Tudor Arghezi. Poetry and Statistics - Ilie Torsan

Tudor Arghezi (pseud. lui Ion N. Theodorescu), debutează în 1896 la „Liga ortodoxă” cu versuri simboliste. Între 1905 – 1910 locuieşte în Elveţia. Întors în ţară, se angajează într-o intensă activitate publicistică, remarcându-se prin originalitatea limbajului poetic şi virulenţa pamfletară.

I se acordă Premiul naţional (1934 şi 1946), Premiul de stat şi Premiul Herder.

La scurt timp de la debut, A. Macedonski scria despre Arghezi următoarele: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanţă fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitaţile de imagini şi idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi şi în străinătate, ca o culme a poeticii şi a artei.”

Într-un articol publicat în ADEVĂRUL din 1935, Ilarie Voroncă scria: „S-au temut unii că succesul îl va sili să se uite pe sine şi că uneltele ne mai tremurându-i suav şi dumnezeieşte în mâini, el va ciopli numai forme comune şi fără şi fără suflet. I-a fost dat lui Arghezi ca acei cari au vrut să-i citească destinul în palma unui cântec şoptit de dânsul, să se înşele întotdeauna.
Nici o formulă n-a avut graţii destul de puternice ca să-l poată ţine închis. Când toată lumea căzuse la învoială că nu e vorba decât de „polemistul Arghezi”, el, Arghezi ascuzându-şi un hohot de râs, îşi orânduia „cuvintele potrivite” cari aveau să dea literaturii pe unul din cei mai mari poeţi.”

Şerban Cioculescu spunea despre Arghezi următoarele:

„Scriitorul nu este popular, dacă prin noţiunea de popularitate se înţelege răspândirea lui în toate cătunele unde a pătruns cartea şi limpezirea chipului său în minţile tuturor cunoscătorilor de carte. Nu este popular, pentru că imaginea argheziană proteică, se refuză, cum spuneam, închiderii într-o comodă formulă portativă; şi nu este popular, pentru că receptarea scrisului său cere o conştiinţă estetică, de care nu dispun mulţi chiar dintre cei ce se măgulesc cu calitatea atitrată de cărturar.”

* * *

În lucrare, noi vom aborda din punct de vedere statistic un număr de poezii semnate de Arghezi, punând în evidenţă unele caracteristici structurale ale textelor.

În primul rând, deoarece ne adresăm cu prioritate tineretului, vom evidenţia unele „mesaje disimulate” în textele analizate, apelând numai la procedee simetrice, dar mai ales la şirurile lui Fibonacci.

Lucrarea se încheie cu câteva concluzii, şi interpretări geometrice ale unor date din biografia poetului.

Cuvânt înainte  / 5

POEZIA „INSCRIPŢIE”   / 11

POEZIA „ABECE” / 16

POEZIA „NU V-AM SĂDIT” / 21

POEZIA „IARBA TREAZĂ” / 25

POEZIA „EPIGRAF” / 28

POEZIA „BURUIANĂ, NU ŞTIU CARE” / 32

POEZIA „PSALM” / 36

POEZIA „DUHOVNICEASCĂ”  / 40

POEZIA „EX LIBRIS” / 44

POEZIA „ARENDA” / 48

POEZIA „HERUVIC” / 52

POEZIA „VÂNT STRĂIN” / 56

POEZIA „CÂNTEC DE BUDUROI” / 59

POEZIA „DIN NOU” / 63

POEZIA „VODĂ-ŢEPEŞ” / 67

POEZIA „JIGNIRE” / 71

POEZIA „FLĂMÂNZENII” / 74

POEZIA „PRINŢUL” / 78

POEZIA „EVOLUŢII” / 81
 

POEZIA „PRIETENIE” / 84

POEZIA „PSALM” / 89

POEZIA „NICIODATĂ TOAMNA ...” / 93

POEZIA „TESTAMENT”/ 96

POEZIA „INSCRIPŢIE PE BIBLIE” / 100

POEZIA „PSALM” / 104

POEZIA „ARHEOLOGIE” / 107

CONCLUZII / 112

DIVERTISMENT / 114

BIBLIOGRAFIE / 120

www.editurauniversitara.ro