Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Charta Pacii - Codul pacii, colaborarii intre popoare si a coexistentei pasnice a celor doua sisteme
![Charta Pacii - Codul pacii, colaborarii intre popoare si a coexistentei pasnice a celor doua sisteme [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/peace-charter-code-of-peace-cooperation-and-peaceful-coexistence-among-peoples-of-the-two-systems-1660-4454.jpg "Charta Pacii - Codul pacii, colaborarii intre popoare si a coexistentei pasnice a celor doua sisteme [1]")
ISBN: 978-606-591-447-6
DOI: 10.5682/9786065914476
Anul publicării: 2012
Editia: I
Pagini: 128
Editura: Editura Universitara
Autor:
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Miscarea luptei pentru pace, initiata si condusa la inceput de catre Comitetul Mondial al partizanilor Pacii - si apoi de catre Consiliul Mondial al Pacii, constituie o cotitura, un drum nou plin de lumina in istoria popoarelor.
Istoria ne arata ca, veacuri de-a randul, masele au fost inlaturate de la conducerea statului, doleantele lor au fost inabusite prin forta armata iar, justele lor revendicari au fost denaturate, falsificate prin actiuni de dezbinare, ura de rasa, de clasa ce au luat forme din ce in ce mai violente in decursul timpurilor. Fascismul si hitlerismul s-au manifestat cu violente si masacre, reprezentand interesele personale ale pretinsilor conducatori, care, la adapostul unor false teorii, criminale, au asmutit Popoarele unul impotriva celuilalt, au dezlantuit ultimele doua razboaie, incercand sa insele constiinta maselor largi, inabusind in valuri de sange orice incercare de rezistenta.
Acesti criminali, uzand de forta organizata armata, au creat teorii care, proslavind forta si brutalitatea, au ridicat la rangul de lege uciderea maselor, prin discriminari rasiale, promovand genocidul, inecand omenirea in valuri de sange. Abatoare si spanzuratori, crematorii si lagare, perfectionarea armelor de foc impotriva stiintei si culturii, orase si sate intregi ruinate si rase de pe pamant, sute de milioane de morti, zeci si zeci de milioane de invalizi, fiinte smulse din randurile oamenilor, din randul vietii, iata bilantul celor doua razboaie. Dar, cine oare, ar putea arata si cantari imensa suferinta umana, doliul fara de sfarsit al mamelor, al vaduvelor, al copiilor fara parinti, care au intunecat sufletele si inima popoarelor, victimele ultimelor doua razboaie?
Stiinta a dezrobit din intunericul adanc in care au fost tinute popoarele, constiinta lor, aratand rolul nefast pe care l-au jucat pretinsii conducatori, grozaviile, violentele si masacrele, intrebuintate de acestia impotriva omenirii pe care au exploatat-o pana la sange, servindu-se de razboaie, ca de mijloacele cele mai apropiate, pentru realizarea scopurilor lor de imbogatire si de asuprire a maselor.
Popoarele isi pot crea si fauri singure istoria lor atunci cand slujesc cauza pacii, cauza apararii sfinte a Patriei lor, cand lupta cu entuziasm fierbinte, impotriva agresorilor si cotropitorilor, care urmaresc exploatarea si distrugerea popoarelor.
Dupa cel de al doilea razboi mondial, Popoarele satule de atatea suferinte, ruina si sange, au inteles sa-si concentreze vointa lor uriasa, unindu-si puterile pentru a decide ele insele de propria lor cauza.
O invatatura noua, creata pe realitatile vietii, izvorand din experienta popoarelor, a fost sintetizata si a patruns ca un far luminos constiinta intregii omeniri:
„Pacea poate fi salvata, Pacea trebuie salvata daca Popoarele isi vor lua cauza in propriile lor maini si o vor duce pana la capat".
Constiinta popoarelor, patrunsa de forta lor uriasa, de rolul principal ce-l joaca in arena istoriei, a chemat la viata sute si sute de milioane de oameni, la apelul inflacarat al marelui front al partizanilor Pacii. Aceasta miscare nobila condusa astazi cu mana ferma de catre Consiliul Mondial al Pacii, infatiseaza noua istorie a omenirii. Popoarele egale in drepturi, libere pe soarta lor, vor sa colaboreze unele cu altele, vor sa traiasca in pace, vor sa lupte nu unul impotriva celuilalt cu armele ucigase ale mortii, ci ele isi unesc intr-o suprema incordare, toate gandurile, toate fortele lor, pentru progresul stiintei si culturii, pentru asigurarea unei vieti fericite, pentru intreaga omenire. Prin asigurarea pacii intre popoare, prin colaborarea lor, prin coexistenta pasnica a celor doua sisteme, prin dezvoltarea la maximum in slujba fericirii umane, a stiintei si culturii.
Trecutul intunecat, arata ca razboaiele, diplomatiile si asa zisul drept international, au fost armele de lupta ale pretinsilor conducatori, ce au jucat rolul nefast de a frana mersul popoarelor inainte, de a sabota elanurile creatoare ale maselor populare, care au fost tinute in intuneric, in ignoranta, in exploatare, in saracie si inrobire totala.
De la scrierile regilor asirieni, ce constituiau ordine pentru masele largi, pana la ambasadorii de care depindeau pacea si razboiul; de la invataturile Indiei antice a lui Manu, care ne arata ca: „Pacea si antipodul ei (razboiul) depinde de ambasadori, caci numai ei creeaza si pun la cale, cearta dintre aliati. In mana lor se afla destinele din cauza carora se mentine pacea intre regi sau izbucneste razboiul". De la razboaiele Greciei vechi, care constituiau o arma extrem de puternica in mainile preotimii grece, indreptata impotriva acelora ce ar fi pricinuit vreun rau templului lui Apollo, unde toti membrii unei amfictioni legati prin juramant, trebuiau sa ia parte la razboaiele sacre, pana la tratatele si aliantele militare si politice numite „Simachii", pana la persoanele trimise impreuna cu ambasadorii (vestitorii, presbeis, actorii), care erau intotdeauna uneltele oarbe si docile in mainile conducatorilor, tratatele de agresiune si de neagresiune ale lui Filip, pana la reprezentantii diplomati ai Romei vechi (legatii, oratores); de la edictele romane ale Romei vechi pana la raporturile de independenta feudale, in care caracterul diplomatiei reprezenta specificul regimului feudal bazat pe serbie, pana la epoca barbarilor, cu marele cadouri pe care delegatii le primeau in diplomatia Bizantina; de la diplomatia papala pana la tratatele principilor de la Kiev, care in tratatele incheiate cu vecinii aratau o dragoste reciproca „pana cand soarele straluceste si lumea toata traieste"; de la aliantele matrimoniale ale principilor rusi cu casa domnitoare a principilor vecini; de la tratatele comerciale, odata cu aparitia oraselor germane comerciale, care urmareau stabilirea raporturilor comerciale intre orasele rusesti si negustorii germani, pana la tratatele din secolele XI - XIII, intarite prin juramant pe cruce si care urmareau numai interesele statelor respective ale conducatorilor, pana la legaturile Rusiei Nord-Estice cu Bizantul, cand biserica rusa si Patriarhatul de la Constantinopole capata o influenta deosebita; de la tratatele intre principii din secolele al XIV-lea si XV-lea, in care locul fiecarui principe in regimul feudal era determinat de dreptul de familie fixat deasemeni prin tratate, se intinde acelasi fir conducator: principii concentrau in mainile lor toate raporturile, toate puterile pentru folosul lor personal. Puterea uriasa a papalitatii, ridicarea cruciadelor, miscare de mari proportii, care sub forma cavalerilor si a altor institutiuni, au stabilit forta bisericii papale, au asigurat izvoare mari de venituri pentru intarirea papilor in lupta contra imparatilor. Razboaiele s-au tinut lant, ele au fost intotdeauna armele de lupta ale regilor, ale imparatilor, ale papilor impotriva unui pretins dusman.
In aceste razboaie, Popoarele nu aveau nici un rol, nici un amestec decat acela de a servi ca masa de manevra, carne de tun, in realizarea scopurilor de dominatie ale asa zisilor conducatori.
Secolele XVI, XVII si XVIII, scot pe arena istoriei noi principii, care in realitate camufleaza aceleasi interese ale clasei dominante.
Asa zisul „interes de stat", incepe sa fie considerat ca suprema unitate de masura in politica.
In realitate si de fapt, se promoveaza tot interesul clasei dominante, ridicat la rangul binelui general, care trebuie sa fie infaptuit de Stat in caz de nevoie, chiar si pe cale de violenta.
Toate mijloacele sunt bune, intre politica si morala nu mai este nici o legatura.
-
Charta Păcii - Codul pacii, colaborarii intre popoare şi a coexistentei pasnice a celor doua sisteme
Descarca
Friederich Weinberg
S-a nascut la Bucuresti la 24 iulie 1900, urmeaza liceul “Mihai Viteazul”, apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, obtinand licenta in drept.
Se inscrie in Baroul de Ilfov unde practica avocatura pana in 1964.
In anul 1943 este radiat din Barou de regimul legionar, indurand cele mai grele suferinte impreuna cu familia sa.
In 1930 infiinteaza Asociatia progresista “Junimea Juridica”.
Intre anii 1924-1940 scrie articole juridice de specialitate la “Pandectele Romane”, “Tribuna Avocatilor”, “Gazeta Tribunalelor”.
In anul 1950 prezinta avocatilor propunerile sale in legatura cu Scolile Pacii, Tribunalul International, Plebiscitul International,
menite sa realizeze un Cod al Pacii.
Inca din 1950 concepe Codul Pacii, pe care ulterior il considera necesar sa fie cuprins intr-o Charta a Pacii.
In anii 1953-1954 elaboreaza lucrarea "CHARTA PACII - CODUL PACII".
In 1956 este cooptat in Comisia de Drept International a Asociatiei Juristilor Democrati din Romania sub conducerea regretatului
Prof. Edwin Glazer.
Impreuna cu regretatul Prof. George Sofronie, publica in revista “Contemporanul” un articol legat de codificarea neoficiala a unor infractiuni internationale.
Avocatul Fred Weinberg a desfasurat o bogata activitate, atat pe taram profesional, unde s-a remarcat ca un distins avocat, precum si in domeniul luptei pentru Pace, din care si-a facut un crez, pentru care a militat pana la ultima suflare.
A incetat din viata dupa o grea suferinta la 23 martie 1964 la Bucuresti.
PARTEA GENERALA
DECLARAŢIA DE PRINCIPII A POPOARELOR
Titlul I
Despre pace si colaborare intre popoare / 42
Capitolul I: Despre pacea popoarelor / 42
Capitolul II: Colaborarea intre popoare / 43
Capitolul III: Foruri Supreme internationale de asigurare si consolidarea pacii intre popoare / 44
Capitolul IV: Despre Organizatia Natiunilor Unite / 44
Capitolul V: Despre Consiliul Mondial al Pacii / 45
Capitolul VI: Relatiunile dintre O.N.U. si Consiliul Mondial al Pacii/46
Titlul II
Despre coexistenta pasnica a celor doua sisteme: Capitalismul si socialismul / 47
Capitolul VII: Conditiuni pentru asigurarea coexistentei pasnice a celor doua sisteme / 47
Capitolul VIII: Asigurarea lichidarii pasnice a oricaror diferende intre popoare / 47
Capitolul IX: Autodeterminarea popoarelor / 48
Capitolul X: Despre natiune / 48
TITLUL III
Despre coexistenta pasnica a capitalismului si socialismului / 49
Capitolul XI: Conditiuni pentru asigurarea coexistentei pasnice a celor doua sisteme / 49
Capitolul XII: Tratative pasnice pentru lichidarea diferendelor dintre State / 50
Capitolul XIII: Autodeterminarea popoarelor / 50
Capitolul XIV: Dezarmarea generala, Pactul Pacii, intrecerea pasnica intre cele doua sisteme / 51
Capitolul XV: Interzicerea armei atomice si a oricaror arme bacteriologice, chimice de exterminare in masa/ 52
TITLUL IV
Mijloace pentru realizarea pacii, colaborarii si coexistentei pasnice intre popoare / 53
Capitolul XVI: Colaborarea intre popoare pe taram cultural, economic si social / 53
Capitolul XVIII: Asigurarea minimului de existenta pentru fiecare cetatean / 56
Capitolul XIX: Asigurarea si drepturile la locuinta ale fiecarui cetatean / 57
Capitolul XX: Asigurarea schimbului liber intre state, asigurarea legaturilor comerciale internationale / 58
Capitolul XXI: Lichidarea pasnica a oricaror diferende de drept international intre popoare prin tratative si schimb de experiente / 58
Capitolul XXII: Ministrii pacii, stiintei si culturii / 60
Capitolul XXIII: Serviciul obligator in apararea Pacii / 62
Capitolul XXIV: Scolile Pacii, Stiintei si Culturii / 62
Capitolul XXV: Bugetul Pacii, Stiintei si Culturii / 63
Capitolul XXVI: Tratatele de prietenie, de neagresiune si de dezarmare intre popoare / 64
Capitolul XXVII: Asigurarea securitatii popoarelor, tratat general cu privire la securitatea colectiva a popoarelor in lume / 65
Titlul V
Razboiul, inalta crima impotriva Pacii si umanitatii / 66
Capitolul XXVIII: Actiunea de razboi / 66
Capitolul XXIX: Violenta si forta armata, arme de razboi / 67
Capitolul XXX: Razboiul atomic / 67
Capitolul XXXI: Razboiul cotropitor, razboiul agresiv, definirea agresorului si agresiunea / 68
Titlul VI
Intrebuintarea energiei nucleare si atomice in slujba Pacii, Stiintei si Culturii / 73
Capitolul XXXI bis: Era atomica - Era Pacii / 73
Capitolul XXXII: Fondul atomic / 74
Titlul VII
Luna Pacii si a coexistentei pasnice intre popoare / 75
Capitolul XXXIII: Schimburi culturale - Congrese Culturale / 75
Capitolul XXXIV: Expozitii internationale, conferinte internationale ale Ministrilor Pacii, Stiintei si Culturii / 76
Titlul VIII
Dreptul international al popoarelor. Mijloacele de sanctionare si de executare ale dusmanilor pacii, marii criminali ai Pacii, Colaborarii si Coexistentei pasnice intre popoare / 78
Capitolul XXXV: Tribunalul International al Popoarelor, Competenta si modul de activitate / 78
Capitolul XXXVI: Componenta Tribunalului International al Popoarelor / 79
Capitolul XXXVII: Modul de sesizare al Tribunalului International al Popoarelor / 80
Capitolul XXXVIII: Modul de judecare al Tribunalului International al Popoarelor / 81
Titlul IX
Caile de atac impotriva hotararii Tribunalului International /82
Capitolul XXXIX: Recursul - Plebiscitul international al popoarelor / 82
Capitolul XL: Executarea hotararilor date de Plebiscitul international al popoarelor / 84
Capitolul XLI: Brigazile Pacii, Executorii Pacii / 85
Titlul X
Organele de administratie, de conducere, de executare ale Codului Pacii / 86
Capitolul XLII: Adunarea Generala a Codului Pacii/ 86
Capitolul XLIII: Atributiile Adunarii generale / 86
Capitolul XLIV: Modul de activitate al adunarii generale / 88
Capitolul XLV: Inaltul Consiliu al Pacii / 89
Capitolul XLVI: Secretariatul general al Codului Pacii / 90
Titlul XI
Ratificarea si semnarea Chartei Pacii - Codului Pacii / 91
Capitolul XLVII: Ratificarea si semnarea Codului Pacii / 91
Capitolul XLVIII: Sediul Adunarii Generale si a Secretariatului General / 92
Capitolul XLIX: Asociatia Internationala a Partizanilor Codului Pacii, colaborarii intre popoare si a coexistentei pasnice a celor doua sisteme / 92
PARTEA SPECIALA
CRIMELE IMPOTRIVA PACII SI ALE UMANITATII SI PEDEPSELE RESPECTIVE
Titlul I
Crima impotriva Pacii / 94
Capitolul I. Crima impotriva Pacii prin declarare de razboi / 94
Capitolul II. Crima impotriva Pacii prin instigare, tainuire la actiunea de razboi/ 95
Titlul II
Crima impotriva Pacii prin impiedicarea colaborarii intre popoare / 97
Capitolul III. Crima impotriva colaborarii intre popoare prin impiedicarea relatiilor de prietenie / 97
Titlul III
Crima impotriva Pacii prin impiedicarea coexistentei celor doua sisteme / 98
Capitolul IV. Nerespectarea tratatelor de alianta si prietenie internationala dintre popoare / 98
Titlul IV
Crima impotriva Pacii prin favorizarea inarmarilor / 99
Capitolul V. Inalta crima impotriva dezarmarii / 99
Titlul V
Crima impotriva Pacii si a relatiilor de prietenie intre popoare / 100
Capitolul VI. Crima impotriva Pacii prin incalcarea suveranitatii nationale si a egalitatii intre popoare / 100
Titlul VI
Inalta crima impotriva Pacii prin impiedicarea dezvoltarii stiintei si culturii intre popoare / 102
Capitolul VII. Crima impotriva Pacii prin impiedicarea dezvoltarii invatamantului / 102
Capitolul VIII. Crima impotriva Pacii prin impiedicarea dezvoltarii intre state / 102
Titlul VII
Inalta crima impotriva Pacii prin producerea si folosirea energiei atomice, hidrogenice si altor arme de exterminare in masa / 103
Capitolul IX. Inalta crima impotriva Pacii prin intrebuintarea armelor atomice / 103
Capitolul X. Inalta crima impotriva Pacii prin intrebuintarea armelor cu hidrogen / 104
Capitolul XI. Inalta crima impotriva Pacii prin intrebuintarea materialelor dezagreabile de exterminare in masa a populatiunilor / 105
Capitolul XII. Inalta crima impotriva Pacii si a umanitatii, prin intrebuintarea armei bacteriologice, chimice, ca arme de exterminare in masa / 105
Capitolul XIII. Inalta crima impotriva Pacii si a umanitatii, prin intrebuintarea energiei atomice, cu hidrogen si armelor de exterminare, in afara progresului uman, impotriva stiintei si a culturii / 106
Titlul VIII
Inalta crima impotriva Pacii si a umanitatii, prin sabotarea solutionarii pasnice a conflictelor internationale / 108
Capitolul XIV. Inalta crima impotriva Pacii prin impiedicarea realizarii Pactului Pacii / 108
Capitolul XV. Crima impotriva Pacii prin impiedicarea solutionarii pasnice a conflictelor intre popoare / 109
Titlul IX
Crima impotriva Pacii prin impiedicarea dezvoltarii muncii de asistenta sanitara / 110
Capitolul XVI. Impiedicarea muncii stiintifice de asistenta sanitara / 110
Titlul X
Crima impotriva Pacii prin impiedicarea masurilor de redresare economica intre popoare / 111
Capitolul XVII. Crima impotriva Pacii prin sabotarea mijloacelor de dezvoltare a popoarelor din punct de vedere economic / 111
Capitolul XVIII. Crima impotriva Pacii prin impiedicarea comertului international / 113
Titlul XI
Crima impotriva Pacii, comisa prin impiedicarea masurilor de pregatire si educare a tineretului pentru apararea Pacii / 114
Capitolul XIX. Crima impotriva Pacii prin sabotarea serviciului obligator in apararea Pacii / 114
Capitolul XX. Crima impotriva Pacii prin impiedicarea si sabotarea Invatamantului si a scolilor Pacii, a institutiunilor de Pace si Cultura a Universitatilor Pacii /115
Titlul XII
Sabotarea bugetului Pacii / 116
Capitolul XXI. Crima impotriva Pacii prin sabotarea bugetului Pacii / 116
Titlul XIII
Nerespectarea dispozitiunilor date de catre organele prevazute in Codul Pacii / 118
Capitolul XXII. Inalta crima impotriva Pacii, comisa prin neexecutarea si nerespectarea organelor de conducere prevazute in prezentul Cod / 118
Titlul XIV
Crima impotriva Pacii comisa de catre salariati / 119
Capitolul XXIV. Crima impotriva Pacii comisa de salariati prin actiuni in favoarea razboiului / 119
Capitolul XXV. Crima impotriva Pacii comisa de salariati care propaga razboiul atomic / 120
Capitolul XXVI. Crima impotriva Pacii comisa de salariati prin impiedicarea dezvoltarii stiintei si culturii / 121
Capitolul XXVII. Alte crime impotriva Pacii comise de salariatii care impiedica colaborarea si coexistenta pasnica / 122
Capitolul XXVIII. Alte crime impotriva Pacii comise de salariati / 123
Titlul XV
Crima impotriva Pacii comisa de catre cetateni / 124
Capitolul XXIX. Crima impotriva Pacii comisa de particulari, prin instigare la razboi / 124
Capitolul XXX. Alte crime comise de cetateni impotriva Pacii / 125
Postfata / 128
Autorul acestor pagini isi face o datorie de onoare in a evoca personalitatea si ideile unui eminent jurist pe care l-a cunoscut personal, membru al Baroului de avocati Bucuresti. Friederich Weinberg (1900-1964), care in anii 1953-1954 a elaborat si a propus adoptarea unei Charte si unui Cod al Pacii.
Absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti, obtinand licenta in drept la 10 iulie 1923. Friederich Weinberg a practicat avocatura pana la decesul sau, cu exceptia unei perioade in care – suferind vicisitudinile regimului de dictatura a fost radiat din randurile avocatilor, din motive rasiale.
A desfasurat o bogata activitate publicistica in domeniul juridic publicand articole in „Pandectele romane”, „Tribuna avocatilor”, „Gazeta tribunalelor, „Orizonturi”, „Contemporanul” s.a. In cadrul Baroului de avocati din Bucuresti a indeplinit, incepand din 1954, sarcina de secretar al Comitetelor de lupta pentru pace. Din 1956 a devenit membru al Sectiunii de drept International a Asociatiei Juristilor din Romania.
Lucrarea sa „Carta pacii - Codul pacii” a fost prezentata conducerii Baroului de avocati Bucuresti in 1953, desi lucrarea s-a bucurat de o frumoasa apreciere in randul specialistilor si al conducerii Baroului de avocati, propunerile formulate nu au fost insusite de factorii de decizie ai timpului.
Fire modesta, dedicat profesiei, familist de exceptie si om de cultura, Friederich Weinberg si-a dedicat intreaga viata – in pofida vicisitudinilor vremurilor in care a trait - ideilor pacii, elaborand doua documente importante, care isi pastreaza valoarea pana astazi. Personalitatea sa a fost evocata de cei care l-au cunoscut, printre care profesorul George Sofronie dar si de autorul acestei evocari, intr-o sedinta a Uniunii Juristilor din Romania, care a avut loc in anul 1986.
1. Consideratii generale privind conceptia lucrarii
Opera de codificare a dreptului pacii intreprinsa de Friederich Weinberg cuprinde „Charta Pacii-Codul pacii, colaborarii intre popoare si a coexistentei pasnice a celor doua sisteme”. Insumeaza o declaratie de principii, un angajament al popoarelor si un numar de 59 de capitole, grupate in 11 titluri si 187 articole precum si o a doua lucrare „Carta pacii” (Partea speciala) cuprinzand 30 de capitole, grupate in 15 titluri si 135 articole.
Ideea de baza pe care sunt fundamentate aceste remarcabile documente este aceea ca pacea trebuie sa devina „dreptul international al popoarelor”, starea de fapt si de drept a intregii omeniri. In aceste conditii, vechea doctrina „si vis pacem para bellum” trebuie inlocuita cu principiul „si vis pacem para pacem”.
Mult timp nedreptatite, transformate in masa de manevra ale unor razboaie pustiitoare, care au provocat nenumarate victime, popoarele sunt chemate in zilele noastre sa devina stapanele propriului lor viitor condamnand cu hotarare atat razboaiele, cat si orice alte manifestari care ar pune in pericol pacea popoarelor.
Evocand o paralela cu infractiunile sanctionate de dreptul intern Friederich Weinberg se intreaba: „Dar cine pedepseste oare crima uriasa, crima colectiva impotriva umanitatii, care este razboiul? In numele carui text de lege sunt impuscati, omorati, mitraliati, milioane, zeci de milioane de suflete nevinovate? In numele carui text de lege si in numele carui drept sunt bombardate orase si sate, sunt arse in flacari spitale, scoli, facultati de stiinta si cultura? In numele carui text de lege se pregatesc bombele infioratoare puternice, cu puteri de foc uriase, care vor arunca planeta in aer? (pag. 4).
Propunand legiferarea si condamnarea oricaror acte criminale care ameninta pacea popoarelor, autorul se pronunta in favoarea elaborarii unui document atotcuprinzator. care pe de o parte sa garanteze apararea si mentinerea pacii, iar pe de alta parte sa sanctioneze pe cei care comit orice fel de actiuni de natura sa pericliteze pacea. Dupa cum arata in mod convingator autorul in „Capitolul introductiv” al lucrarii sale „Codul pacii” este chemat sa asigure linistea popoarelor, sa ocroteasca munca lor, sa coordoneze marea actiune pentru progres asigurand victoria deplina a frontului urias al intregii umanitati impotriva maladiilor, impotriva somajului, impotriva saraciei si a inrobirii popoarelor” (pag. 6).
De asemenea, sunt de remarcat consideratiile pe care autorul formuleaza in incheierea acestui capitol introductiv: „Codul pacii va asigura respectarea relatiilor internationale, va garanta suveranitatea nationala, va ocroti principiul neamestecului in afacerile interne ale altor State, precum si principiile egalitatii in drepturi ale tuturor popoarelor. El va constitui astfel pavaza de aparare a pacii intr-o lume noua, lumea stiintei, culturii, lumea progresului” (pag.7).
2. Mecanisme interne si internationale de aparare a pacii
Pronuntandu-se cu hotarare pentru apararea pacii popoarelor, Friederich Weinberg are in vedere intarirea rolului unor organisme exigente, ca de pilda O.N.U.. Consiliul Mondial ai Pacii, dar si crearea unor noi structuri la nivel intern si la nivel international.
Aceasta organizatie isi are originile in primul Congres Mondial al intelectualilor pentru pace, convocat la 6 august 1948, la Wroclaw. Ea reprezinta de fapt o coalitie de miscari democratice, independente si nealiniate. In 1996, Congresul Mondial al Pacii care a avut loc la Mexico-City, si-a redefinit sarcinile, in noile conditii, printre obiectivele sale inscriindu-se actiunea pentru pace, dezarmare si securitate globala, dar si pentru independenta nationala, justitie economica si sociala, protectia mediului, drepturile omului si mostenirea culturala.
La nivel intern el propune crearea in fiecare tara a unor “ministri ai pacii, stiintei si culturii”, instituirea unui serviciu obligatoriu pentru apararea pacii, crearea unor scoli ale pacii”, stiintei si culturii, ca si a unor institute de pace si cultura, in fiecare tara. La nivel mondial propune incheierea unui tratat general cu privire la securitatea colectiva a popoarelor lumii, un „Pact al Pacii” intre cele cinci mari puteri, membre ale Consiliului de Securitate al O.N.U. ca si a unor tratate bilaterale de prietenie, neagresiune si dezarmare intre popoare.
Autorul mai preconizeaza instituirea unei „Luni a pacii si a coexistentei pasnice intre popoare”, organizarea unor expozitii internationale, intalniri pasnice, conferinte internationale ale ministrilor stiintei si culturii. Ca mijloc de sanctionare a celor care comit crime impotriva pacii se are in vedere instituirea unui Tribunal International al Popoarelor, considerat „forum suprem de judecata al popoarelor” ce urma sa functioneze pe baza unui statut. Acest tribunal ar fi urmat sa fie compus dintr-un numar de judecatori desemnati de fiecare tara prin plebiscit national alegerea lor urmand sa fie ratificata de Adunarea Generala a Codului Pacii, de O.N.U. si Consiliul Mondial al Pacii.
In timp ce toate statele ar fi urmat sa fie reprezentate printr-un singur delegat. O.N.U. si Consiliul Mondial al Pacii ar fi urmat sa fie reprezentate, si ele, prin cate doi delegati, alesi pe baza de plebiscit. Presedintele Tribunalului International ar fi urmat sa fie ales in unanimitate de catre delegatii judecatori ai tarilor semnatare, aceasta alegere urmand sa fie ratificata de Adunarea Generala a Codului Pacii de O.N.U. si de Consiliul Mondial al Pacii.
Pe langa Tribunalul International al Popoarelor ar fi urmat sa functioneze si un numar de cinci „procurori ai umanitatii”, alesi de Adunarea Generala a Codului Pacii, iar ulterior confirmati de O.N.U. si de Consiliul Mondial al Pacii. Tribunalul urma sa fie sesizat in mod direct de popoare prin ample memorii - dar si de procurorii umanitatii si marile institutii internationale.
Dreptul de aparare ar fi trebuit sa fie garantat in toate cazurile. Hotararile s-ar fi dat cu majoritatea absoluta de voturi, deciziile fiind redactate intr-un termen de maximum 10 zile de la darea hotararii iar hotararea urmand sa fie redactata in cele cinci limbi oficiale ale O.N.U.
Impotriva hotararii data de Tribunalul International al Popoarelor, condamnatul, procurorii umanitatii, partea civila si din oficiu O.N.U. sau Consiliul Mondial al Pacii ar fi putut introduce recurs in termen de 15 zile de la pronuntarea hotararii date. Recursul ar fi fost introdus la o „comisie de recurs”, compusa din cinci magistrati, iar apoi judecat de toate popoarele lumii sub forma unui „Plebiscit International al Popoarelor”, care ar fi urmat sa se organizeze in fiecare tara. Toti cetatenii de la varsta de 16 ani ar fi fost obligati sa se pronunte asupra recursului respectiv, ceea ce ar fi facut ca „fiecare cetatean sa devina astfel judecator si exponentul vointei de pace a intregii omeniri” (art. 134).
Hotararea popoarelor, concretizata in Plebiscitul International al Popoarelor, urma sa fie tradusa in toate limbile, publicata in buletinul Oficial al Tribunalului International, adusa la cunostinta in toate institutiile si scolile pacii. Asa cum se precizeaza in articolul 140: „Plebiscitul International al Popoarelor devine astfel expresia reala a vointei de pace, a judecarii intregii omeniri, a agresorului, sau al poporului, care nerespectand hotararile popoarelor, impiedica si franeaza progresul omenirii, atentand astfel la Pacea umanitatii”
Ca mecanisme internationale de aducere la indeplinire a hotararilor. Codul Pacii mentioneaza Comisia superioara a plebiscitului international si brigazile pacii, sau executorii pacii. Detaliind ideea organelor de asigurare a unei structuri internationale de pace, Friederich Weinberg propune urmatoarele organe de conducere ale Codului Pacii: Adunarea Generala (in care fiecare tara are dreptul la noua delegati), inaltul Consiliu al Pacii, compus din zece membri, Tribunalul International al Popoarelor – despre care am amintit –, Comisia Suprema a Plebiscitului International al Popoarelor care organizeaza aducerea la indeplinire a celor decise, precum si Secretariatul Codului Pacii, care urma sa actioneze independent de guverne, si care trebuia sa se ingrijeasca de traducerea in viata a hotararilor adoptate.
Printre mecanismele internationale Friederich Weinberg are in vedere si crearea in scopul de difuzare si popularizare a ideilor Codului Pacii, a unei „Asociatii Internationale a partizanilor Codului Pacii”. Este de asemenea de mentionat ca in ceea ce priveste ratificarea si semnarea Codului Pacii se prevede semnarea acestuia de catre popoare prin reprezentantii lor legali, in numar de trei „chiar daca n-au aprobarea guvernului respectiv. Dupa cum se arata in art. 183 din acest proiect. „Delegatii, reprezentantii organizatiilor de mase, precum si ai organizatiilor sindicale din tara respectiva, care reprezinta astfel majoritatea poporului respectiv dornic de a face parte ca membri ai Codului Pacii, vor putea semna in numele tarii lor in mod legal valabil”.
3. Idei fundamentale si principii directoare
Codul Pacii insumeaza, printre altele o serie de idei directoare fundamentale, care pun in lumina viziunea democratica, de larga perspectiva, cu privire la relatii internationale pe care o are autorul sau. Astfel, chiar in primul articol al Codului Pacii se arata ca pacea „este starea de fapt si de drept a existentei popoarelor. In articolul 3 se precizeaza ca raporturile de colaborare intre popoare se desfasoara „prin relatii culturale, economice si politice, intemeindu-se pe principiul egalitatii in drepturi si al autodeterminarii lor”.
Un accent, deosebit putem intalni in cadrul Codului Pacii in legatura cu principiul egalitatii si neamestecului in treburile interne, coexistentei pasnice a unor tari si popoare, asigurarea solutionarii pasnice a oricaror diferende, lata, de pilda, interesantele prevederi ale art. 14 din Carta Pacii, care definesc autodeterminarea popoarelor. „Popoarele, proclama ca numai poporul singur are dreptul sa hotarasca propria sa soarta”. Nimeni nu are dreptul de a se amesteca cu sila in viata altui popor, de a-i nimici institutiile, de a-i schimba prin forta moravurile si obiceiurile, de a-i pune restrictii in folosinta limbii si de a-i diminua drepturile. Viata poporului este organizata de catre el insusi si in virtutea principiului autonomiei, el este suveran in actiunile sale, iar toate Popoarele sunt egale in drepturi, sub toate formele (subl. ns. V.D.).
Dezvoltand aceasta idee, art. 26 mai precizeaza ca toate statele se bucura de suveranitate deplina, adica de starea de independenta fata de oricare alta putere, atat inauntrul cat si in afara granitelor stalului”. Sintagma este reluata de fapt si in art. 29, care prevede expres ca: „toate statele sunt suverane ele nu au deasupra lor nici o alta putere mai mare. Ele sunt egale intre ele si-si unesc toate eforturile lor pentru mentinerea si asigurarea pacii, pentru progresul uman, pentru colaborarea cea mai larga intre ele”. Prevederi de principiu se intalnesc in legatura cu interzicerea armei atomice, armelor bacteriologice, chimice si de exterminare in masa.
Pe planul preocuparilor sociale, o idee interesanta este aceea legata de „asigurarea minimului de existenta pentru fiecare cetatean” (art. 50). Aceasta obligatie ar urma sa revina guvernelor tuturor statelor, fiind garantata si supervizata de cate un institut de asigurare si protejare a muncii, care va trebui sa existe in fiecare tara. In mod corelativ, la nivel mondial ar urma sa fie infiintat un institut international de asigurare si de protejare a muncii, care va examina statisticile intocmite in domeniul stiintei, artei, culturii si pe teren economic. Asemenea statistici ar fi trebuit sa fie transmise in mod obligatoriu Institutului central de asigurare si proteguire a muncii, pendinte de O.N.U si de Consiliul Mondial al Pacii, impreuna cu propunerile si solutiile adecvate, considerate a fi necesare. De mentionat sunt si prevederile art. 52 legate de asigurarea si drepturile de locuinta ale fiecarui cetatean, propunandu-se ca in acest sens sa fie desfasurate largi campanii de constructie, dupa un plan intocmit de Institutul international de asigurare si proteguire a muncii.
Elemente de pionierat intalnim in art. 53 din Capitolul XX, care este intitulat „Asigurarea legaturilor comerciale internationale. Acest important articol a carei valoare este demonstrata din plin de evolutiile recente, proclama desfiintarea barierelor vamale, fiind exceptate numai acele marturii strategice, care prin esenta lor pot constitui sau alimenta propaganda sau actiunea de tulburare a pacii”. Este dezvoltata ideea ca numai prin schimbul liber poate fi realizat belsugul si progresul, preconizandu-se inlaturarea tuturor restrictiilor pentru dezvoltarea comertului intern si pentru consumul intern al fiecarui stat.
4. Interdictii, sanctiuni
Data fiind orientarea lucrarii pe care am mentionat-o in numeroase capitole si articole ale Codului Pacii, ca si ale Partii speciale, sunt consacrate interdictiei razboiului, considerat Inalta crima impotriva pacii si umanitatii”. Sunt incriminate actiunea de razboi, violenta si forta armata, razboiul atomic, razboiul agresiv. Totodata, de remarcat sunt si prevederile art. 88 pct. 3, care se refera la actele de agresiune economica, constand printre altele in incalcarea suveranitatii si independentei economice, amenintarea bazelor vietii economice a unui stat, efectuarea fata de un anumit stat a unor actiuni care impiedica exploatarea de catre acel stat a bogatiilor sale naturale sau nationalizarea acelor bogatii.
Cu referire la situatiile care nu pot determina, in nici un caz o justificare a unui act de agresiune, sunt enuntate printre altele miscarile revolutionare, razboiul civil dezordinile sau grevele, instaurarea sau mentinerea intr-o tara oarecare a unui anumit regim specific, economic sau social.
Ocupandu-se in mod special de razboiul nuclear. Codul Pacii releva pericolul deosebit si gravitatea nu numai a folosirii armelor nucleare, dar si al unei amenintari cu folosirea acestora.
„Partea speciala” cuprinde o larga enumerare a actiunilor ce pot periclita pacea si coexistenta pasnica a popoarelor. Astfel, sunt enumerate ca fapte infractionale indreptate impotriva pacii popoarelor, declararea de razboi, instigarea, tainuirea, impiedicarea colaborarii intre popoare, nerespectarea tratatelor de alianta, crimele impotriva dezarmarii, nesocotirea suveranitatii si egalitatii in drepturi a popoarelor.
In legatura cu crimele impotriva pacii este de notat ca art. 1 din Partea speciala defineste ca subiecti ai actiunii de declarare de razboi, conducatorul unui stat, membrii unui guvern, precum si acela care detine o calitate oficiala in stat. In legatura cu invadarea armatei a unui teritoriu strain, art. 2 incriminarea are in vedere „conducatorii unui stat”. Asemenea formulari se regasesc in art. 6, 7 si 9, care contin prevederi ce fac vorbire despre calitatea oficiala a unor persoane. Cat se poate de relevante ni se par si prevederile art. 9, care se refera la persoanele oficiale care accepta comisioane sau daruri, sau orice alte foloase, in scopul indeplinirii actelor contrare interesului national.
Retin atentia in mod deosebit si prevederile art. 14, care dispun urmatoarele: „Comite crima impotriva colaborarii intre popoare, cel care detine o calitate oficiala in stat, care calca sub orice forma, suveranitatea nationala a altui stat constrangandu-l de a accepta conditiuni de exploatare, de subjugare, sau de inrobire economica si sociala sub orice forma”.
In Partea speciala se mai intalnesc si alte tipuri de infractiuni legate de favorizarea inarmarilor, incalcarea principiilor referitoare la dezvoltarea relatiilor prietenesti intre popoare, impiedicarea dezvoltarii stiintei, culturii si invatamantului, folosirea energiei atomice, a energici hidrogenice si a altor arme de exterminare in masa, sabotarea solutionarii pasnice a conflictelor internationale, sabotarea incheierii unui „Pact al pacii” intre cele cinci mari puteri, impiedicarea muncii de asistenta sanitara, a mijloacelor de dezvoltare economica a popoarelor, a comertului international. O prevedere de pionierat, pe care nu putem sa nu o mentionam – raportandu-ne la epoca respectiva – este aceea din art. 75, in conformitate cu care „Comite crima impotriva pacii, cel care detine o calitate oficiala in stat, care prin actele si faptele sale, direct sau indirect, impiedica libera dezvoltare a comertului international, fie prin masuri productive, fie prin taxe vamale excesive, franand astfel activitatea comertului liber al schimbului comercial intre state”.
Din vasta arie a infractiunilor internationale ce pot aduce atingere pacii mai pot fi mentionate impiedicarea masurilor de pregatire si a tineretului pentru apararea pacii, sabotarea invatamantului, a scolilor pacii, a institutiilor de pace si cultura, a universitatilor pacii, a bugetului pacii s.a.
5. Din cele aratate mai sus se vadeste cu pregnanta faptul ca juristul roman Friederich Weinberg, promotor al adoptarii unor documente angajante, prin care pacea trebuie ocrotita si garantata, nu era nici pe departe un simplu „vizionar” care cauta sa demonstreze valoarea pacii si sa-i convinga pe oameni de beneficiile ei, ci si un jurist pragmatic, intemeiat pe o vasta cultura si cu un spirit deosebit de analiza, care la momentul si la timpul respectiv a stiut sa selecteze un numar de modalitati atat juridice – cat si extrajuridice, educative, institutionale care ar fi putut sa asigure dreptului la pace o dezvoltare stabila si de durata.
Evident in momentul in care au fost elaborate cele doua documente ale juristului roman Friederich Weinberg, Romania nu dispunea inca de posibilitatile necesare pentru a promova pe plan diplomatic o initiativa privind elaborarea unui Cod si a unei Charte a pacii. Ascendentul influentei sovietice asupra Romaniei era inca prea puternic atunci pentru a putea permite promovarea unui document care facea vorbire despre raspunderea sefilor de state, a unor inalti demnitari, despre cerinta promovarii egalitatii in drepturi a popoarelor, despre interzicerea amestecului in treburile interne, despre promovarea libera a comertului international. La Kremlin era inca interzis sa se vorbeasca despre „padurea Katyn”, iar „Raportul secret” a lui Hrusciov despre perioada lui I.V. Stalin avea sa fie prezentat de abia in 1956, la cel de al XX-lea Congres al P.C.U.S.
Oricum ar fi, prin perspectiva istoriei, ideile lui Friederich Weinberg isi pastreaza importanta lor si astazi, nu numai teoretica, dar si practica, aplicativa. Militand cu hotarare pentru adoptarea unor masuri ferme de aparare a pacii, pentru incriminarea actelor de agresiune atat militara, dar si politica sau economica, Friederich Weinberg se manifesta ca un precursor al unor idei si concepte care de abia multi ani mai tarziu au putut sa-si gaseasca recunoasterea si consacrarea. Fiind mai putin cunoscuta de publicul din tara noastra si in special de tanara generatie, opera lui Friederich Weinberg se cere a fi studiata, cunoscuta si apreciata. El se inscrie, neindoielnic, in galeria marilor specialisti, a juristilor care au militat pentru cauza pacii, astfel incat multe dintre ideile sale valoroase raman adevarate repere ale unor viitoare cercetari, opera sa meritand sa fie pe deplin reconsiderata si transmisa spre studiu si exemplu multor generatii.
Articolul regretatului Prof. Victor Duculescu a aparut in: „Caiete de drept international” Nr. (3) 2 Anul II 2004 pag. 92–96 REVISTA: – Facultatii de Stiinte Economice si Administrative din cadrul Universitatii Eftimie Murgu, a Societatii Romane pentru Protectia Bunurilor Culturale RESITA – ROMANIA si a Asociatiei Expertilor Europeni Agreati PARIS–FRANTA.
Prof. univ. dr. Victor Duculescu
Introducere in studiul dreptului si statului. Curs universitar
Conditiile esentiale pentru validitatea contractului
Achizitii publice. Fundamente teoretice si aplicative - Ileana-Sorina Rákos
Criminalistica. Tactica criminalistica - Petrut Ciobanu, Emilian Stancu
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro