Comunicarea în consumul de droguri - Cine, cum, de ce?

Cuvânt înainte Comunicarea în consumul de droguri - Cine, cum, de ce?

Când am decis să scriu această carte am privit-o ca o finalizare a unui proiect personal-teza de doctorat. Am vrut ca în acest fel să împărtăşesc celorlalţi întrebările pe care mi le-am pus şi răspunsurile pe care le-am găsit (până acum) despre tinerii care consumă droguri:

- Despre cine sunt ei: au sau nu profiluri psihologice şi paternuri comportamentale diferite faţă de cei care nu sedroghează ?

-  Despre ce fac ei: cum ajung, în mod practic, să încercedrogurile? şi pentru ce fac asta în mod repetat? Cum relaţionează cu cei din jur (consumatori sau nu)? Dar cu ei înşişi ?

- Şi mai ales despre ce înseamnă drogul pentru cei care se droghează: un mod(mai mult sau mai puţin adecvat) de exprimare a nevoilor autentice sau o cale de evitare a contactului ce realitatea? este el normalitate sau devianţă ? o opţiune de viaţă definitivă sau una reversibilă? în ce fel se pot distanţa ei faţă de această opţiune?

Conştientizarea faptului că modul în care am relaţionat cu aceşti tineri şi am realizat întregul demers de cercetare este mult perfectibil, precum şi unele evenimente personale au făcut ca momentul apariţiei cărţii să fie amânat de câteva ori.

Acum, când conţinutul tezei şi-a găsit în sfârşit o formă publicabilă, realizez că nu acesta este sfârşitul. Dimpotrivă, este momentul unui nou început.

Pentru că ideile şi căutările de până acum au nevoie să fie continuate şi dezvoltate în profunzime pentru a se putea ajunge la lucrurile esenţiale. Adică la nucleul comunicării cu ei înşişi a tinerilor toxicomani. Şi la specificul comunicării lor cu cei din jur: ce şi în ce fel transmit nevoile şi aşteptările proprii; impactul pe care lumea înconjurătoare îl are asupra lor şi felul în care înţeleg la rândul lor ceea ce li se transmite de către ceilalţi.

Pentru că cei 12 ani petrecuţi în domeniul adicţiilor mi-au făcut să înţeleg că înţelegerea acestora necesită un drum lung, ce nu poate fi parcurs decât prin efortul comun al specialiştilor şi prin renunţarea lor la ideile preconcepute faţă de cei care se droghează.

Daniela Simache,

Decembrie 2009

Despre autor

Daniela Simache

Psiholog clinician specialist cu drept de practică autonomă şi psihoterapeut analist tranzacţional (CTA) în supervizare acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Formarea sa mai cuprinde numeroase stagii de: terapie cognitiv-comportamentală, gestaltterapie şi psihoterapie integrativă. Este membru în Asociaţia Română de Analiză Tranzacţională (ARAT) din anul 2003. Are o bogată experienţă în domeniul psihologiei clinice a adicţiilor. Începând din anul 1997 a lucrat ca psiholog în Secţia XVI Toxicomanii a Spitalului de Psihiatrie „Alexandru Obregia” şi la Centrul de Postcură pentru Toxicomani Bălăceanca; a făcut parte din prima echipă a Centrului de Prevenire şi Consiliere Antidrog sector 4 Bucureşti, pe care a coordonat-o în 2004 şi a participat (între 1999-2009) în cadrul organizaţiei nonguvernamentale ALIAT (Alianţa pentru Lupta Alcoolismului şi Toxicomaniilor) la proiecte de prevenire, de intervenţie şi de formare. În decursul anilor a scris (singură sau în colaborare) mai multe lucrări şi comunicări ştiinţifice referitoare la integrare socială, educaţie alternativă, marginalizare şi devianţă, printre care: “Abordarea familiei persoanei dependente de droguri-terapia familială”(2001), “Efectele ale utilizării intensive ale computerului asupra comportamentului” (2001, coautor L. Bănică), „Modificări ale imaginii de sine la consumatorii de droguri” (2008) şi „Poziţia marginală a tinerilor dependenţi de droguri” (2008). În octombrie 2008 a înfiinţat împreuna cu Sorina Vrană clinica ESENTIAL PSY. În acest cadru promovează în mod flexibil implicarea personală în decizii şi comportamente, astfel încât toţi oamenii să poată atinge o stare de bine, armonie şi echilibru interior (mai multe detalii pe www.esentialpsy.ro).

Unde se găseşte

• www.editurauniversitara.ro