Managementul lantului de aprovizionare - Notiuni teoretice, viziuni strategice si abordari practice - Bogdan A. Amancei

Piaţa a devenit din ce în ce mai competitivă. Globalizarea, modificările tehnologice şi clienţii mult mai exigenţi sunt puncte general valabile pentru majoritatea domeniilor. Pentru a reuşi în această concurenţă, managerii trebuie să gândească şi să urmărească modelele de business prin care să afle şi sa exploateze la maxim, competenţele companiilor pe care le conduc şi să pună accent pe ceea ce ştiu să facă cel mai bine. Clienţii devin din ce în ce mai pretenţioşi. Ei doresc timpi de livrare realişti şi informaţii complete cu privire la disponibilitatea în stoc. Posibilitatea de a oferi aceste informaţii necesită implementarea unui sistem logistic integrat în tot lanţul de aprovizionare care începe de la furnizor şi se termina la client (şi ne referim aici atât din punctul de vedere al fluxului de bunuri cât şi al fluxului de informaţii). Astăzi multe companii care caută soluţii pentru rezolvarea problemelor propriului lanţ de aprovizionare, se uită după răspunsuri în aşa numitele „cele mai bune practici” demonstrate de companii de succes. Logistica nu poate fi duplicată într-un timp scurt sau fără eforturi considerabile de câtre competitori. Deşi competitorii ar putea încerca sa copieze eforturile unei organizaţii de succes, cei aflaţi în avantaj vor continua să fie implicaţi în programe de îmbunătăţire continuă, iar diferenţa poate deveni mai mică şi poate fi sesizată mult mai uşor de către clienţi. Din acest motiv, mulţi manageri văd logistica ca pe o armă de marketing ofensivă şi pe care o integrează ca parte din strategia lor. Ei îşi construiesc relaţii de parteneriat cu organizaţii din cadrul lanţului de aprovizionare, organizaţii care au capabilităţi esenţiale şi complementare. Realizează acest pas deoarece piaţa şi natura competiţiei se modifică. Deşi companiile încă concurează între ele, ele îşi construiesc relaţii puternice cu furnizorii şi cu clienţii în vederea câştigării un avantaj competitiv. Probabil că vom vedea din ce în ce mai des realizarea unor alianţe mult mai adânci în care companiile vor alege să formeze adevărate echipe de-a lungul lanţului de aprovizionare. Ca echipe, ele vor continua concurenţa pentru depăşirea limitelor, în căutarea de noi soluţii pentru creşterea productivităţii şi a cotei de piaţă. Succesul în acest caz va depinde de cât de bine vor reuşi aceste companii să colaboreze, depăşind graniţele dintre ele, pentru îmbunătăţirea proceselor importante în vederea satisfacerii cerinţelor clientului. Posibilităţile în domeniul îmbunătăţirii lanţului de aprovizionare sunt numeroase dar la fel sunt şi dificultăţile care trebuiesc depăşite, în vederea dezvoltării unui proces optim. Companiile încearcă de mai mulţi ani să obţină în interiorul lor un adevărat proces integrat între diferitele funcţii din cadrul lor. Poate de aceea încă nu se realizează implementarea completă a conceptului de lanţ de aprovizionare între echipe din diferite companii. Cu toate acestea exista mulţi manageri care implementează sub diverse forme de procese şi structuri parţi din aceste concepte. Ei investesc în sisteme informatice şi în tehnologii, investighează diverşi indicatori de măsurare şi caută noi metode practice prin care să poată identifica puncte importante, în scopul de la realiza o cooperare efectivă, inter-organizaţională. Acesta este domeniul la care, prin aceasta lucrare, încerc să aduc o contribuţie pentru identificarea unor componente practice în vederea implementării unui lanţ de aprovizionare eficient, care să contribuie la creşterea rezultatelor performanţei economice a companiei.