Competenta comunicativa si oportunitatile de invatare - O perspectiva interactionista - Aplicatii la limba engleza - Maria Enache

Dezvoltarea competenţei comunicative în cadrul orelor de limbă engleză de afaceri (ca ramură de bază a trunchiului ESP - engleza pentru scopuri speciale) se dovedeşte a fi o cerinţă stringentă începând cu ultimul deceniu al secolului douăzeci în România, ca de altfel şi în Europa după integrarea noilor state democratice din centrul şi estul Europei. Dinamismul limbajelor de specialitate în general este datorat atât forţei pieţei, cât şi cunoştinţelor teoretice dobândite. Existenţa unei cereri crescânde de cursuri de limbă străină specializată este puternic motivată de crearea unei pieţe europene unice, precum şi de fenomenul de globalizare şi nevoia de comunicare internaţională.

Încercând să delimiteze domeniul ESP, Hutchinson şi Waters (1987) sintetizează mai multe puncte de vedere privind originea şi dezvoltarea englezei pentru diferite scopuri utilitare, vocaţionale şi academice. Ei subliniază distincţiile care se fac între aceste ramuri ale limbii engleze, precum şi originea lor comună în preocupările privind metodica predării limbii engleze. Autorii observă că aceste ramuri se întrepătrund, că limba engleză de afaceri, sau limba engleză tehnică, medicală, etc., nu reprezintă o varietate cu o funcţionalitate unică. Trăsăturile care diferă sunt doar de domeniul vocabularului specializat. În ceea ce priveşte gramatica, ea nu este specifică doar unei ramuri, ci este eşafodajul pe care se bazează procesul de comunicare. În acest sens, deosebirea dintre performanţă şi competenţă se referă la capacitatea unui elev/student să aplice structurile gramaticale generale la o situaţie specifică, iar învăţarea limbii engleze pentru scopuri speciale este asemănătoare cu oricare formă de învăţare a unei limbi uzuale.

În România, ca urmare a noilor deschideri din anii ’90, şi a nevoii de perfecţionare a predării limbilor străine, profesorii de limbă engleză specializată din şase instituţii majore de învăţământ superior (Universitatea Politehnica din Bucureşti, Universităţile Tehnice din Cluj, Iaşi, Timişoara, Braşov şi Academia de Studii Economice din Bucureşti) – la care s-au adăugat mai târziu şi alte 18 instituţii de învăţământ superior , au fost cuprinşi în proiectul PROSPER, coordonat de Consiliul Britanic şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi universităţile partenere. Proiectul PROSPER pentru predarea şi învăţarea limbii engleze pentru scopuri speciale a avut ca obiectiv general îmbunătăţirea nivelului de cunoştinţe de limbă engleză la viitorii manageri şi ingineri ai organizaţiilor publice şi private. Îmbunătăţirea priveşte mai ales adaptarea la cerinţele individuale şi cele ale societăţii, şi nu vizează numai creşterea nivelului de cunoştinţe lingvistice în general. Activităţile şi exerciţiile prin care se realizează obiectivele sunt organizate în sarcini de lucru. Acestea depind de situaţiile viitoare în care se vor afla studenţii şi implică formarea unor competenţe profesionale de comunicare.  

Lucrarea de faţă îşi propune să demonstreze existenţa unei relaţii între dezvoltarea competenţei comunicative şi crearea oportunităţilor de învăţare, în sensul că utilizarea unor metode comunicative, interactive, neconvenţionale de predare a limbilor străine de către cadrele didactice conduce la formarea competenţei comunicative la studenţi, iar aceasta la rândul ei le oferă oportunităţi mai mari de învăţare, dar si de angajare pe piaţa muncii.  Titlul însuşi al lucrării (“Competenţa comunicativa şi oportunităţile de învăţare – o perspectiva interacţionista”) conţine în el atât scopul (dezvoltarea competentei comunicative si crearea oportunităţilor de învăţare), cât şi modalitatea de atingere a acestuia (prin utilizarea metodelor interactive de predare/învăţare).

În acest sens, obiectivele generale ale cercetării de faţă sunt următoarele:

1. să definească în mod adecvat conceptul de competenţă comunicativă într-o limbă străină;
2. să analizeze pertinent caracteristicile competenţei comunicative;
3. să ofere un model de evaluare a competenţei comunicative;
4. să ofere perspective noi asupra procesului de cercetare – acţiune asociat cu activităţile curente ale profesorilor din străinătate, dar mai puţin cunoscut de comunitatea profesorilor din ţara noastră;
5. să evidenţieze modalităţile de ameliorare/optimizare a utilizării metodelor didactice prin dezvoltarea şi conştientizarea unor strategii de învăţare adecvate la studenţi, care maximizează oportunităţile de învăţare, adică formarea şi extinderea unui proces educaţional interactiv bazat pe dezvoltarea de abilităţi de învăţare şi comunicare, mai degrabă decât pe creşterea volumului absolut de cunoştinţe;
6. să sublinieze importanţa formării şi dezvoltării competenţei comunicative, atât pentru comunicarea eficientă într-o limbă străină, cât şi pentru capacitatea de a performa pe piaţa muncii, în sensul creşterii gradului de succes în procesul de angajare a absolvenţilor.

După interogarea domeniului, dorim să formulam unele probleme specifice cărora cercetarea de faţă va căuta sa le dea soluţii:

• Cum funcţionează în realitatea educaţională de astăzi conceptul de competenţă comunicativă?
• Cum putem facilita dialogul educaţional al punctelor comune de înţelegere a  competenţei comunicative intr-o limbă străină?
• Cum afectează acest concept acţiunea de evaluare lingvistică?
• Care sunt implicaţiile pentru examene şi ocuparea unui loc de muncă?
• Ce strategii, tehnici şi instrumente sunt eficiente pentru dezvoltarea competenţei comunicative si maximizarea oportunităţilor de învăţare?

Pentru a îndeplini obiectivele generale propuse, lucrarea este structurată în trei părţi:

• Partea I: “Competenţa comunicativă: concepte, abordări, şcoli” – care explică semnificaţia conceptului de competenţă comunicativă şi prezintă caracteristicile acesteia, având în vedere interacţiunea dinamică din realitatea concretă, în care competenţa comunicativă trebuie să se adapteze la absorbţia totală de informaţii, atât lingvistice, cât şi paralingvistice, a unuia sau mai mulţi interlocutori. Partea I oferă şi un model de competenţă comunicativă dezvoltat (cap. 1).
• Partea a II a: “Evaluarea competenţei comunicative” –se apleacă asupra testelor utilizate în evaluarea performanţelor la limbile străine, şi proiectării testelor de limbă. Evaluarea competenţei comunicative poate furniza date esenţiale privind dinamica internă a programei şcolare şi proiectarea şi dezvoltarea curriculară a limbii engleze predate la orice nivel, precum şi criterii pentru decizia educaţională din domeniul evaluării/examinării.
• Partea a III a: “Formarea şi dezvoltarea competenţei comunicative – oportunităţi de învăţare” – analizează diferite metode de predare/învăţare a limbilor străine utilizate în prezent în lume. Se pune accent pe optimizarea folosirii metodelor didactice bazate pe interacţiune pentru maximizarea oportunităţilor de învăţare si dezvoltarea competenţelor de comunicare. Ultimul capitol al părţii a treia demonstrează corelaţia dintre dezvoltarea competenţei comunicative şi ocuparea unui loc de muncă. Acest lucru este evidenţiat de rezultatele cercetării aplicative având la bază o serie de teste aplicate studenţilor din anul doi ai Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale şi ai Facultăţii de Administrarea Afacerilor, precum şi două chestionare, unul administrat absolvenţilor celor două facultăţi, iar celălalt managerilor unor firme de succes care au angajat absolvenţi  ai A.S.E. 

Ca un corolar al celor trei părţi ale lucrării, se subliniază faptul ca utilizarea metodelor interactive de predare → creează oportunităţi mai mari de învăţare pentru studenţi → conduce la dezvoltarea competenţei comunicative → care, la rândul ei, facilitează şanse mai mari de ocupare a unui loc de muncă de către absolvenţi.

• www.editurauniversitara.ro