Interviu cu Andrei Pippidi
Andrei Pippidi (n. 12 martie 1948, Bucuresti) este un istoric roman, membru fondator al Societatii Academice din Romania. Specializat in istoria Sud-Estului european in secolele XV-XIX, istoria romanilor in Evul Mediu, istoria culturala si politica a Romaniei, istoria relatiilor intre Sud Est si Occident.
Absolva Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, 1965-1970, specializare in istorie medie universala. Doctorate in 1981 la Universitatea din Cluj Napoca (dr. ist.) si 1986 la Universitatea din Oxford (D. Phil.).
Din 1970 lucreaza in Institutul de studii sud-est europene (membru in Consiliul stiintific al Institutului din 1990, secretar stiintific al Institutului in 1990-1994).
Din 1990 este cadru stiintific asociat la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, apoi conferentiar si, din 1995, profesor de Istorie a Evului Mediu european.
1. Considerati ca Romania de azi este diferita de cea anterioara anului 1989? Din aceasta perspectiva, se poate vorbi, din perspectiva dumneavoastra, de o magistratura de dinainte de 1989 si de una de dupa 1989?
Fara indoiala, traim in alta tara decat acum 20 de ani, dar justitia, dupa cum o stiti mai bine decat mine, e unul din domeniile care au cunoscut mai putine schimbari.
2. Ar trebui trecuta cu vederea colaborarea unor magistrati cu serviciile Securitatii, data fiind experienta si competenta acumulata (stiut fiind ca un bun specialist se formeaza in multi ani) sau ar trebui ca aceste persoane sa fie expuse si indepartate din profesie? Solutia din Germania de Est, unde, dupa caderea zidului si reunificare, judecatorii din perioada comunista au fost indepartati, este cea mai buna?
In nici un caz nu trebuie trecuta cu vederea colaborarea cu Securitatea, atunci cand exista dovezi. Solutia aplicata in Germania de Est este singura care poate efectiv indrepta situatia. Dar in conditiile din Romania, care sunt cu totul altele, cum s ar putea impune? Exista o solidaritate de corp a magistratilor si acolo majoritatea corupta decide ”democratic”. Chiar faptul ca recurgeti la sondaje de opinie arata ca numai o miscare de opinie publica din afara profesiunii ar influenta schimbarea. Si chiar atunci ar fi de invins rezistenta pe care Parlamentul, asa cum este recrutat, ar opune o.
3. Considerati ca si in prezent, in lume si in Romania, puterea politica exercita influenta sau control asupra magistratilor? In ce modalitate? Prin ce parghii?
Daca ar fi sa dam crezare presei, puterea politica, atat in Romania cat si in strainatate, face presiuni asupra justitiei.
4. Daca ar trebui sa va adresati unei instante din Romania, pentru a va ocroti un drept, ati avea incredere in sistem, in general, si in judecator, in special? Exista vreo diferenta intre ceea ce ar trebui sa fie un judecator si ceea ce el este, in realitate?
Nu pot sa nu am incredere, din principiu. Care este realitatea, am sa aflu cand va veni vremea.
5. Ce socotiti ca ar trebui sa faca membrii acestui corp profesional pentru intarirea independentei si sporirea increderii publicului in actul de dreptate? Cum ar trebui sa se comporte un judecator? S a nascut oare judecatorul ideal?
Ma intrebati serios? De la mine asteptati sa va dau sfaturi?