Stimularea creativitatii lingvistice prin exercitii de limba si stil

ARGUMENT / 9

I.    CREATIVITATEA – REPERE TEORETICO-APLICATIVE / 12
1.1.    Delimitari conceptuale / 12
1.2.    Acceptiuni psihologice / 16
1.3.    Teorii ale creativitatii / 20
1.4.    Abordari pedagogice / 25
1.5.    Specificul creativitatii la varsta preadolescentei / 31
1.6    Cultivarea creativitatii lingvistice / 34
1.7.    Demersuri educationale in documentele curriculare / 40
Bibliografie selectiva  / 46

II.    STRATEGII  DIDACTICE SPECIFICE DEZVOLTARII CREATIVITATII LINGVISTICE / 50
2.1.    Strategiile didactice intre rutina si originalitate / 50
2.2.    Metode si procedee utilizate in cadrul lectiilor de limba romana  / 53
2.3.    Metode interactive frecvente in  predarea-invatarea  limbii  si literaturii romane / 59
2.4.    Optimizarea strategiilor didactice / 72
Bibliografie selectiva  / 73

III.    EVALUAREA  IN  ACTIVITATEA DE STIMULARE A CREATIVITATII LINGVISTICE / 75
3.1.    Triada predare-invatare-evaluare / 75
3.2.    Strategii de evaluare: traditional vs. modern / 77
3.3.    Modalitati  de  optimizare  a  actului  evaluativ  in  contextul  stimularii creativitatii lingvistice  / 78
Bibliografie selectiva / 81

IV.    STRATEGII  DIDACTICE  AMELIORATIVE IN PERSPECTIVA STIMULARII CREATIVITATII LINGVISTICE / 82
4.1.    Designul cercetarii experimentale / 82
4.1.1.    Ipoteza de lucru / 83
4.1.2.    Obiective ale cercetarii / 83
4.2.    Metodologia cercetarii / 84
Experimentul psihopedagogic / 84
4.3.    Organizarea cercetarii / 88
4.3.1.    Etapa constatativa / de diagnoza / 89
4.3.2.    Etapa experimentala / 94
4.3.3.    Etapa finala (de evaluare) / 95
4.3.4.    Prelucrarea si interpretarea rezultatelor obtinute in urma experimentului psihopedagogic / 97
4.3.5.    Observatia psihopedagogica / 105
4.3.5.1.    Observatia spontana, ocazionala / 106
4.3.5.2.    Observatia sistematica / 108
4.3.5.3.    Interpretarea datelor obtinute prin observare psihopedagogica / 112
4.3.6.    Analiza produselor activitatii / 112
4.4.    Dezvoltarea creativitatii prin metoda exercitiului  / 113
4.4.1.    Metoda exercitiului – cadru teoretic / 113
4.4.2.    Tipologia exercitiilor / 115
4.5.    Parametrii creativitatii lingvistice vizati prin metoda exercitiului  / 126
4.6.    Modalitati concrete de manifestare a creativitatii lingvistice / 128
Bibliografie selectiva / 139

CONCLUZII ALE CERCETARII  / 141

BIBLIOGRAFIE GENERALA /  143

ANEXE / 153

Lucrarea cu titlul Stimularea creativitatii lingvistice prin exercitii de limba si stil reprezinta o dezbatere de mare actualitate, cu implicatii fundamentale in procesul educational, care isi propune sa valorifice studiile atat de complexe din sectorul creativitatii si sa devina, prin evidentierea aspectului lingvistic legat de conceptul dezbatut, un suport important in activitatea didactica cotidiana.
Importanta temei este cu atat mai mare, cu cat idealul educational insusi vizeaza „dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative”. Poate mai mult ca oricand, educatia are ca deziderat pregatirea copilului pentru viata, pentru provocarile reale, concrete, ale viitoarei lui activitati profesionale, ale vietii sociale, culturale sau economice. Alaturi de alti factori, scoala urmareste formarea unui om complex, capabil de adaptare, de autodepasire, a unui om creativ, care sa contribuie, dupa propriul lui potential, la dezvoltarea societatii. Viitorul adult pe care azi il „construim” prin educatie formala, nonformala si informala, va fi pregatit – in mod ideal – pentru responsabilitate, asumare, independenta si devenire permanenta.
Toate aceste trasaturi convergente ale omului modern pot fi reunite in ceea ce numim, grosso modo, c r e a t i v i t a t e.
Tema pe care o aducem in prim-plan, asadar, isi propune sa dezvolte conceptul de creativitate, astfel incat ea sa se manifeste in domeniul atat de vast al limbii, cu toate sectoarele pe care le implica: lexic, semantica, fonetica, stilistica, morfologie sau sintaxa, circumscrise sintagmei recent aparute – c r e a t i v i t a t e a  l i n g v i s t i c a.
Argumentele pledoariei in favoarea acestui concept sunt multiple. Cultura generala este de neimaginat fara o cultura lingvistica, fara un simt al limbii, acestea presupunand o exprimare cat mai ingrijita si un bagaj lexical cat mai dezvoltat. A cunoaste bine o limba inseamna nu numai a te exprima corect, ci a avea si un vocabular cat mai bogat si mai variat, care sa oglindeasca notiunile si cunostintele acumulate in diverse domenii de activitate. Nu in ultimul rand, cunoasterea limbii se materializeaza in forma pe care o dam comunicarii orale sau scrise, in capacitatea de a ne perfectiona exprimarea si de a ne face intelesi. In cursul comunicarii, oamenii exprima idei, ganduri, sentimente carora incearca sa le dea vesmantul lingvistic cel mai potrivit si mai corect. Astfel, este firesc ca forma sau expresia lingvistica sa o adecvam ideii pe care vrem sa o exprimam. Insusi Mihail Sadoveanu opina, prin vocea interioara a unui personaj de povestire: Frumoase si interesante nu sunt intamplarile in sine (…), ci cuvintele sunt totul. Este ceea ce urmareste sa dezvolte, prin mecanisme proprii, creativitatea lingvistica.
In alta ordine de idei, pornind de la premisa ca problemele de comunicare si greselile cele mai frecvente ale elevilor constau mai ales in exprimare greoaie, vocabular activ sarac si limitat, neadaptarea limbajului la un anumit context, clisee / stereotipuri verbale, termeni impropriu folositi sau asocieri eronate de cuvinte, care creeaza erori de natura diferita: structuri pleonatice sau tautologii, cacofonii, anacolut, dezacorduri gramaticale, atractii paronimice etc. consideram ca, prin studiul creativitatii lingvistice, ca forma a creativitatii umane, se urmareste nu atat inventarea noului in limba, plasmuirea unor structuri lingvistice nemaiintalnite, originale, cat mai ales structurarea unei exprimari corecte, nuantate si expresive. Mai concret, instrumentele creativitatii lingvistice pot contribui la formarea competentei de comunicare corecta, prin care copiii sa evite stereotipiile, cacofonia sau pleonasmul, sa creeze structuri lingvistice clare si coerente, sa gaseasca ,,invelisul” grafic, sonor, dar mai ales semantic, cel mai potrivit ideii pe care vor sa o sublinieze. In acelasi timp, conceptul dezbatut presupune structurarea gandirii critice si stimularea fanteziei, ceea ce implica usurinta in exprimare, logica, dar si sensibilitate sau expresivitate.
Abordarea temei propuse este conceputa intr-o forma interdisciplinara, care presupune integralitatea celor trei discipline surori – limba, comunicare si literatura romana – si tratarea lor unitara (principiu izvorat si dintr-un argument de ordin pedagogic: predarea integrata a limbii si a literaturii), aspect a carui idee centrala este dezvoltarea spiritului creator lingvistic in randul elevilor pornind de la textele literare, dar si valorificand, in acelasi timp, normele lingvistice actuale insusite prin lectiile de limba si comunicare.
Nu in ultimul rand, dezvoltarea simtului lingvistic se poate realiza prin abordarea unor metode diverse care sa favorizeze asocierea libera a ideilor, sa valorifice eficient talentele si sa cultive atitudinea creatoare, profitand de forta expresiva a compunerilor literare.
In concluzie, creativitatea lingvistica este o forma a creativitatii umane, alaturi de cea logico-matematica, muzical-ritmica, spatiala, chinestezica etc., a carei educare trebuie sa fie un proces continuu, dimensionat pe tot parcursul scolii, care sa aiba in vedere dezvoltarea potentialitatii umane in toata complexitatea ei (cognitiva, volitionala, motivationala, sociala). Este ceea ce urmareste sa sublinieze aceasta lucrare prin care incercam sa evitam pierderea unui ,,maine” irecuperabil.