Sinele complex al literaturii. Dialogurile alteritatii

LACRAMIOARA BERECHET este conferentiar doctor in cadrul Departamentului de filologie romana, limbi clasice si balcanice, Universitatea Ovidius din Constanta, titular la Facultatea de Litere din anul 1996. 
Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Constanta. 
A publicat numeroase studii de literatura romana si patru carti ca unic autor, dintre care amintim: Fictiunea initiatica la Mircea Eliade, Editura Pontica, 2003 - care a primit Premiul National al Uniunii Scriitorilor din Romania, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, pentru cel mai bun eseu de critica literara, pe anul 2003, Modele cultural-literare la marginea imperiilor, Eseu despre romanul romanesc interbelic, Editura University Press, 2009, Mitul ca literatura, literatura ca mit, Editura Ex-Ponto, Constanta, 2009.  

Cuvant inainte/ 7

Capitolul I. Despre teatralitatea interbelica. Note de lectura /9
1.1 Scurta privire asupra dramaturgiei interbelice /13
1.2 Lucian Blaga, teatralitatea, sub semnul misterului/15
1.3 Teatrul substantialist. Concretul apogetic, „un instantaneu luat asupra realitatii”/ 39
1.3.1. Camil Petrescu, teatrolog/ 39
1.3.2. Substantialismul si etica noocrata a Erosului. Suflete tari/ 59
1.4 Mircea Eliade si experimentul Living theatre: inspiratie sapientiala si magia initierii/ 68
1.4.1. Întâlnire cu sambogakhaya, corpul orbitor de lumina / 85
1.4.2. Poezia, o politica a salvarii/ 102

Capitolul II. Descrierea ca discurs al reprezentarii/ 108

Capitolul III. Sinele complex al literaturii. Dialogurile alteritatii/ 181
3.1 Geografiile culturii si geografia literara/ 181
3.2. Sinele complex al literaturii romane. Modele cultural-literare in complementaritate/ 194
3.3. Creatia literara intre topie si paratopie, integrare si marginalitate/ 218
3.4 „Cristalizari” bizantine in romanul romanesc interbelic/ 227
3.5 Comportamente identitare din perspectiva memoriei interculturale, o memorie cu urme multiple/ 246
3.6. Cornel Ungureanu. Structurile imaginarului si „geografia literara”/ 257
3.7. Mircea Muthu, Un „ratacitor intelept”, la „mijloc de rau si bun”: Balcanii – o geografie deschisa /271
3.8. Geniul heliadist, un concept reevaluat /288
3.8.1. Marin, Mincu. Heliadismul, un construct „inter-” si „trans-”disciplinar/ 288
3.8.2. Adrian Tudurachi. De la mitul poetului national la Fabrica de geniu/ 298
3.9. Mitul ca metoda literara si cenzura comunista/ 303
3.10. Cateva tehnici de constituire a discursului liric bacovian/ 320
3.11. Matei Visniec, Calatorul prin ploaie – Exercitiu hermeneutic /331
3.12. Ovidiu Dunareanu, Lumina indepartata a fluviului. Complexitatea structurilor imaginare/ 343

Postfata/ 350

Bibliografie selectiva /356

Acumulari succesive, reveniri lamuritoare asupra unor constante interogatii despre structurile de argumentare ale textului literar, relatiei dintre text si context, problematica subtila a complementaritatii dintre narativ si descriptiv, teatralitatea interbelica si experimentele sale ce stau sub semnul singularizarii canonice, imaginea culturii romanesti interbelice ca sine complex, toate au condus in timp la aparitia acestei carti. Studiul despre teatralitatea interbelica din primul capitol pune in perspectiva arta teatrala expresionista ca sinteza dintre gotic si indic, model absolut, reduplicat si in poemele lui Lucian Blaga, in care metaforele revelatorii fac apel la „infigurabila transcendenta” si la epifania misterului. Exegeza teatrului substantialist al lui Camil Petrescu descrie „metoda noocrata a substantialitatii”, denumita metoda experientei apogetice, care fixeaza ca obiect al cunoasterii concretul insusi, experientele individuale, trairile intense in scopul de a surprinde esenta existentei. Dramaturgia lui Mircea Eliade angajeaza intelegerile in planul mistic, in consens cu fenomenul teatral Living theatre, dar si cu recuperari neincercate in spatiul romanesc din dramaturgia antica indiana, prin Natya Sastra.

Sectiunea dedicata textului descriptiv probeaza, prin analize de text, premisa conform careia codurile culturale in dialog loial cu programele narative, cu scenariile textului, afirma confluentele acestora in toate ancorele naratiunii, verificand limbajul semnificativ al simbolurilor, omologarea detaliilor semnificative si a reprezentarilor descriptive cu presupusul scenariu de interpretare. O parte din continutul acestei sectiuni a constituit schita unui curs universitar initiat pentru studentii Facultatii de Litere, din Universitatea „Ovidius” din Constanta.

Capitolul care da si titlul cartii, Sinele complex al literaturii. Dialogurile alteritatii, se opreste asupra textului literar ca document refrangibil al unei epoci, ce inregistreaza fapte semnificative, o serie de universuri emotionale si de scenarii alternative pe care eul in fata lumii le structureaza reflexiv. Ne intereseaza rezultatul acestor contaminari succesive, un sine social complex, un sine cu multe fatete, ca semn al internalizarii comportamentelor identitare ale celuilalt. In consecinta, modelul memoriei cu urme multiple, asociat multiculturalitatii explica aparitia sinelui social inconstant si mai departe imprecizia coagularii comportamentelor identitare, imaginea unei culturi ce ar putea lamuri complexitatea acestei zone.

Studiile din acest capitol au aparut anterior fie in paginile Analelor Stiintifice ale Universitatii Ovidius Constanta, Sectiunea Filologie sau a unor volume colective, printre care amintim: Dilemele identitatii, Forme de legitimare a literaturii in discursul cultural european al secolului XX, Editura Universitatii Transilvania din Brasov, 2011, Dialog cultural in spatiul sud-est european , Bucuresti, Editura Universitara, 2013, Mircea Muthu in orizontul sintezei, Editura Arhipela XXI, Targu Mures 2014, Literatura, teatrul, filmul, Editura University Press, Constanta, 2015.

Lacramioara Berechet