Interviu cu Bogdan Murgescu
Bogdan Murgescu este profesor de istorie la Universitatea din Bucuresti. El a studiat istoria si filozofia (1982-1986) si a obtinut o diploma de doctorat in istorie (1995) la Universitatea din Bucuresti. Distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pentru lucrarea Circulatia monetara in Tarile Române in secolul al XV-lea (2000), Istoria României in texte (coordonator, 2002).
1. Considerati ca România de azi este diferita de cea anterioara anului 1989? Din aceasta perspectiva, se poate vorbi, din perspectiva dumneavoastra, de o magistratura de dinainte de 1989 si de una de dupa 1989?
Evident, România de azi este foarte diferita ca sistem si context de cea anterioara anului 1989. Unii dintre oameni sunt insa aceiasi, evident mai vârstnici decât atunci. De aceea, azi se poate vorbi numai partial despre o magistratura diferita de cea de dinainte de 1989.
2. Ar trebui trecuta cu vederea colaborarea unor magistrati cu serviciile Securitatii, data fiind experienta si competenta acumulata (stiut fiind ca un bun specialist se formeaza in multi ani) sau ar trebui ca aceste persoane sa fie expuse si indepartate din profesie? Solutia din Germania de Est, unde, dupa caderea zidului si reunificare, judecatorii din perioada comunista au fost indepartati, este cea mai buna?
Solutia din Germania de Est nu este aplicabila in România, deoarece nu exista un sistem suprapus care sa poata prelua intreaga activitate a sistemului judecatoresc din România. In aceste conditii, trebuie vazut ce se poate face pentru ameliorarea sistemului existent.
Colaborarea unor magistrati cu serviciile Securitatii ridica doua feluri de probleme: (1) posibilitatea unor complicitati cu (si vulnerabilitati la santaj fata de) membri ai fostelor servicii speciale, unii dintre ei ajunsi in pozitii de influenta politica, economica si mediatica in România de azi; (2) profilul moral al respectivilor judecatori (admitând ca respectiva colaborare a avut un sens ostil valorilor democratice si drepturilor omului, ne putem intreba in ce masura respectivele persoane vor apara cu buna credinta statul de drept si vor aplica corect litera si spiritul legii). Solutia la aceste probleme trebuie sa fie individuala, nu categoriala. Cu alte cuvinte, eventualele excluderi din magistratura trebuie sa se bazeze fie pe constatarea unei declaratii de fals in acte publice in ceea ce priveste colaborarea cu Securitatea, fie pe proceduri disciplinare pentru sentinte neconforme cu legea. Ambele tipuri de actiuni trebuie sa fie instrumentate de organele abilitate legal. In instrumentarea lor, nu are nici un sens sa se tina cont de criterii generale, de tipul ca este nevoie de experienta si competenta acumulata sau ca un bun specialist se formeaza intr un interval mai lung de timp, deoarece legea trebuie in primul rând aplicata, nu indoita dupa conjuncturi.
3. Considerati ca si in prezent, in lume si in România, puterea politica exercita influenta sau control asupra magistratilor? In ce modalitate? Prin ce pârghii?
Influenta si controlul factorilor politici asupra magistratilor se poate exercita pe mai multe cai: (1) prin legislatie; (2) prin alocarea de resurse (buget); (3) pe cai administrative (prin Ministerul Justitiei); (4) prin numirea unora dintre magistrati.
In România caile (3) si (4) au fost relativ restrânse. Este nevoie insa ca si Consiliul Superior al Magistraturii sa si asume cu mai multa raspundere rolul de exponent al intereselor societatii in cadrul puterii judecatoresti.
4. Daca ar trebui sa va adresati unei instante din România, pentru a va ocroti un drept, ati avea incredere in sistem, in general, si in judecator, in special? Exista vreo diferenta intre ceea ce ar trebui sa fie un judecator si ceea ce el este, in realitate?
As avea o incredere in sistem in general. In principiu, decizia mea nu ar trebui sa fie influentata de cunoasterea unuia sau a altuia dintre magistrati. In plus, daca sistemul judecatoresc nu functioneaza asa cum trebuie, exista posibilitatea apelului la instantele europene.
5. Ce socotiti ca ar trebui sa faca membrii acestui corp profesional pentru intarirea independentei si sporirea increderii publicului in actul de dreptate? Cum ar trebui sa se comporte un judecator? S a nascut oare judecatorul ideal?
Imi este greu de apreciat cum ar trebui sa se comporte un judecator, pentru ca experienta mea directa in relatia cu sistemul judiciar este prea redusa. Modelul de judecator ideal poate fi gasit in literatura si in filme (de exemplu, serialul „Amy”, titlul original Judging Amy).
De fapt, problema este mai complicata, pentru ca dincolo de eforturile individuale ale fiecarui judecator care ar trebui sa poata fi in fiecare seara cu constiinta impacata ca a respectat legea, principiile morale si binele impricinatilor ceea ce ar fi important este functionarea institutiilor din cadrul sistemului judecatoresc. Aici este vorba atât de organizarea instantelor, cât si de aplicarea stricta a regulilor pentru ca orice judecator care se lasa corupt si/sau „judeca strâmb” sa fie eliminat din sistem. Publicizarea unor asemenea cazuri ar putea conduce prin puterea exemplului la imbunatatirea functionarii sistemului, la consolidarea independentei justitiei si la sporirea increderii publicului in actul de justitie.