimentul religios constituie dimensiuni valorice esenţiale ale structurilor individuale şi grupale de personalitate care trebuie studiate şi analizate ca orice alte fenomene psihocomportamentale, cu metode pe cât posibil obiective şi riguroase. Psihologia religiei nu poate fi redusă la o construcţie contemplativ-speculativă, ci ea trebuie să se întemeieze pe cercetare concretă şi pe analiza faptelor empirice.
Lucrarea drei Mihaela Corina Ţuţu se înscrie tocmai pe o asemenea coordonată, şi prin consistenţa şi valoarea sa poate fi apreciată ca o contribuţie meritorie la cunoaşterea şi analiza obiectiv-ştiinţifică a sentimentului religios la preadolescenţii, adolescenţii şi adulţii tineri din ţara noastră în prezent.
Partea teoretică a lucrării cuprinde două subcapitole – Religia în contextul vieţii sociale şi Sentimentul religios: valenţe, sfere, conexiuni – şi prezintă, pe baza valorificării selectiv-critice a unui număr impresionant de surse bibliografice, un consistent tablou al abordărilor şi interpretărilor privind sorgintea, evoluţia şi rolul religiei în viaţa societăţii şi a indivizilor umani.
Se desprinde ideea de importanţă metodologică generală că religia, în diferitele ei forme sau variante, a fost considerată pe de o parte, ca valoare fundamentală a omului şi componentă a culturii, iar pe de altă parte, ca singura cale de desăvârşire spirituală accesibilă tuturor. Remarcăm subtilitatea şi originalitatea analizei întrepătrunderii şi intercondiţionării dintre social şi psihologic, dintre cognitiv, afectiv şi comportamental în dezvoltarea şi diversificarea religiei. La fel de valoroasă sub aspect ştiinţific este şi analiza credinţei şi sentimentului religios la români, cu relevarea celor două etape majore – cea a sacralizării şi extinderii ortodoxiei – de la începuturile creştinării şi până la instaurarea regimului comunist – şi cea a desacralizării şi îngrădirii, de la instaurarea regimului comunist până la prăbuşirea acestuia (1989). După 1989, începe etapa resacralizării – sacrul fiind temeiul şi raţiunea de a fi a religiei. Se evidenţiază cu multă claritate şi concizie traiectoria evoluţiei istorice a religiei creştine de la omogen-difuz la eterogen-diferenţiat şi apoi la apropiere, la ecumenism, în prezent.
În analiza naturii şi rolului religiei, autoarea a adoptat o dublă perspectivă – psihologică şi sociologică –, reuşind să desprindă aspectele esenţiale pe care le oferă fiecare dintre cele două perspective pentru realizarea unei înţelegeri şi explicaţii de tip sistemic-integrativ.
În lumina celor două perspective, se consideră că, în societatea contemporană statutul religiei se situează la un nivel mai scăzut decât în trecut, funcţiile ei s-au redus, majoritatea autorilor considerând-o doar un liant şi un catalizator al relaţiilor interumane şi al echilibrului social.
În subcapitolul consacrat sentimentului religios, autoarea lucrării a reuşit o sinteză pe cât de densă, pe atât de limpede şi edificatoare a celor mai importante idei şi puncte de vedere nu numai din psihologia şi sociologia religiei, ci şi din psihologia generală, neuropsihologie şi psihologia personalităţii.
Integrat în sfera mai largă a afectivităţii, sentimentul religios se individualizează printre celelalte entităţi emoţionale prin obiectul sau referenţialul său, care este întotdeauna sacrul, divinul. El este cel care exprimă şi realizează tendinţa omului de contopire cu existenţa absolută, cu Dumnezeu.
Autoarea are meritul de a fi trecut de la descrierea fenomenologică la descrierea structurii interne a sentimentului religios, delimitând în cadrul acesteia trei componente esenţiale: componenta cosmogonică (reflectă „obiectul”), componenta ritualică (comportamentul indus de „obiect”) şi componenta subiectivă în forma trăirii. Prezente în permanenţă, cele trei componente variază în intensitate şi pondere de la o persoană la alta.
Prin identificarea şi stabilirea celor trei componente structurale, autoarea a reuşit să operaţionalizeze în mod adecvat şi conceptul de religie, care se defineşte astfel ca sistem care integrează trei grupe de valori: cosmogonice, ritualice şi subiectiv-afective.
În evoluţia sa filogenetică şi ontogenetică, sentimentul religios parcurge stadiile de la difuz la diferenţiat, de la afectiv-comportamental la cognitiv, de la iraţional la raţionalitate.
Stadiile credinţei, subliniază autoarea, sunt diferite de cele ale intelectului sau cogniţiei (stadiul credinţei intuitiv-proiective, stadiul credinţei mitic-literale, stadiul credinţei sintetic-convenţionale, stadiul credinţei paradoxal-consolidative, stadiul credinţei universale).
În explicarea determinismului sentimentului religios, se insistă asupra celor două categorii mari de factori: externi (mediul natural, mediul social) şi interni (particularităţile structurii de personalitate).
Considerând sentimentul religios axul integrativ central al structurării religiei la nivel individual, autoarea şi-a propus să cerceteze starea (structura) şi dinamica lui în trei segmente constitutive ale populaţiei româneşti: preadolescenţi, adolescenţi şi adulţi.
Cercetarea ca atare, prezentată în partea a doua a lucrării, a urmărit atât obiective generale, precum diagnoza sentimentului religios şi elaborarea unei metodologii adecvate şi concrete de investigare-evaluare a acestuia, cât şi o serie de obiective particulare privind aspectele comune şi diferenţiale ale constituirii, structurii şi nivelurilor de funcţionare a sentimentului respectiv la cele trei categorii de subiecţi luate în consideraţie.
Obiectivele stabilite şi-au găsit o reflectare fidelă în ipotezele de lucru şi în logica organizării şi desfăşurării cercetării.
Aceasta a cuprins două etape: prima etapă a vizat realizarea unei analize primare a sentimentului religios şi identificarea indicatorilor sau descriptorilor săi, cu evidenţierea modului lor de structurare şi evoluţie la cele trei categorii de vârstă – preadolescenţă, adolescenţă, adultă; etapa a doua a constat în studiul sistematic şi aprofundat al structurii şi dinamicii sentimentului religios, cu accent deosebit pe evidenţierea caracteristicilor la vârsta adultă, vârstă la care se afirmă propriu-zis stabilitatea psiho-comportamentală.
Atât în prima parte a cercetării, cât şi în cea de a doua, au fost cuprinse loturi de subiecţi numeric semnificative şi proporţionate după cele trei categorii de vârstă, fapt ce conferă consistenţă şi relevanţă generalizatoare rezultatelor obţinute. Toţi subiecţii aparţin religiei creştin-ortodoxe. Separarea subiecţilor credincioşi, care au făcut obiectul investigaţiei, s-a realizat pe baza opţiunii şi autodefinirii lor ca atare. Astfel a rezultat şi categoria subiecţilor indiferenţi religios sau atei, care au fost consideraţi  „lot de control”.
În vederea atingerii obiectivelor stabilite şi a verificării ipotezelor formulate, autoarea a selectat şi utilizat un repertoriu de probe adecvate şi cu un grad ridicat de sensibilitate discriminatorie, care au permis surprinderea cu suficientă precizie atât a aspectelor comune de structură şi dinamică ale sentimentului religios, cât şi a aspectelor diferenţiale specifice fiecăreia din cele trei subloturi: preadolescenţi, adolescenţi, adulţi.
Rezultatele obţinute la probele aplicate au fost minuţios sistematizate şi supuse unei prelucrări statistice riguroase, cu raportare la fiecare obiectiv şi ipoteză de lucru. Prin aceasta, lucrarea a dobândit un grad ridicat de consistenţă şi credibilitate ştiinţifică, impunându-se ca una dintre cele mai serioase şi pertinente contribuţii la analiza psihologică şi psihosocială a sentimentului religios.
Această contribuţie se concretizează în următoarele aspecte principale:
- Determinarea structurii interne a sentimentului religios, prin delimitarea şi descrierea a trei componente de bază: cosmogonică, ritualică şi afectivă (trăirea);
- Demonstrarea caracterului evolutiv şi a particularităţilor structurării în ontogeneză a sentimentului religios, cu evidenţierea raportului şi interacţiunii dintre cele trei elemente constitutive;
- Punerea în evidenţă a diferenţelor în plan longitudinal – între subiecţii de diferite vârste – şi în plan orizontal – între subiecţii de aceeaşi vârstă în ceea ce priveşte configuraţia raporturilor dintre componente, intensitatea şi stabilitatea sentimentului religios;
- Surprinderea, alături de continuitate, şi a unei discontinuităţi în transmiterea sentimentului religios – pe verticală, de la părinţi la copii şi pe orizontală – între subiecţii de aceeaşi vârstă;
- Alcătuirea pe baza corelării răspunsurilor subiecţilor investigaţi a profilului psihocomportamental al omului religios sau credincios şi deducerea din analiza acestui profil a rolului pozitiv al credinţei şi sentimentului religios în viaţa indivizilor şi a societăţii;
- Stabilirea seriilor triadice: < subiectul de referinţă – părinţi – covârstnici > pe baza criteriilor: credincios, indiferent, ateu – care prezintă o deosebită importanţă metodologică-operaţională în analiza dinamicii constituirii şi a factorilor favorizanţi sau defavorizanţi ai sentimentului religios;
- Demonstrarea faptului că deşi familia joacă rolul principal în inocularea şi plămădirea credinţei religioase, există şi cazuri numeric semnificative de persoane care ajung la această credinţă pe cont propriu, ca urmare a evaluării experienţelor de viaţă. Acest fapt are o semnificaţie deosebită, întrucât el ne arată că religia şi invocarea Divinităţii apar ca o ultimă şansă de împlinire a dorinţelor omului nu numai în ceruri, ci şi aici pe pământ;
- Stabilirea faptului că şi în etapa actuală – a societăţii cunoaşterii şi tehnologiei avansate – religia continuă să rămână printre valorile fundamentale nu numai pentru generaţiile vârstnice, ci şi pentru cele tinere. 
Apreciez că prin bogăţia de idei, prin soliditatea argumentărilor, afirmaţiilor şi reflecţiilor personale, originale, cartea se înscrie ca o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea psihologiei ştiinţifice a religiei şi se va bucura de o primire favorabilă din partea publicului cititor.

Bucureşti, 02 iulie 2009 

Prof. Univ. Dr. MIHAI  GOLU