Sistemul bancar din România: realizari si perspective - Constantin Razvan Caracota

Volumul intitulat „Sistemul bancar din România, realizări şi perspective” îşi propune o analiză a sistemului bancar românesc pe principalele sale etape de dezvoltare, din punct de vedere al configuraţiei, structurii activelor şi pasivelor, gradului de adecvare a capitalului,al eficienţei şi profitabilităţii. 

Sectorul bancar continuă să rămână cea mai importantă componentă a pieţei financiare. Sistemul financiar românesc se bazează pe creditarea bancară („bank-oriented”), diversificarea instituţiilor financiare fiind consi­derabil întârziată în perioada de tranziţie de dificultăţile macro­stabilizării şi restructurării sectorului real. Piaţa de capital, piaţa asigurărilor şi cea a leasingului – deşi au înregistrat evoluţii favorabile – prezintă încă un grad de adâncime redus.
 

În prezent, sistemul financiar intern este supus presiunilor exercitate de criza financiară internaţională, dar riscurile sunt controlabile, deoarece instituţiile financiare din România nu au expuneri pe activele cu grad ridicat de risc ce au destabilizat sistemul financiar internaţional. La debutul crizei, economia românească parcursese o perioadă de mai mulţi ani de creştere economică în ritmuri înalte, dar însoţită de acumularea unui deficit extern relativ important, precum şi de majorarea datoriei externe pe termen scurt. Sectorul bancar, cu poziţie dominantă în sistemul financiar, a rezistat bine acestor presiuni. Stabilitatea financiară a fost pusă la încercare de o vulnerabilitate nouă – volatilitatea finanţării externe. Deteriorarea climatului economic extern  a avut consecinţe negative asupra calităţii portofoliului de credite; riscul de credit şi riscul de lichiditate rămân vulnerabilitatea majoră a sectorului bancar. Acest lucru a devenit mai vizibil începând cu ultima perioadă a anului 2008, înregistrându-se o deteriorare mai accentuată a calităţii portofoliului de credite, generata îndeosebi de încetinirea activităţii economice şi deprecierea cursului monedei naţionale.

Pe parcursul anilor am asistat la modernizarea şi consolidarea cadrului de reglementare aferent sistemului financiar-bancar; noile regle­mentări menţin tendinţa de armonizare a mecanismelor instituţionale şi de instituire a celor mai bune practici internaţionale.

Banca Naţională a României a avut şi are un rol intrinsec în menţinerea stabilităţii financiare, date fiind responsabilităţile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară şi prudenţială. Atribuţii subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor aflate sub autoritatea sa, cât şi prin formularea şi transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară şi supravegherea funcţionării în condiţii optime a sistemelor de plăţi şi decontări de importanţă sistemică. Banca Naţională a României, ca autoritate de supraveghere, a reacţionat la noile ameninţări prin asigurarea de lichiditate în mod adecvat, monitorizarea mai strictă a băncilor, măsuri de îmbunătăţire a cadrului de reglementare prudenţială.

Pe măsură ce instabilitatea a devenit trăsătură dominantă a mediului în care operează instituţiile bancare, acestea au fost puse în situaţia de a face faţă unor noi provocări şi să se confrunte cu mari riscuri. Toate aceste condiţii de operare au condus la intensificarea concurenţei în domeniul financiar şi au mărit vulnerabilitatea băncilor la şocuri negative succesive. Este necesară identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor întregului sistem financiar, în ansamblul său şi pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilităţii financiare este preventivă. Apariţia şi dezvoltarea unor disfunc­ţio­nalităţi, precum evaluarea incorectă a riscurilor şi ineficienţa alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar şi stabilitatea economică.

Cu toate că marea majoritate a băncilor raportează niveluri ridicate pentru creditele restante şi îndoielnice, pe ansamblu calitatea acestor portofolii se încadrează favorabil în contextul european, gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante din România fiind superior celui raportat de multe alte ţări din Europa, situaţie datorată faptului că băncile româneşti nu au deţinut în portofoliu active toxice. Sectorul bancar a continuat să înregistreze indicatori de sănătate financiară în spectrul pozitiv, fiind bine capitalizat şi având rezultate financiare apreciabile.

Eficienţa sistemului bancar este legată direct de creşterea consistentă a volumelor de afaceri, bazată în principal pe atractivitatea produselor atât în termeni de cost şi mai puţin pe baza cuceririi unor noi segmente ale pieţei. Persistenţa crizei globale conduce la reducerea activităţii economice astfel că evoluţiile macroeconomice interne au un impact important asupra sănătăţii sistemului financiar.

Problematica abordată în lucrare este generoasă, iar domeniul este eminamente dinamic,in continua schimbare. Am încercat o modestă incursiune în descrierea în evoluţie a funcţionării sistemului bancar din Romania, propunând ca arie de desfăşurare următoarele aspecte: mana­gementul activelor şi pasivelor bancare,managementul riscurilor bancare şi metodele şi modelele econometrice utilizate, Acordurile de capital BASEL II şi BASEL III, sistemul de indicatori privind evaluarea performanţelor unei bănci, aplicarea modelelor de scoring pentru creditarea persoanelor fizice şi respectiv, pentru întreprinderi mici şi mijlocii.

Aş dori să adresez alese cuvinte de mulţumire domnului Profesor universitar doctor Florin Georgescu, Prim-Viceguvernator al Băncii Naţionale a României, fără al cărui suport profesional, teoretic şi practic, de înalt nivel ştiinţific, apariţia acestui volum nu ar fi fost posibilă.

Adresez în egală măsură cele mai vii şi calde mulţumiri familiei mele pentru permanentă îndrumare, grijă şi încurajare.


Autorul