ISBN: 978-606-591-471-9
DOI: 10.5682/9786065914719
Publisher year: 2012
Edition: I
Pages: 162
Publisher: Editura Universitara
Author: Raluca-Felicia Toma
"Premisa pe care ne-am propus să o verificăm prin această lucrare este aceea că, dincolo de universaliile gândirii ÅŸi universaliile lingvistice, există o contribuÅ£ie proprie a limbii române în formularea ÅŸi transmiterea mesajului textelor sacre, ca a fiecărei limbi în care acestea au fost traduse.
Obiectivele studiului vizează performanÅ£ele limbii române în transmiterea mesajului acestor texte. Este vorba despre un text plin de subtilităţi ale gândirii ÅŸi vorbirii, un text dogmatic, deci ideologic prin definiÅ£ie, în ceea ce priveÅŸte conÅ£inutul, dar ÅŸi puternic figurativ, încărcat de simboluri, în ceea ce priveÅŸte forma.
Fiind vorba despre un text dogmatic, adică despre o ideologie care trebuie însuÅŸită ÅŸi respectată în spiritul ÅŸi litera ei, apelul la imagini plastice se impune de la sine. Ele sunt cu atât mai necesare cu cât creÅŸtinismul propăvăduieÅŸte egalitatea în faÅ£a judecăţii divine, ceea ce înseamnă că dogma creÅŸtină trebuie redată pe înÅ£elesul celor mulÅ£i, a celor fără ÅŸtiinţă de carte, ca ÅŸi pe înÅ£elesul celor cu instruire aleasă, care trebuie convinÅŸi la nivelul lor de aÅŸteptări de adevărul CărÅ£ilor Sfinte. Or, o sinteză între aceste modalităţi de exprimare este tocmai limbajul figurat, cu diverse trepte de încifrare, ÅŸi simbolistica bogată. De altfel, de câte ori s-a pus problema unui limbaj creÅŸtin, ca o subspecie a limbii literare în idiomurile care au preluat culegerile de texte ebraico-aramaice într-un cod relativ unitar, argumentul forte adus în spiritul acestei specificităţi a fost dintotdeauna elementul stilistic. AÅŸa s-a întâmplat cu limba greacă veche, în epoca realizării Septuagintei, aÅŸa s-a întâmplat cu latina, la puÅ£in timp după ce Vetus Latina ÅŸi Vulgata au fost retraduse, diortosite ÅŸi comentate de către succesorii lui Ieronim, până la aspectul numit „latina creÅŸtină”, aÅŸa s-a întâmplat cu limbile moderne de astăzi, inclusiv cu româna, care au evoluat de la o limbă literară mixtă (cu mici diferenÅ£e între limbajul religios ÅŸi cel laic) până la variante bine delimitate: limba literară standard - laică, din care s-au desprins stilurile funcÅ£ionale obiÅŸnuite (beletristic, administrativ, ÅŸtiinÅ£ific etc.), pe de o parte, ÅŸi limbajul religios, pe de altă parte.
Cu privire la celelalte compartimente ale limbii, particularităţile acesteia din urmă sunt relativ uÅŸor de evidenÅ£iat: conservarea unor forme arhaice în lexic ÅŸi în structurile morfosintactice; semantismul special ÅŸi preferinÅ£a pentru mijloace vechi de organizare morfolexicală - la nivelul lexicului, amestecul de termeni străini (ebraisme, grecisme, latinisme populare, slavisme etc.) - mai mult sau mai puÅ£in adaptate fonomorfologic la specificul românei, cu termeni neaoÅŸi, populari, regionali, iar uneori chiar cu neologisme – la acelaÅŸi nivel lexical. În ceea ce priveÅŸte morfologia ÅŸi sintaxa, frapante sunt în primul rând construcÅ£iile nefireÅŸti pentru limba română – semn al tiraniei modelelor străine (greceÅŸti, latineÅŸti, slavone, maghiare) care au stat la baza primelor versiuni româneÅŸti ale Bibliei, acelea fragmentare, ca ÅŸi acelea integrale, începând cu anul 1688 (vezi schimbări de regim verbal, de tipul Crede nouă, Doamne!). Pe de altă parte, din aceeaÅŸi perspectivă retorico-didactică ÅŸi, să-i spunem, democratică, adică din nevoia de sporire a accesibilităţii textului sacru în rândul maselor de oameni cu nivel scăzut de instruire, remarcăm tendinÅ£a de simplificare a formelor flexionare-nominale ÅŸi verbale, deopotrivă."
Customer Support Monday - Friday, between 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro