Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Discursul electoral in limba romana actuala. O abordare cognitiv-semantica - Monica Cezarina Ilie
![Discursul electoral in limba romana actuala. O abordare cognitiv-semantica - Monica Cezarina Ilie [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/ilie-cezarina-monica_discursul-electroal-in-lb-rom_bt-5472-8528.jpg "Discursul electoral in limba romana actuala. O abordare cognitiv-semantica - Monica Cezarina Ilie [1]")
ISBN: 978-606-28-1406-9
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062814069
Anul publicării: 2022
Pagini: 214
Editura: Editura Universitara
Autor: Monica Cezarina Ilie
Editia: I
Cod Produs:
9786062814069
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Lucrarea propusa de Monica Cezarina Obagiu Ilie trateaza o tema fertila prin natura ei, caci discursul electoral, „specie” a discursului politic, ofera camp nelimitat de analiza lingvistica si ideologica, in stransa legatura una cu alta, din nenumarate perspective teoretice si prin aplicarea celor mai felurite grile practice. Noutatea demersului de fata consta in aplicarea modelului analizei cognitiv‑discursive – relativ bine cunoscut in domeniul filologic, in forma sa „traditionala” – intr‑o varianta inedita in spatiul romanesc al cercetarii de specialitate. Este vorba despre aplicarea instrumentalizata electronic, printr‑un soft creat special pentru analiza discursului, si anume, prin Programul „Tropes”.
Desigur, autoarea porneste tot de la achizitiile mai vechi ale stiintelor cuvantului si capitolele de infrastructura teoretica – nu mai putin de trei la numar, ca si cum s‑ar fi temut ca cititorii nu vor reusi sa inteleaga mecanismele de functionare si interpretarile oferite de acest program cibernetic – reprezinta incursiuni sintetizate si bine integrate in cunoscutele domenii moderne ale stiintelor cuvantului. Sunt prelucrate, in primul rand, datele pragmalingvisticii, prin adaptarea la materia de studiu de aici a contributiile unui precursor ca Émile Benveniste si ale fondatorului, John Langshaw Austin. Acestea sunt suprapuse unor principii ale generativismului lingvistic de tip chomskian si completate cu datele cognitivismului american si european (in versiunile scolilor de la Bruxelles si Geneva), apoi cu cele ale analizei discursului. De data aceasta, perspectiva este filosofica, desi termenii de referinta raman structurile verbale, de la cuvinte si sintagme‑cheie, la enunturi si fraze cu semnificatii social‑politice si cu ecouri conotative interpretabile in cheie pragmatica. Mai exact, in centrul acestor abordari se afla cadrul de analiza practicat de Michel Foucault.
Toate acestea constituie, in demonstratia Monicai Obagiu Ilie, baza pe care s‑au construit grilele de analiza din care s‑a nascut Programul „Tropes”. Autorii lui, ca si autorii cartilor de referinta care i‑au demonstrat eficienta sunt mai degraba psiholingvisti si sociolingvisti, incepand cu Rodolphe Ghiglione si elevii sai, dar materia de studiu ramane aceeasi: sistemul lexico‑semantic, clasele si categoriile morfologice, structurile sintactice, cu baza lor logico‑formala si, nu in ultimul rand, semnificatiile pragmatico-stilistice extrase din acestea. Ca de obicei, cand apare o metoda noua de cercetare, ceea ce se schimba in mod vizibil este in primul rand metalimbajul. Terminologia de specialitate creeaza impresia deplasarii centrului de interes spre alte domenii ale cunoasterii umane, caci se vorbeste despre „formatiuni discursive”, „universuri”, „aspect intradiscursiv” si „ limbi interdiscursive”.
Desigur, autoarea porneste tot de la achizitiile mai vechi ale stiintelor cuvantului si capitolele de infrastructura teoretica – nu mai putin de trei la numar, ca si cum s‑ar fi temut ca cititorii nu vor reusi sa inteleaga mecanismele de functionare si interpretarile oferite de acest program cibernetic – reprezinta incursiuni sintetizate si bine integrate in cunoscutele domenii moderne ale stiintelor cuvantului. Sunt prelucrate, in primul rand, datele pragmalingvisticii, prin adaptarea la materia de studiu de aici a contributiile unui precursor ca Émile Benveniste si ale fondatorului, John Langshaw Austin. Acestea sunt suprapuse unor principii ale generativismului lingvistic de tip chomskian si completate cu datele cognitivismului american si european (in versiunile scolilor de la Bruxelles si Geneva), apoi cu cele ale analizei discursului. De data aceasta, perspectiva este filosofica, desi termenii de referinta raman structurile verbale, de la cuvinte si sintagme‑cheie, la enunturi si fraze cu semnificatii social‑politice si cu ecouri conotative interpretabile in cheie pragmatica. Mai exact, in centrul acestor abordari se afla cadrul de analiza practicat de Michel Foucault.
Toate acestea constituie, in demonstratia Monicai Obagiu Ilie, baza pe care s‑au construit grilele de analiza din care s‑a nascut Programul „Tropes”. Autorii lui, ca si autorii cartilor de referinta care i‑au demonstrat eficienta sunt mai degraba psiholingvisti si sociolingvisti, incepand cu Rodolphe Ghiglione si elevii sai, dar materia de studiu ramane aceeasi: sistemul lexico‑semantic, clasele si categoriile morfologice, structurile sintactice, cu baza lor logico‑formala si, nu in ultimul rand, semnificatiile pragmatico-stilistice extrase din acestea. Ca de obicei, cand apare o metoda noua de cercetare, ceea ce se schimba in mod vizibil este in primul rand metalimbajul. Terminologia de specialitate creeaza impresia deplasarii centrului de interes spre alte domenii ale cunoasterii umane, caci se vorbeste despre „formatiuni discursive”, „universuri”, „aspect intradiscursiv” si „ limbi interdiscursive”.
-
Discursul electoral in limba romana actuala. O abordare cognitiv-semantica
Descarca
MONICA CEZARINA ILIE a urmat cursurile sectiei de Litere a Facultatii de Teologie-Litere, Universitatea Valahia din Targoviste. Dupa un Master in filologie, a parcurs stagiul de doctorat la Universitatea Ovidius Constanta, finalizat cu o teza despre discursul politic-electoral. A urmat foarte cursuri postuniversitare de perfectionare profesionala si de dezvoltare personala.
A participat la numeroase manifestari stiintifice, cu lucrari despre limba textelor populare romanesti, despre aspectele didactice al limbii si literaturii romane si mai ales despre comunicarea scrisa si orala din perspectiva confruntarilor pe scena politica. Si-a publicat multe dintre aceste comunicari in volume colective si in periodice academice de circulatie nationala si internationala.
Este cadru didactic in invatamantul preuniversitar si impleteste activitatea la catedra cu aceea de militant politici si cu functiile executive in administratia locala.
PREFATA (P. Gh. Barlea) / 7
INTRODUCERE / 12
1. Argument / 12
2. Obiectivele cercetarii / 13
3. Campaniile discursive mediatizate / 14
CAPITOLUL I
Repere conceptuale / 19
1.1. Comunicarea politica / 19
1.2. Opinia publica si structurile comunicationale / 30
1.3. Polivalenta conceptului de „discurs” / 36
1.3.1. Argumentare si persuasiune / 36
1.3.2. De la lingvistica la analiza discursului / 46
1.3.3. Discursul politic si mass‑media / 52
CAPITOLUL AL II‑LEA
Bazele logico‑lingvistice ale generarii discursului / 62
2.1. Repere ale teoriei enuntarii / 62
2.2. Formatiunea discursiva / 69
2.3. Perspectiva semiolingvistica / 72
2.4. Impactul actelor de vorbire / 77
CAPITOLUL AL III‑LEA
Analiza cognitiv‑discursiva – intre sintaxa si semantica / 82
3.1. Analiza informatizata a discursului / 82
3.2. Analiza predicativa propozitionala (APP) / 83
3.3. Analiza propozitionala a discursului (APD) / 86
3.4. Analiza cognitiv‑discursiva (ACD) / 89
3.5. Informatizarea analizelor: Tropes / 89
CAPITOLUL AL IV‑LEA
Structuri pragmatice in discursul „prezidentialelor” din 2019 / 101
4.1. Corpusul de texte / 101
4.2. Discursul candidatilor / 105
4.2.1. Etapa precampaniei sau „Am decis sa…” / 106
4.2.2. Turul intai sau „rafalele” discursive / 130
4.2.3. Rezultatele primului tur si discursul de autodefinire / 160
4.2.4. Turul al doilea sau radicalizarea structurilor discursive / 161
CONCLUZII / 171
BIBLIOGRAFIE / 176
ANEXA / 183
INTRODUCERE / 12
1. Argument / 12
2. Obiectivele cercetarii / 13
3. Campaniile discursive mediatizate / 14
CAPITOLUL I
Repere conceptuale / 19
1.1. Comunicarea politica / 19
1.2. Opinia publica si structurile comunicationale / 30
1.3. Polivalenta conceptului de „discurs” / 36
1.3.1. Argumentare si persuasiune / 36
1.3.2. De la lingvistica la analiza discursului / 46
1.3.3. Discursul politic si mass‑media / 52
CAPITOLUL AL II‑LEA
Bazele logico‑lingvistice ale generarii discursului / 62
2.1. Repere ale teoriei enuntarii / 62
2.2. Formatiunea discursiva / 69
2.3. Perspectiva semiolingvistica / 72
2.4. Impactul actelor de vorbire / 77
CAPITOLUL AL III‑LEA
Analiza cognitiv‑discursiva – intre sintaxa si semantica / 82
3.1. Analiza informatizata a discursului / 82
3.2. Analiza predicativa propozitionala (APP) / 83
3.3. Analiza propozitionala a discursului (APD) / 86
3.4. Analiza cognitiv‑discursiva (ACD) / 89
3.5. Informatizarea analizelor: Tropes / 89
CAPITOLUL AL IV‑LEA
Structuri pragmatice in discursul „prezidentialelor” din 2019 / 101
4.1. Corpusul de texte / 101
4.2. Discursul candidatilor / 105
4.2.1. Etapa precampaniei sau „Am decis sa…” / 106
4.2.2. Turul intai sau „rafalele” discursive / 130
4.2.3. Rezultatele primului tur si discursul de autodefinire / 160
4.2.4. Turul al doilea sau radicalizarea structurilor discursive / 161
CONCLUZII / 171
BIBLIOGRAFIE / 176
ANEXA / 183
Lucrarea propusa de Monica Cezarina Obagiu Ilie trateaza o tema fertila prin natura ei, caci discursul electoral, „specie” a discursului politic, ofera camp nelimitat de analiza lingvistica si ideologica, in stransa legatura una cu alta, din nenumarate perspective teoretice si prin aplicarea celor mai felurite grile practice. Noutatea demersului de fata consta in aplicarea modelului analizei cognitiv‑discursive – relativ bine cunoscut in domeniul filologic, in forma sa „traditionala” – intr‑o varianta inedita in spatiul romanesc al cercetarii de specialitate. Este vorba despre aplicarea instrumentalizata electronic, printr‑un soft creat special pentru analiza discursului, si anume, prin Programul „Tropes”.
Desigur, autoarea porneste tot de la achizitiile mai vechi ale stiintelor cuvantului si capitolele de infrastructura teoretica – nu mai putin de trei la numar, ca si cum s‑ar fi temut ca cititorii nu vor reusi sa inteleaga mecanismele de functionare si interpretarile oferite de acest program cibernetic – reprezinta incursiuni sintetizate si bine integrate in cunoscutele domenii moderne ale stiintelor cuvantului. Sunt prelucrate, in primul rand, datele pragmalingvisticii, prin adaptarea la materia de studiu de aici a contributiile unui precursor ca Émile Benveniste si ale fondatorului, John Langshaw Austin. Acestea sunt suprapuse unor principii ale generativismului lingvistic de tip chomskian si completate cu datele cognitivismului american si european (in versiunile scolilor de la Bruxelles si Geneva), apoi cu cele ale analizei discursului. De data aceasta, perspectiva este filosofica, desi termenii de referinta raman structurile verbale, de la cuvinte si sintagme‑cheie, la enunturi si fraze cu semnificatii social‑politice si cu ecouri conotative interpretabile in cheie pragmatica. Mai exact, in centrul acestor abordari se afla cadrul de analiza practicat de Michel Foucault.
Toate acestea constituie, in demonstratia Monicai Obagiu Ilie, baza pe care s‑au construit grilele de analiza din care s‑a nascut Programul „Tropes”. Autorii lui, ca si autorii cartilor de referinta care i‑au demonstrat eficienta sunt mai degraba psiholingvisti si sociolingvisti, incepand cu Rodolphe Ghiglione si elevii sai, dar materia de studiu ramane aceeasi: sistemul lexico‑semantic, clasele si categoriile morfologice, structurile sintactice, cu baza lor logico‑formala si, nu in ultimul rand, semnificatiile pragmatico-stilistice extrase din acestea. Ca de obicei, cand apare o metoda noua de cercetare, ceea ce se schimba in mod vizibil este in primul rand metalimbajul. Terminologia de specialitate creeaza impresia deplasarii centrului de interes spre alte domenii ale cunoasterii umane, caci se vorbeste despre „formatiuni discursive”, „universuri”, „aspect intradiscursiv” si „ limbi interdiscursive”.
De fapt, programul cibernetic opereaza cu obisnuitele clase si categorii lexico‑gramaticale pe care le codifica orice gramatica, fie ea descriptiv‑normativa, structural‑semantica, generativa sau pragmatico-discursiva: substantive, adjective, verbe, apoi singular‑plural; trecut‑prezent-viitor; activ‑pasiv s.a.m.d. Din analizele discursului deja clasicizat, in contextul evolutiei rapide a stiintelor cuvantului (chiar daca nu atat de rapida ca evolutia ciberneticii) se reiau conceptele de „discurs enuntiativ”, „argumentativ vs descriptiv”, „dialogic vs narativ” s.a.m.d.
Ceea ce aduce cu adevarat nou utilizarea softurilor IT in analiza discursului este cantitatea foarte mare de texte care pot fi despuiate intr‑un timp record. Practic, autoarea lucrarii in discutie aici a folosit drept corpus de lucru nu mai putin de 225 de texte‑discurs de dimensiuni diferite, fara a mai pune la socoteala si reluarile, citarile trunchiate si, mai ales, comentariile gazetaresti sau ale analistilor politici.
Pe de alta parte, daca softul este bine programat, listele de cuvinte-cheie si ierarhizarile, gruparile, conexiunile cu care opereaza computerul pe baza cuvintelor si sintagmelor respective pot da imagini neasteptate ale emitatorilor, in primul rand, dar si ale contextului social‑politic care asigura generarea acestor discursuri, in al doilea rand. Desigur, toate operatiile pot fi facute si cu mijloacele traditionale. Un bun lingvist, dotat nu numai cu solide cunostinte de gramatica si de stilistica, ci si cu rabdare benedictina, cum sunt atatia, nu are probleme sa citeasca printre randuri si sa sintetizeze profilul emitatorului si reactiile receptorilor in mod realist si convingator. Dar softurile computerelor fac mult mai repede aceste operatiuni, pe cantitati mari de material lingvistic, deschizand fronturi largi de interpretare analistului uman.
Caci, la urma‑urmelor si rezultatele oferite de programul „Tropes” sunt utile in masura in care interpretarea finala apartine unei persoane care isi foloseste aptitudinile si capacitatile obisnuite, iar verdictul depinde de subiectivitate acestuia. Dar programul cibernetic te obliga sa vezi aglomerarea de verbe de un anumit tip, de exemplu (de stare, de miscarea, de reflexivitate etc.) si gruparea lor intr‑o anumita parte a „hartii” cognitive a discursului. Altfel spus, masina influenteaza subiectivitatea si libertatea de gandire a omului.
De exemplu, cercetarea Monicai Obagiu Ilie dovedeste ca, desi aparent atacurile lui Theodor Paleologu erau indreptate impotriva Vioricai Dancila, in realitate emitatorul era mai preocupat de personalitatea unor adversari care pareau de aceeasi parte a baricadei cu el: Klaus Iohannis si Dan Barna. De asemenea, ramanand la aceleasi scurte si putine discursuri ale autointitulatului „dascal‑eventual‑presedinte” Th. Paleologu, stilul livresc cu aluzii culturale la Antichitatea greco‑latina este impanat cu perifraze, cu definitii prin sinonimie si comparatii revelatoare, cu propozitii subordonatele de tip apozitiv explicativ, care dovedesc ca emitentul respectivelor fraze nu avea incredere nici macar in cultura micului sau cerc de sustinatori, necum in aceea a publicul larg.
In analiza secventelor de intradiscursivitate si interdiscursivitate, programul utilizat dovedeste rapid si cu material lexico‑semantic si morfosintactic bogat, ordonat in schemele vizuale prestabilite (in forma de stea, de romb, de piramida etc.) ca discursul protagonistilor din etapa finala a alegerilor, id est Viorica Dancila si Klaus Iohannis, este construit oarecum simetric in oglinda, in sensul ca fiecare isi alege tema si stilul pe baza reperelor din activitatea celuilalt. Mai precis, nerealizarile unuia devin realizarile celuilalt, promisiunile unuia genereaza certitudinile celuilalt s.a.m.d. In fapt, analiza „universurilor”, cum sunt numite in metalimbajul programului Tropes – reprezinta ceea ce noi numim „campuri semantice” sau doar cate o „familie de cuvinte” si probeaza realitatea trista ca nici candidatii din primul tur al alegerilor si, din pacate, nici cei din turul final nu au avut cu adevarat un fundament ideologic clar conturat si o strategie de actiune concreta si realista. Despre o viziune convingatoare – nici vorba! Schemele generale de Tropes scot in relief ceea ce stim cu totii: se vehiculeaza fie concepte generale, abstractiuni de tipul „binele public”, „dezvoltare”, „progres” etc., fie domenii generale care continua sa se afle in grea suferinta, indiferent de etapa campaniei si de maiestria discursului: „sanatate publica”, „sistemul de invatamant”, „reteaua de comunicare”, „siguranta cetateanului”.
Ceea ce face in plus acest program, cand este bine manuit de un cercetator, este sa arate ca toate aceste domenii, numite deseori printr‑o sinecdoca de tipul „concret pentru abstract”, „partea pentru intreg”, „particularul pentru general”, se succed intr‑o ordine aleatorie. Graficele generale de programul „Tropes” dezvaluie mai mult automatisme retorice decat progrese reale in gandirea, caci inlantuirea termenilor‑cheie este haotica, lipsita total de coerenta logico‑sintactica. Astfel, se vorbeste despre „bunastare” si „siguranta cetateanului”, despre „mariri de salarii si pensii”, dar asezarea in context a acestor deziderate concrete arata o totala lipsa de ancorare in realitatea contextului social‑politic si economic romanesc, ca si absenta vreunei urme de viziune generala si de strategie realista concreta.
Statisticile oferite ilustreaza obsesiile vorbitorilor, dar si incoerenta gandirii lor, falsitatea imaginii pe care incearca sa si‑o construiasca. Pentru ca asta face un asemenea program cibernetic, utilizat din perspectiva lingvistica: pune in lumina personalitatea vorbitorului, prin reliefarea incongruentelor si fracturilor dintre materialul lexico‑semantic si structurile logico‑sintactice. Schemele grafice arata clar ca nu exista o trecere rationala de la general (obiective generale) la particular (obiective operationale) si nici invers, de la necesitati stringente, de extrema urgenta, la obiective pe termen lung. Se vede clar cum nici un actor politic nu are curajul sa‑si asume masuri concrete imediate, impopulare, dureroase, pe timpul mandatului sau, dar care ar conduce – logic, legic, stiintific – spre beneficii fundamentale pentru intreaga societate romaneasca, pe termen lung. Acel termen s‑ar situa, bineinteles, intr‑o alta legislatura, roadele si laurii reusitei ar fi culese de alti politicieni, poate din opozitia de astazi, caci in politica sortii sunt foarte schimbatori, iar decidentii de astazi nu vor sa ofere un asemenea cadou altora, indiferent cine ar fi acestia (adica, nici chiar daca ar fi vorba despre propriii lor urmasi). Rezultatul unei asemenea gandiri este vesnica sacrificare a interesului public, al „binelui general” atat de frecvent clamat in discursurile electorale.
Analiza cognitiva semantico‑discursiva arata cum „binele” ipotetic este plasat totdeauna intr‑un viitor nedefinit, asa cum o demonstrase Umberto Eco in textul despre discursul din societatilor bazate pe conducere autoritara, pornind de la formulele de tip „Ave, Caesar, imperator, morituri te salutant!”
Asadar, analiza filologica a discursului poate sa evidentieze gandirea reala si personalitatea veridica a emitentului, dar si situatia generala a societatii in care acesta se manifesta, daca luam in considerare ideea de „discursivitate” lansata de Michel Foucault. Este adevarat ca, uneori, contributiile strict filologice se pierd in hatisul determinarilor sociologice, psihologice, istorice care definesc in mod normal discursul politic de orice fel, inclusiv pe cel electoral.
In lucrare exista un capitol care pare mai degraba potrivit pentru o analiza din domeniul stiintelor politice. Este vorba despre Cap. 1. Repere conceptuale, in care termenii operationali sunt „comunicarea politica”, „opinie publica”, „argumentare si persuasiune” etc. Se vede clar aici ca autoarea filolog a simtit nevoia sa clarifice in primul rand pentru sine concepte care inglobeaza stiinta si arta cuvantului, dar care au fost apropriati de alte stiinte, termeni care confera caracterul practic, aplicat, a ceea ce va deveni obiectivul central al cercetarii – discursul politic‑electoral. Lungi consideratii teoretice despre aceste concepte, cu citate din celebri filosofi, politologi, sociologici etc., au rostul de a arata in ce masura tot ce inseamna organizarea social‑politica se bazeaza pe cuvant. De altfel, structurile comunicationale puse in discutie vizeaza deseori forme subtile de manifestare a fortei cuvintelor. De exemplu, vorbind despre argumentare si persuasiune in manipularea opiniei publice, autoarea arata ca metafora nu are doar rolul de a orna o zicere – desi este foarte important si acest rol central –, ci reprezinta o forma de identificare si definire a unei realitati. Daca spunem ca programul de masuri prefigurat de candidatii politici de diverse culori apare „incetosat”, receptorii vor intelege ca obiectivele si promisiunile promotorilor se contureaza vag, neconvingator, fara speranta in mai bine. De astfel, la un moment dat, vorbindu‑se despre entimema, ca forma a silogismului de tip aristotelic (& 1.3.1.), se arata ca o metafora suplineste ceea ce lipseste dintr‑un rationament clasic integral – adica o premisa sau concluzia, concentrandu‑le, de fapt, in esenta sa de asociere nedeclarata a doua elemente ale realitatii definite metaforic.
In privinta stilului lucrarii, expunerea este clara si convingatoare, chiar si in capitolele de infrastructura teoretica, in care lungile referinte la diversi specialisti, din diverse domenii care au legatura cu analiza discursului, par foarte incarcate. Fraza este cel putin corecta, daca nu si plastic construita. Dezvoltarea ideilor este formulata pe un ton sobru, echilibrat, adaptat unei cercetari stiintifice de nivelul avansat.
Autoarea si‑a atins scopul declarat: realizarea unei radiografii a societatii romanesti actuale, prin prisma discursului electoral. Iar acest discurs pune in lumina maturitatea limbii romane literare standard din etapa actuala a evolutiei sale. Emitatorii structurilor discursive reusesc sa‑si exprime opiniile si intentiile, prin manuirea mai mult sau mai putin abila a resurselor lexico‑semantice, gramaticale si pragmatico‑stilistice ale limbii. Dar s‑a obtinut chiar ceva in plus: prin analiza cognitiv‑semantica asistata de calculator, aceste discursuri pot reda mai mult decat si‑ar fi dorit semnatarii respectivelor texte. Interpretate din perspective multiple, ele probeaza absenta viziunii si a competentelor manageriale chiar din faza premergatoare alegerii pe functii de conducere. Altfel spus, asemenea analize au un rol social mai mare decat ar fi dispusi cei implicati in cursa pentru functii publice sa‑l accepte.
Autoarea deschide si cai noi de cercetare, sugerand disponibilitatile de aplicare a metodei de analiza cognitiv‑discursiva si pe alte tipuri de texte, precum si valorificarea rezultatelor astfel obtinute in deciziile luate in viata publica romaneasca.
Petre Gheorghe Barlea
Desigur, autoarea porneste tot de la achizitiile mai vechi ale stiintelor cuvantului si capitolele de infrastructura teoretica – nu mai putin de trei la numar, ca si cum s‑ar fi temut ca cititorii nu vor reusi sa inteleaga mecanismele de functionare si interpretarile oferite de acest program cibernetic – reprezinta incursiuni sintetizate si bine integrate in cunoscutele domenii moderne ale stiintelor cuvantului. Sunt prelucrate, in primul rand, datele pragmalingvisticii, prin adaptarea la materia de studiu de aici a contributiile unui precursor ca Émile Benveniste si ale fondatorului, John Langshaw Austin. Acestea sunt suprapuse unor principii ale generativismului lingvistic de tip chomskian si completate cu datele cognitivismului american si european (in versiunile scolilor de la Bruxelles si Geneva), apoi cu cele ale analizei discursului. De data aceasta, perspectiva este filosofica, desi termenii de referinta raman structurile verbale, de la cuvinte si sintagme‑cheie, la enunturi si fraze cu semnificatii social‑politice si cu ecouri conotative interpretabile in cheie pragmatica. Mai exact, in centrul acestor abordari se afla cadrul de analiza practicat de Michel Foucault.
Toate acestea constituie, in demonstratia Monicai Obagiu Ilie, baza pe care s‑au construit grilele de analiza din care s‑a nascut Programul „Tropes”. Autorii lui, ca si autorii cartilor de referinta care i‑au demonstrat eficienta sunt mai degraba psiholingvisti si sociolingvisti, incepand cu Rodolphe Ghiglione si elevii sai, dar materia de studiu ramane aceeasi: sistemul lexico‑semantic, clasele si categoriile morfologice, structurile sintactice, cu baza lor logico‑formala si, nu in ultimul rand, semnificatiile pragmatico-stilistice extrase din acestea. Ca de obicei, cand apare o metoda noua de cercetare, ceea ce se schimba in mod vizibil este in primul rand metalimbajul. Terminologia de specialitate creeaza impresia deplasarii centrului de interes spre alte domenii ale cunoasterii umane, caci se vorbeste despre „formatiuni discursive”, „universuri”, „aspect intradiscursiv” si „ limbi interdiscursive”.
De fapt, programul cibernetic opereaza cu obisnuitele clase si categorii lexico‑gramaticale pe care le codifica orice gramatica, fie ea descriptiv‑normativa, structural‑semantica, generativa sau pragmatico-discursiva: substantive, adjective, verbe, apoi singular‑plural; trecut‑prezent-viitor; activ‑pasiv s.a.m.d. Din analizele discursului deja clasicizat, in contextul evolutiei rapide a stiintelor cuvantului (chiar daca nu atat de rapida ca evolutia ciberneticii) se reiau conceptele de „discurs enuntiativ”, „argumentativ vs descriptiv”, „dialogic vs narativ” s.a.m.d.
Ceea ce aduce cu adevarat nou utilizarea softurilor IT in analiza discursului este cantitatea foarte mare de texte care pot fi despuiate intr‑un timp record. Practic, autoarea lucrarii in discutie aici a folosit drept corpus de lucru nu mai putin de 225 de texte‑discurs de dimensiuni diferite, fara a mai pune la socoteala si reluarile, citarile trunchiate si, mai ales, comentariile gazetaresti sau ale analistilor politici.
Pe de alta parte, daca softul este bine programat, listele de cuvinte-cheie si ierarhizarile, gruparile, conexiunile cu care opereaza computerul pe baza cuvintelor si sintagmelor respective pot da imagini neasteptate ale emitatorilor, in primul rand, dar si ale contextului social‑politic care asigura generarea acestor discursuri, in al doilea rand. Desigur, toate operatiile pot fi facute si cu mijloacele traditionale. Un bun lingvist, dotat nu numai cu solide cunostinte de gramatica si de stilistica, ci si cu rabdare benedictina, cum sunt atatia, nu are probleme sa citeasca printre randuri si sa sintetizeze profilul emitatorului si reactiile receptorilor in mod realist si convingator. Dar softurile computerelor fac mult mai repede aceste operatiuni, pe cantitati mari de material lingvistic, deschizand fronturi largi de interpretare analistului uman.
Caci, la urma‑urmelor si rezultatele oferite de programul „Tropes” sunt utile in masura in care interpretarea finala apartine unei persoane care isi foloseste aptitudinile si capacitatile obisnuite, iar verdictul depinde de subiectivitate acestuia. Dar programul cibernetic te obliga sa vezi aglomerarea de verbe de un anumit tip, de exemplu (de stare, de miscarea, de reflexivitate etc.) si gruparea lor intr‑o anumita parte a „hartii” cognitive a discursului. Altfel spus, masina influenteaza subiectivitatea si libertatea de gandire a omului.
De exemplu, cercetarea Monicai Obagiu Ilie dovedeste ca, desi aparent atacurile lui Theodor Paleologu erau indreptate impotriva Vioricai Dancila, in realitate emitatorul era mai preocupat de personalitatea unor adversari care pareau de aceeasi parte a baricadei cu el: Klaus Iohannis si Dan Barna. De asemenea, ramanand la aceleasi scurte si putine discursuri ale autointitulatului „dascal‑eventual‑presedinte” Th. Paleologu, stilul livresc cu aluzii culturale la Antichitatea greco‑latina este impanat cu perifraze, cu definitii prin sinonimie si comparatii revelatoare, cu propozitii subordonatele de tip apozitiv explicativ, care dovedesc ca emitentul respectivelor fraze nu avea incredere nici macar in cultura micului sau cerc de sustinatori, necum in aceea a publicul larg.
In analiza secventelor de intradiscursivitate si interdiscursivitate, programul utilizat dovedeste rapid si cu material lexico‑semantic si morfosintactic bogat, ordonat in schemele vizuale prestabilite (in forma de stea, de romb, de piramida etc.) ca discursul protagonistilor din etapa finala a alegerilor, id est Viorica Dancila si Klaus Iohannis, este construit oarecum simetric in oglinda, in sensul ca fiecare isi alege tema si stilul pe baza reperelor din activitatea celuilalt. Mai precis, nerealizarile unuia devin realizarile celuilalt, promisiunile unuia genereaza certitudinile celuilalt s.a.m.d. In fapt, analiza „universurilor”, cum sunt numite in metalimbajul programului Tropes – reprezinta ceea ce noi numim „campuri semantice” sau doar cate o „familie de cuvinte” si probeaza realitatea trista ca nici candidatii din primul tur al alegerilor si, din pacate, nici cei din turul final nu au avut cu adevarat un fundament ideologic clar conturat si o strategie de actiune concreta si realista. Despre o viziune convingatoare – nici vorba! Schemele generale de Tropes scot in relief ceea ce stim cu totii: se vehiculeaza fie concepte generale, abstractiuni de tipul „binele public”, „dezvoltare”, „progres” etc., fie domenii generale care continua sa se afle in grea suferinta, indiferent de etapa campaniei si de maiestria discursului: „sanatate publica”, „sistemul de invatamant”, „reteaua de comunicare”, „siguranta cetateanului”.
Ceea ce face in plus acest program, cand este bine manuit de un cercetator, este sa arate ca toate aceste domenii, numite deseori printr‑o sinecdoca de tipul „concret pentru abstract”, „partea pentru intreg”, „particularul pentru general”, se succed intr‑o ordine aleatorie. Graficele generale de programul „Tropes” dezvaluie mai mult automatisme retorice decat progrese reale in gandirea, caci inlantuirea termenilor‑cheie este haotica, lipsita total de coerenta logico‑sintactica. Astfel, se vorbeste despre „bunastare” si „siguranta cetateanului”, despre „mariri de salarii si pensii”, dar asezarea in context a acestor deziderate concrete arata o totala lipsa de ancorare in realitatea contextului social‑politic si economic romanesc, ca si absenta vreunei urme de viziune generala si de strategie realista concreta.
Statisticile oferite ilustreaza obsesiile vorbitorilor, dar si incoerenta gandirii lor, falsitatea imaginii pe care incearca sa si‑o construiasca. Pentru ca asta face un asemenea program cibernetic, utilizat din perspectiva lingvistica: pune in lumina personalitatea vorbitorului, prin reliefarea incongruentelor si fracturilor dintre materialul lexico‑semantic si structurile logico‑sintactice. Schemele grafice arata clar ca nu exista o trecere rationala de la general (obiective generale) la particular (obiective operationale) si nici invers, de la necesitati stringente, de extrema urgenta, la obiective pe termen lung. Se vede clar cum nici un actor politic nu are curajul sa‑si asume masuri concrete imediate, impopulare, dureroase, pe timpul mandatului sau, dar care ar conduce – logic, legic, stiintific – spre beneficii fundamentale pentru intreaga societate romaneasca, pe termen lung. Acel termen s‑ar situa, bineinteles, intr‑o alta legislatura, roadele si laurii reusitei ar fi culese de alti politicieni, poate din opozitia de astazi, caci in politica sortii sunt foarte schimbatori, iar decidentii de astazi nu vor sa ofere un asemenea cadou altora, indiferent cine ar fi acestia (adica, nici chiar daca ar fi vorba despre propriii lor urmasi). Rezultatul unei asemenea gandiri este vesnica sacrificare a interesului public, al „binelui general” atat de frecvent clamat in discursurile electorale.
Analiza cognitiva semantico‑discursiva arata cum „binele” ipotetic este plasat totdeauna intr‑un viitor nedefinit, asa cum o demonstrase Umberto Eco in textul despre discursul din societatilor bazate pe conducere autoritara, pornind de la formulele de tip „Ave, Caesar, imperator, morituri te salutant!”
Asadar, analiza filologica a discursului poate sa evidentieze gandirea reala si personalitatea veridica a emitentului, dar si situatia generala a societatii in care acesta se manifesta, daca luam in considerare ideea de „discursivitate” lansata de Michel Foucault. Este adevarat ca, uneori, contributiile strict filologice se pierd in hatisul determinarilor sociologice, psihologice, istorice care definesc in mod normal discursul politic de orice fel, inclusiv pe cel electoral.
In lucrare exista un capitol care pare mai degraba potrivit pentru o analiza din domeniul stiintelor politice. Este vorba despre Cap. 1. Repere conceptuale, in care termenii operationali sunt „comunicarea politica”, „opinie publica”, „argumentare si persuasiune” etc. Se vede clar aici ca autoarea filolog a simtit nevoia sa clarifice in primul rand pentru sine concepte care inglobeaza stiinta si arta cuvantului, dar care au fost apropriati de alte stiinte, termeni care confera caracterul practic, aplicat, a ceea ce va deveni obiectivul central al cercetarii – discursul politic‑electoral. Lungi consideratii teoretice despre aceste concepte, cu citate din celebri filosofi, politologi, sociologici etc., au rostul de a arata in ce masura tot ce inseamna organizarea social‑politica se bazeaza pe cuvant. De altfel, structurile comunicationale puse in discutie vizeaza deseori forme subtile de manifestare a fortei cuvintelor. De exemplu, vorbind despre argumentare si persuasiune in manipularea opiniei publice, autoarea arata ca metafora nu are doar rolul de a orna o zicere – desi este foarte important si acest rol central –, ci reprezinta o forma de identificare si definire a unei realitati. Daca spunem ca programul de masuri prefigurat de candidatii politici de diverse culori apare „incetosat”, receptorii vor intelege ca obiectivele si promisiunile promotorilor se contureaza vag, neconvingator, fara speranta in mai bine. De astfel, la un moment dat, vorbindu‑se despre entimema, ca forma a silogismului de tip aristotelic (& 1.3.1.), se arata ca o metafora suplineste ceea ce lipseste dintr‑un rationament clasic integral – adica o premisa sau concluzia, concentrandu‑le, de fapt, in esenta sa de asociere nedeclarata a doua elemente ale realitatii definite metaforic.
In privinta stilului lucrarii, expunerea este clara si convingatoare, chiar si in capitolele de infrastructura teoretica, in care lungile referinte la diversi specialisti, din diverse domenii care au legatura cu analiza discursului, par foarte incarcate. Fraza este cel putin corecta, daca nu si plastic construita. Dezvoltarea ideilor este formulata pe un ton sobru, echilibrat, adaptat unei cercetari stiintifice de nivelul avansat.
Autoarea si‑a atins scopul declarat: realizarea unei radiografii a societatii romanesti actuale, prin prisma discursului electoral. Iar acest discurs pune in lumina maturitatea limbii romane literare standard din etapa actuala a evolutiei sale. Emitatorii structurilor discursive reusesc sa‑si exprime opiniile si intentiile, prin manuirea mai mult sau mai putin abila a resurselor lexico‑semantice, gramaticale si pragmatico‑stilistice ale limbii. Dar s‑a obtinut chiar ceva in plus: prin analiza cognitiv‑semantica asistata de calculator, aceste discursuri pot reda mai mult decat si‑ar fi dorit semnatarii respectivelor texte. Interpretate din perspective multiple, ele probeaza absenta viziunii si a competentelor manageriale chiar din faza premergatoare alegerii pe functii de conducere. Altfel spus, asemenea analize au un rol social mai mare decat ar fi dispusi cei implicati in cursa pentru functii publice sa‑l accepte.
Autoarea deschide si cai noi de cercetare, sugerand disponibilitatile de aplicare a metodei de analiza cognitiv‑discursiva si pe alte tipuri de texte, precum si valorificarea rezultatelor astfel obtinute in deciziile luate in viata publica romaneasca.
Petre Gheorghe Barlea
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Argoul in limba romana actuala - Daniela Eugenia Vodita
Limba romana pentru studentii straini. Teste si exercitii
Start LR. Manual de limba romana pentru cetatenii straini
Zmei, draci si strigoi. Eseuri de hermeneutica a basmului popular romanesc
Limba romana pentru Anul pregatitor: redactare si compozitie - Mirel Anghel
Franceza fara profesor + 2 CD-uri audio - Gaelle Graham
Limba engleza fara profesor - Dan Dutescu
Dictionar scolar explicativ - Alexandru Emil M.
Limba romana contemporana. Vocabularul - Marinusa Constantin
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro