Excelenta Sa, Monseñor Javier-Francisco Lozano, Nunțiu Apostolic la București, Decanul Corpului Diplomatic

Decan al Corpului Diplomatic, Arhiepiscop Francisco Javier Lozano este al patrulea Nunțiu Apostolic în România, după decembrie 1989. Doctor în filozofie, în teologie morală și în drept ecumenic. A studiat și a obținut titluri acdemice în șapte universități din Italia și Spania. A fost profesor de teologie morală și este autor a  mai multor cărți și articole în reviste de specialitate.  În afară de  limba spaniolă (limba maternă) vorbește alte opt limbi străine. 

 

Biserica nu cere privilegii, cere doar libertate 

 Nu trebuie să uităm victimele unui regim ateu şi totalitar

 

- Excelență, sunteți Nunțiu Apostolic și, în același timp, ca ambasador trimis al Sfântului Scaun, îndepliniți  funcția de  Decan al  Corpului Diplomatic la București.  Ce presupune această funcție? 

- Anul trecut, în data de 10 decembrie, s-au împlinit 7 ani de la numirea mea ca Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova. În dreptul diplomatic, Decanul are funcţia de reprezentant, pentru a-i putea sluji mai bine pe membrii Corpului Diplomatic acreditați într-o anumitã ţarã, în cazul de faţã, România. În conformitate cu hotãrârile Congresului de la Viena din 1815, Nunţiul, din momentul sosirii sale în România, este Decanul Corpului Diplomatic. Activitatea Corpului Diplomatic în România este reglementată prin statut. Acesta prevede ca, alãturi de Decan,  să existe și un Comitet, format din şase ambasadori. Comitetul decide asupra anumitor probleme care, ulterior, sunt prezentate adunãrii generale. În general, funcția de Decan al Corpului Diplomatic  are un caracter ceremonial.  Însă, pe lângă aceasta, Decanul  mai are și funcția de gardian al  privilegiilor și imunităților diplomatice ale întregului corp diplomatic,  așa cum sunt prevăzute în Convenția de la Viena din 1961. De asemenea, Decanul mediază eventuale conflicte între membrii  unei reprezentanțe diplomatice și statul gazdă sau între diferite reprezentanțe diplomatice. Pot fi și situații  în care statul gazdă solicită ajutorul Decanului Corpului Diplomatic, dacă un diplomat face abuz de privilegiile sale prin încalcarea normelor  de etică morală.

 - Cum caracterizați misiunea  din România?

 - Nu este o misiune foarte complicatã sã fii decan în România. Aici, membrii Corpului Diplomatic se comportã ca într-o familie, în care toţi vor binele tuturor. Adesea, ne întâlnim, toţi ambasadorii, la recepţiile oferite de colegii care-şi încheie misiunea în România  În ceea ce mă privește, aș vrea  sã profit de aceastã ocazie, pentru a-i mulţumi. Ministerului român de Externe pentru colaborarea şi sprijinul pe care mi le oferã în calitatea mea de Decan al Corpului Diplomatic.

                                    Experiența din Africa Subsahariană

  - Lagos,  Pretoria,  Harare, Kinshasa sunt alte destinații înscrise în biografia Excelenței Voastre. Experiența acumulată în aceste colțuri de lume poate fi utilă pentru o  misiune în Europa?

 - Cu siguranţă că experienţele acumulate în ţările unde mi-am îndeplinit misiunea de Nunţiu Apostolic, anterior şi pe cea de Secretar de Nunţiatură, îmi sunt foarte folositoare şi aici, în Europa. Am slujit în cinci Nunţiaturi din Africa Subsahariană; zone dificile, societăţi în curs de dezvoltare, cu multe lipsuri şi nevoi. Sfântul Scaun, Biserica Catolică însăşi încearcă să fie alături şi să ajute aceste populaţii în dezvoltarea lor spirituală şi materială. Am activat şi în cadrul Nunţiaturii din Belgrad, pe vremea lui Tito, în timpul comunismului. Această experienţă m-a ajutat foarte mult să  înţeleg mai bine tranziţia acestor naţiuni care s-au eliberat de sub jugul comunist ateu şi totalitar şi care se deschid libertăţii şi vieţii democratice cu noi instituţii civile

 - Fiecare ambasador, când pleacă la post, are un program de mandat,  un plan de obiective. Ne puteți da câteva repere din programul de mandat al ambasadorului Sfântului Scaun acreditat la București, asociat cu mandatul Nunțiului Apostolic?   

 Obiectivul pe care mi l-am propus la sosirea mea la București, în urmă cu 7 ani, aș putea  să-l  rezum într-un singur cuvânt: să slujesc!  Aceasta a fost dorința mea de atunci  și continuă  să fie aceeași până în ziua de astăzi: să-mi pot îndeplini mandatul pe care Papa mi l-a încredințat. Să slujesc Biserica în România, să mențin și să îmbunătățesc, pe cât este posibil, relațiile cu Guvernul și cu societatea română. Cum bine se poate înțelege, principala  datorie a unui Nunțiu este să slujească Biserica, Biserica din România. A sluji Biserica, ca parte a Corpului Diplomatic al Sfântului Scaun, pentru mine a fost şi este un mod de a-mi trãi propria vocaţie preoțească. Un diplomat al Sfântului Scaun este, înainte de toate, un preot sau un episcop. Acesta este elementul esenţial spre care se îndreaptã întreaga noastrã viaţã. Deci, criteriile noastre nu pot fi acelea care duc la „a face carierã”. În timpul îndelungatului meu serviciu diplomatic, am fost Secretar şi apoi Nunţiu în cinci Nunţiaturi din Africa Subsahariană, unde viaţa are, în mod sigur, dificultãţi specifice ţãrilor în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, am fost foarte mulţumit sã mã aflu printre acele persoane care aveau nevoie de multe lucruri şi care, de multe ori, sunt uitate de lumea aşa-zis dezvoltatã: Europa sau America. Acum, sunt în România, o ţarã nobilã şi frumoasã, membrã a Uniunii Europene, şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru cã îmi permite, încã, sã pot sluji, cu mult entuziasm şi pasiune, comunitãţile bisericeşti din aceastã parte importantã a Bisericii Catolice.

 - Ce  ne puteți spune despre raporturile  existente între România și Sfântul Scaun?

 - În momentul de faţã, raporturile dintre România şi Sfântul Scaun sunt bune! Aceasta este, de fapt, o consecinţã a parcursului istoric al acestei ţãri cu o profundã tradiție creştinã. Autoritãţile din România sunt conştiente de acest fapt. Dupã ani lungi de suferințã sub regimul comunist, Biserica, ce trãieşte astãzi în acest stat de drept, democratic, pluralist şi non-confesional, are condiţiile potrivite pentru a-şi desfãşura în libertate misiunea de slujire. Din punct de vedere social, pentru Biserica Catolicã, cuvântul cheie este a sluji. A sluji naţiunea, a fi aproape de popor, a asista şi a ajuta persoanele cele mai neajutorate şi nevoiaşe. Biserica nu cere privilegii, cere doar libertate, spațiu pentru a-şi desfãşura misiunea de evanghelizare, pentru a-i sluji pe cei nevoiaşi. Vizitând parohiile, îmi face plãcere sã mã întâlnesc cu oameni care doresc sã-şi slujeascã ţara, sã construiascã o societate dreaptã, democraticã, progresistã, care pune în prim plan valorile morale şi etice, rãdãcinile creştine ale acestei naţiuni.

Este foarte important pentru noi, cetățenii acestei țări, să aflăm că relațiile dintre România și Sfântul Scaun sunt bune. Cum percepeți starea de spirit a credincioșilor români, acum, după 25 de ani de  la căderea regimului totalitar? Agenda Nunțiaturii Apostolice de la  București vă permite să efectuați multe vizite în parohii?

 - Vã mulţumesc pentru aceastã întrebare, pentru cã aceasta este partea importantã a misiunii mele în România. Planul meu este foarte simplu: vreau sã fiu alãturi de episcopi, de preoţi, de cãlugãri şi cãlugãriţe, de toţi credincioşii Mã refer la contactul cu oamenii, la vizite în parohii, la întâlniri cu tinerii, la celebrãri populare în diverse dieceze pe care, cu siguranţã, le voi vizita. Sunt convins cã în aceste vizite şi celebrãri se poate descoperi spiritul autentic al catolicilor din aceastã iubitã şi nobilã ţarã. Sunt sigur cã, printre ei, mã voi simţi ca într-o familie. Sper ca, foarte curând, sã le înţeleg limba pentru a putea întreține o conversaţie. Este un lucru extraordinar sã poţi vorbi limba locului, pentru cã acest lucru eliminã multe bariere. Referitor la privațiunile religioase impuse de regimul  comunist din România,  aș vrea să vă spun că oricare creştin, în orice moment al vieţii şi al istoriei, mai ales în timpul persecuţiilor, trebuie să ştie să-i răspundă Domnului printr-o viaţă de credinţă, cu un comportament moral care poate să-i producă nu numai dificultăţi, dar chiar probleme. Astăzi, mulţumim lui Dumnezeu; cetăţenii acestei ţări trăiesc în libertate şi democraţie. Dar nu trebuie să uităm victimele unui regim ateu şi totalitar, cum a fost regimul comunist care, timp de 40 de ani, a încălcat drepturile umane ale nobilului popor român. Biserica Catolică prezintă cu mândrie exemplul acelor bărbaţi şi femei care şi-au vărsat sângele din iubire faţă de Isus, de Biserică şi de fraţi. Nu trebuie să uităm niciodată exemplul lor şi tragedia lor.

Atașamentul Papei Ioan Paul al II-lea față de România

 -  Anul acesta se vor împlini 16 ani de la vizita  Suveranului Pontif Papa Ioan Paul al II-lea în România. A fost  prima vizită a unui Papă în România, un moment istoric  în relațiile  Sfântului Scaun cu țara noastră.  

 - Din punctul meu de vedere, vizita istoricã a Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea a fost un gest prin care Papa şi-a manifestat atașamentul faţã de aceastã ţarã şi aceastã Bisericã. Sfântul Pãrinte iubea în mod deosebit România şi pe oamenii ei, şi a vrut sã mãrturiseascã acest lucru prin prezenţa sa aici. A fãcut acest lucru fiind mişcat de acea solicitudine pastoralã care l-a purtat pânã la marginile pãmântului, ca urmaş al lui Petru şi Pãstor Suprem al Bisericii Universale. Vizitând România în 1999, Ioan Paul al II-lea nu a uitat cã aceastã Bisericã și acest popor suferiserã mult în timpul persecuţiei comuniste, aspect pe care el însuşi îl cunoscuse în ţara sa, Polonia. A fost apoi întâlnirea istoricã cu Patriarhul Teoctist care a contribuit la întãrirea legãturilor fraterne cu Biserica Ortodoxã. Cu privire la acest aspect ecumenic, trebuie să menţionăm Decretul despre Ecumenism al Conciliului Ecumenic Vatican II. După cum bine se ştie, este vorba despre un document de mare valoare istorică care a marcat şi va marca în continuare raporturile dintre Biserica Catolică şi celelalte confesiuni creştine. Punctul de plecare este cel pe care l-am menţionat în salutul formulat de mine la începutul Sfintei Liturghii din Catedrala din Bucureşti, duminică, 18 ianuarie a.c., şi anume, cuvintele lui Isus din Evanghelia după Ioan: „Ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21). Papa, Episcopii, Biserica Catolică i-au foarte în serios aceste cuvinte ale Domnului şi, împotriva tuturor dificultăţilor şi uneori a neînţelegerilor, fac tot ce le  stă în putere pentru a se apropia de unitate, adică, să depăşească despărţirile pe care istoria şi păcatul nostru al bărbaţilor şi al femeilor le-au provocat. Apoi, avem, aşa după cum bine aţi  spus,  vizita istorică a Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea care a făcut atât de multe în favoarea unităţii creştinilor, un adevărat campion al ecumenismului şi care a avut bucuria de a asculta strigătul mulţimii prezente la celebrarea euharistică din Piaţa Izvor: „Unitate! Unitate!”.

 

Se prăbuşesc regulile cele mai elementare ale umanităţii 

 - Vorbiți despre ecumenism. Care sunt provocările pe care Biserica va trebui să le înfrunte  până la sfîrșitul acestui secol?

 -  Cu siguranţă că provocările pe care Biserica din România şi Europa le înfruntă, şi va trebui să le înfrunte în acest secol XXI, sunt de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, foarte grave. Mesajul de iubire al Evangheliei, astăzi ca şi ieri, are mulţi oponenţi. Aşa cum citim în prologul Evangheliei Sfântului Ioan, Isus este lumina, însă întunericul nu l-a primit. Este aici vorba despre misterul libertăţii umane, inima omului care alege între bine, care este Dumnezeu,  şi rău, care este păcatul. În faţa acestei drame a umanităţii, Papa Francisc prezintă cu putere mesajul său asupra Credinţei şi raţiunii: omul, lasându-se iluminat de credinţă, deschizându-se valorilor eterne destăinuite de Dumnezeu, îşi află adevăratul destin, împlinirea sa completă şi totală, şi,  în definitiv, fericirea pe care o doresc toate persoanele lumii noastre. Papa interpelează lumea în legătură cu actele de violenţă, în care nu se mai respectă ceea ce pentru ceilalţi este sacru, în care, dimpotrivă, se prăbuşesc regulile cele mai elementare ale umanităţii. În Orientul Mijlociu, şi nu numai, creştinii sunt minoritatea cea mai oprimată şi persecutată, de aceea deplângem faptul că vocile raţiunii care se ridică din lumea musulmană sunt prea puţine şi prea slabe.

 

Omenirea, amenințată de liberalism sexual, laicizare, materialism

 - Sfârșitul anului 2014 ne arată o lume zdruncinată de convulsii economice, politice, militare.  Aceste turbulențe sunt  cauzate doar de lipsa conștiinței laice a populației, pe care se bazează guvernele care violează principiul constituțional al statului, sau și de  lipsa de conștiință religioasă? Care credeți că sunt pericolele care amenință omenirea, în special pe  tineri,  în viitorul apropiat?

 -  Pericolul cel mai grav îl vãd în secularizarea care guverneazã întreaga Europã. Din pãcate, acest lucru se întâmplã într-un ritm foarte alert. Tinerii din România vãd nivelul de trai din unele ţãri europene secularizate şi-l iau ca pe un model de urmat. Şi nu doar cã vor şi ei sã aibã maşini frumoase şi mulţi bani, dar imitã şi comportamentele morale: liberalismul sexual, laicizarea, materialismul, frecventarea tot mai rarã a Bisericii etc.

- Excelență, de-a lungul istoriei, Biserica a  reușit să facă față persecuțiilor comuniste. Este mai grea lupta cu secularizarea?

  - Într-un anumit sens, Biserica putea sã facã faţã mai uşor persecuţiilor comuniste decât valurilor secularismului şi ale relativismului moral. Legat de persecuţia Bisericii în perioada comunistã, vreau sã aduc un omagiu pãrinţilor voştri în credinţã: tuturor episcopilor, preoţilor, cãlugãrilor, cãlugãriţelor şi laicilor care, prin curajoasa lor mãrturie creştinã, au fãcut rodnic mesajul Evangheliei în România şi au arãtat adevãratul chip al lui Isus Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Biserica voastrã are o istorie glorioasã, o bogãţie de rituri şi tradiţii, valori culturale şi artistice, fidelitate faţã de Roma, iubire faţã de Cristos şi chiar faţã de suferinţã, dupã cum aratã martirii şi mãrturisitorii ei, victime ale unei ideologii atee şi totalitare.

   - În numele cititorilor, vă mulțumesc pentru generozitatea cu care ați acordat acest interviu.

 

                                                                                                                 Elena Chiriță - UZPR

Citatul zilei

Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine

Iustinian

Personalităţi

Nicolae Iorga Nicolae Iorga Nicolae Iorga  a fost istoric, critic literar, dramaturg, poet, ministru, prim-minist ... citeşte mai mult →

Interviuri

CATALIN TOLONTAN CATALIN TOLONTAN Catalin Tolontan este unul din cei mai cunoscuti jurnalisti romani de sport, red ... citeşte mai mult →