Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Editura Universitara Adanca mea tristete: Depresia - Alina Chiracu - coordonator

-7%
47,00 Lei 43,71 Lei

ISBN: 978-606-28-1489-2

DOI: https://doi.org/10.5682/9786062814892

Anul publicării: 2022

Editia: I

Pagini: 280

Editura: Editura Universitara

Autor: Alina Chiracu - coordonator

Stoc limitat
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062814892 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Review-uri (0)
Tristetea face parte din noi, asa cum fac parte bucuria sau mirarea. Uneori ne simtim tristi pentru ca viata nu este asa cum ne-am dorit-o, pentru ca lucrurile se intampla altfel decat ne asteptam. Tristetea exista pentru a ne ajuta sa savuram bucuria prin contrast. Este o stare in care ne lasam sa alunecam sau nu. Depresia este sora mai mare a tristetii. Mai mare si mai imperativa. O sora dependenta care se agata de noi ca un parazit si ne consuma energia. Depresia ne doare, apoi ne amorteste si apoi iar ne doare. Depresia produce o bucla, temporala si spatiala, in care ne cuprinde si ne impresoara. Ne inchide ferestrele si usile si orice alta cale de evadare. Dar exista inca in noi germenii sperantei. Pe aceia nu ni-i poate ucide complet. Nu ne poate anula forta de a supravietui. Depresia este o stare... o stare de adanca scufundare... o stare care ne pune la incercare. Este ca o lectie, grea, dureroasa, dar dupa care invatam ca putem sa traim bine, sa fim multumiti cu ceea ce suntem si ca suntem. Depresia este o tristete nebuna si acaparatoare, dar noi, si mai nebuni, ne desfacem de ea si o privim de sus, o lasam sa se indeparteze si sa dispara cu desavarsire. Putem sa facem asta, avem resursele necesare, trebuie doar sa le gasim in noi. 
ALINA CHIRACU - Coordonator

Cuvant inainte / 7
Scurta incursiune in istoria depresiei / 9
Adanca mea tristete. Sa induri pana razbesti / 15
O cursa a propriei minti. File de jurnal / 20
O barcuta in deriva / 28

Partea I Depresia / 29
Depresia Tipuri, caracteristici, simptomatologie / 31
Ochiul inlacrimat – o trecere in revista a depresiei / 47
Dpresia la copii si adolescenti / 51
Depresia si vulnerabilitatea cognitiva / 63
Evaluarea depresiei / 71
Programe de preventie si terapie a depresiei pentru copii si adolescenti / 79
Factorii psihosociali ai depresiei la adulti si maturi / 88
Religie si depresie in adolescenta / 99
Perspectiva temporala in depresie / 105
Psihoterapia cognitiv‑comportamentala a depresiei / 112

Partea a II‑a Studii / 125
Rolul orientarii identitare in relatia dintre emotionalitate si depresie la artisti / 127
Rolul mecanismelor de coping in relatia dintre violeta domestica si depresie, anxietate, sindrom de stres posttraumatic / 148
Rolul sprijinului social in relatia dintre stres, depresie si anxietate la persoanele cu diabet / 187
Evaluarea riscului de depresie postpartum la femeile cu modificari ale greutatii corporale / 220
Rolul sprijinului social in relatia dintre expunerea la evenimente stresante de viata si sanatatea fizica si psihica / 252

Cati dintre noi inteleg cu adevarat depresia? Cati dintre noi nu au trait‑o, voalat sau intens, dar atat de real? Cati dintre noi nu ne‑am lovit de zidul neintelegerii si necuprinderii de catre altii? Tristetea noastra, provocata de cauze mai mari sau mai mici, reuseste sa ne erodeze, sa ne consume, sa ne submineze resursele, sa ne intunece perspectivele, sa ne blocheze din a mai fi noi. Depresia exista si se intampla. O constientizam sau nu, fiecare dupa propriul model de procesare a realitatii, dupa tiparul propriu de raportare la sine si la lume.
Depresia ne doare si mai apoi ne amorteste, ne aboleste simturile si ne scufunda incet dar sigur intr‑o stare adanca de deznadejde, ca o alunecare abisala catre niciunde. Ne lasam in mana ei si ii acceptam puterea... pentru ca este mai usor decat sa continuam o lupta care ne depaseste fortele. Ne afundam, cu ganduri si emotii, cu toata fiinta noastra, in intunericul din care nimic nu se mai vede. La ce bun toate? Nimic nu are sens. Nu avem nicio directie. De ce atata chin si atata efort si atata plangere? Ne naclaim in smoala neagra din care nu ne mai putem desprinde, ni se lipeste de degete, de brate, ne face neputinciosi, ne astupa ochii, sa nu mai vada in fata.
Depresia exista. 
Depresia exista, dar poate fi invinsa. Putem lupta... cu un strop de ajutor, cu un strop de vointa, cu un strop de motivatie, cu un strop de speranta... cu toti acesti stropi putem produce o potiune din care sa sorbim si sa ne vindecam. Sa ne reconfiguram, sa ne recladim, sa renastem si sa ne regasim. Poate mai buni, poate mai puternici, poate mai rezistenti. De ce sa nu acceptam ca putem fi tristi, ca putem sa ne scufundam, dar numai pentru a ne putea ridica apoi la suprafata, pentru a regasi sensul existentei noastre. Poate ca abia dupa un episod depresiv putem sa tragem valul din fata ochilor si sa intelegem care ne este sensul. Iar sensul, oricare ar fi el, este unul viu, este de a fi, de a continua sa existam, cu bune si cu rele, asa cum este ea viata. 
Puterea aceasta, trezirea, renasterea, nu se intampla fara efort... nuuuu, nicidecum, ci se intampla ca un travaliu, ca o munca silnica si asidua... si se intampla atunci cand hotaram ca am indurat prea mult, ca ne‑am scufundat prea adanc. Dar se intampla. Usor usor, ne regasim, ne desfacem aripile amortite si reinvatam sa zburam cu ele. Atat de mare este rezervorul nostru de resurse. Si cu atat mai incapator devine, cu cat ne straduim sa‑l populam cu alte si noi resurse, la care nici nu ne‑am fi gandit ca le‑am putea detine vreodata. Atat de puternici suntem si atat de multa putere de regenerare avem.
Spun toate acestea pentru ca am lucrat cu depresia. Am insotit oameni multi si diversi in lupta lor cu depresia. Le‑am fost alaturi si i‑am ghidat pe drumul labirintic spre iesire. Am trait alaturi de ei adanca lor tristete si mai apoi inalta lor bucurie de a fi depasit acele momente. Le‑am simtit neputinta, le‑am simtit durerea si sentimentul de neajutorare, le‑am simtit disperarea si ratacirea, le‑am simtit istovirea si renuntarea. Dar mai apoi, le‑am simtit bucuria de a se fi desprins din mrejele cleioase ale tristetii si le‑am simtit dorinta de a recupera, de a prinde din urma timpul pierdut, de a privi la acele momente de tristete ca la o istorie de viata, ca la o poveste din care au ceva de invatat, ca la o lectie personala, ca la un portal prin care trebuiau sa fi trecut pentru a se pregati cu adevarat pentru viata reala.
Si toata aceasta revenire este posibila, atat de posibila incat uneori ma intreb daca nu cumva cu totii ar trebui sa traim episoade depresive pentru ca astfel, la iesirea din ele, sa ne bucuram de viata cu mai mare indarjire, sa luptam sa existam cu sens, sa ne stabilim obiective si sa savuram drumul spre a le atinge. Acest drum intortocheat care este viata insasi. Probabil ca trebuie sa fim o vreme tristi, pentru ca altfel nu reusim sa intelegem si sa apreciem ce inseamna sa nu fim tristi.
Depresia exista, dar la fel de bine exista si intoarcerea din ea. Iar vindecarea devine cu atat mai dulce cu cat intreg procesul nu se rezuma numai la revenire, ci si la recladire, la schimbare, la modificarea perspectivei. Cu sau fara depresie, noi suntem aceiasi. Viziunea este cea care se schimba. Se expandeaza, devine mai larga si mai cuprinzatoare ca si cand noi organe de simt ne apar pentru a absorbi informatie proaspata si pentru a o procesa sanatos.    

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!