Economie si politica rural-agrara - Constantin Chirila, Aurel Lup

Economia rurală şi Managementul în agricultură înlocuiesc nu numai cu numele disciplinele echivalente din perioada economiei de plan, Economia agrară şi respectiv Organizarea şi conducerea întreprinderilor agricole.
Timp de patru decenii (1950-1990), agricultura a fost organizată şi condusă la toate nivelurile, cât şi structural după principiile economiei planificate excesiv centralizată. La începutul fiecărui an apărea Legea planului unic în care pentru agricultură erau prevăzute: structura culturilor, efectivele de animale, randamentele, producţia totală vegetală şi animală, costurile de producţie, preţurile, vânzarea producţiei – obligatoriu unităţilor comerciale ale statului, nivelul de retribuire a muncii, tot, tot.
Aceasta era de fapt politica Partidului Comunist în domeniul agriculturii, iar întreg personalul începând de la ministru la ultimul lucrător avea doar datoria de a îndeplini planul, adică legea fără nici o libertate reală de decizie.
Vom mai adăuga că întreg acest sistem de organizare şi conducere a agriculturii a păstrat până în ultimii ani amprenta modelului fostei URSS cu cele două tipuri de unităţi agricole de bază colhoz – gospodărie colectivă (mai târziu impropriu denumită cooperativă) şi sovhoz (mai târziu întreprindere agricolă de stat).
Tranziţia la economia de piaţă este tot o decizie politică, în plan istoric o revenire la sistemul economic anterior celui de al doilea război mondial dar nu fără influenţe de data aceasta dinspre vestul continentului european.
În rest categoriile economice - resurse (pământ, capital, muncă) sau noţiunile specifice precum: venituri, costuri, profit, productivitate, îşi păstrează propriul înţeles şi aceleaşi funcţii.
În plan didactic lucrarea cuprinde întreaga tematică a disciplinei care se predă la universităţile de profil din România: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara. În plus autorii consideră oportun să prezinte în primul rând studenţilor dar şi unui public mai larg, specialiştilor în domeniu şi nu numai o viziune istorică privind evoluţia gândirii economice agrare atât în România cât şi pe plan internaţional.
Redactat în 2011, cursul cuprinde date statistice, comentează în viziunea proprie a autorilor ultimele informaţii şi documente privind organizarea, conducerea, precum şi elemente de perspectivă în domeniu.
Structura lucrării este concepută dinamic, în evoluţie istorică, materialul fiind grupat în trei părţi distincte:
a) Perioada istorică în care conceptul de economie agrară evoluează temporal şi spaţial în funcţie de tipul de economie globală, de zona geografică şi nu în ultimul rând în funcţie de regimul politic (de la începuturi şi până la sfârşitul celui de al doilea război mondial);
b) Perioada economiei planificate având la bază doctrina marxistă pe baza căreia au fost instituite modelele economice importate din fosta URSS (1945-1989).
c) Perioada de tranziţie la economia de piaţă practicată înainte de cel de-al doilea război mondial, dar cu adaptările, oportunităţile, dar şi restricţiile impuse de politica agricolă a Uniunii Europene şi  de adâncirea procesului de globalizare a economiei.
Cursul se adresează în primul rând studenţilor de la specializările agri­cultură şi horticultură, respectiv viitorilor ingineri agronomi şi horticultori.
Autorii consideră oportună abordarea istorică, introducerea a numeroase note de subsol menite să lărgească orizontul cunoaşterii fenomenului rural-agrar.
Fireşte ca orice demers de acest gen, cursul este susceptibil de îmbunătăţiri, actualizări, observaţii de care autorii vor ţine seama la următoarele ediţii.
În încheiere, autorii aduc mulţumirile lor Asociaţiei APIS TOMITANA DACICA pentru sprijinul financiar acordat.

Autorii,