Strategii narative in proza scurta a lui Mircea Nedelciu - Raluca Grigore

In vara anului 2013, Raluca Grigore sustinea public teza de doctorat Strategii narative in proza scurta a lui Mircea Nedelciu, o cercetare meritorie finalizata, in cadrul Scolii Doctorale a Facultatii de Litere, Universitatea „Ovidius” din Constanta, sub coordonarea stiintifica a profesorului universitar doctor Paul Dugneanu. Dupa o minutioasa si indelungata forjare, cercetarea doctorala este expusa atentiei publice in varianta editata, de aceasta data. Decizia autoarei este una dublu salutara, in sensul ca, pe de o parte se transfera in aria de abordare didactica a unui model performativ de abordare a prozei scurte a lui Mircea Nedelciu. Pe de alta parte se valideaza coordonatele unui demers exegetic productiv, preocupat de plasarea scriitorului la raspantia „noului flux” in care se reunesc reflexelele po(i)eticii textualiste (in variata optzecismului junimist) si „experientele” postmodernismului in optiunea literara din anii ’80.

Pe langa o cartografiere, „in extenso”, cu ajutorul unor harti esential(izat)e, a morfologiei lumilor fictionale, Raluca Grigore este interesata, cu precadere, de morfologia formelor fabulatorii, de proiectarea si constructia personajelor si/sau de dinamica temelor, in tandem cu decodarea form(ul)elor narative si developarea po(i)eticii prozei scurte, in particular. Unul dintre obiectivele subsidiare ale cercetarii de fata isi recunoaste utilitatea in tentativa tinerei izvoditoare de a deconstrui, in paralel, o serie de prejudecati in legatura cu futilitatea, semnalata dinspre unul dintre versantii criticii conservatoare, aparatoare a canonului modernist. Echidistanta, autoare mentine sub lupa, in egala masura, atat  elogiile cat si rezervele referitoare la proza de grup a „desantului” optzecist, aflat sub comanda experimentalista a lui Mircea Nedelciu, liderul „junimistilor”.

Structurata in noua capitole si sustinuta, la nivel secvential si global, de un arsenal critic si bibliografic (in varianta edita si „web”), prezenta investigare cu privire la modul de functionare a angrenajului narativ al prozei scurte a lui Mircea Nedelciu, se doreste, in limita posibilitatilor, o elucidare a performantelor noilor mecanisme narative, prin raportare la po(i)etica postmodernismului, in principal, si la formula narativa a unora dintre avatarii sai romanesti, in subsidiar.

Ceea ce isi fixeaza, „ab intio”, Raluca Grigore se recunoaste in alegatia potrivit careia, asemeni comilitonilor optzecisti, Mircea Nedelciu, a avut grija sa isi „transparentizeze” inferentele (con)textualizandu-le si divulgandu-si, cu ostentatie ludica, „retetarul” experimentalist. Asa s-ar putea explica si faptul ca o buna parte a criticii de raclaj si/sau a istoriei literare s-au multumit doar cu „privilegiul” de a-i prelua, „tale quale”, elucubratiile teoretice si de a le gasi corespondent in practicarea textului scurt.

Cauzele si clauzele sunt multiple si ele nu exclud din ecuatie conformismul, spiritul „cenaclist” si de solidaritate generationista precum si binecunoscutul mimetism impaunat cu vestonul de imprumut al cosmopolitismului literar, in varianta universalista a esteticului. Pentru ca, „desantati” de catre Ovid. S. Crohmalniceanu, „patronul Junimii”, in relieful iregular de la sfarsitul deceniului al saptelea, „textualistii” voiau, de fapt, sa intimideze prin si, mai ales, cu aerul lor de „agenti” ai ultimelor conspiratii textual(ist)e expuse in garderoba tardomodernismului din unele case de „mode literare” tutelate de „Tel Quel”. Regula, de la care nici dandismul textual al Mircea Nedelciu nu a facut exceptie. Pe considerentul ca, inainte de toate, exponentii „noului flux” isi propuneau sa elibereze cititorii de complexele si mistificarea la care acestia fusesera supusi dintotdeauna de catre canonicii moderni. Drept urmare, cu ajutorul unor „trucuri” de limbaj si a unor prestidigitatii de imaginar, el se va stradui sa creeze iluzia de realitate imediata; oricum, una cu mult mai veridica decat cea a promovata prin serialele proza(st)ice subordonate directivelor de partid. De aici transpare senzatia ca „autorul implicat” refuza sa se mai lase (con)dus de suvoiul fictiunii canonic-moderniste, pe care, intr-un gest de sinceritate si de transparenta naratologica, se dovedeste a fi dispus sa o denunte „cititorului actualizat”. Gestul nu exclude din repertoriu dezinvolutura si ostentatia celui ce nu mai are nimic de-a face cu inspiratia si harul ei divin ori, in alt plan cu directiva realismului propagandistic.

Ideea aceasta a implicarii „lectorului in fabula” imi aminteste insa de snoava, Lupul la stana; mai ales de secventa finala a „imbratosarii” fatale a mielului. Sa fi fost insa acest cititor al anilor’80 la fel de naiv ca mielutul neascultator din snoava humulesteanului? Cu siguranta ca, atunci cand deschidea volumele de „proza scurta”: Aventuri intr-o curte interioara (1979); Efectul de ecou controlat (1981) sau Amendament la instinctual proprietatii (1983), opurile de tinerete ale lui Mircea Nedelciu, el stia ca a intrat, de buna voie, intr-un tarc fabulatoriu, guvernat de alte reguli, cu mult mai atasate de fictional. Asa ca el se astepta ca, intre coperti, sa nu mai afle decat conventii de punere in act a „unui nou pact” cu realitatea; fie acesta si unul autodemascat. De altfel, asa cum ne-o confirma si „duduia de la Vaslui”, placerea interzisa a lecturii se bazeaza tocmai pe cunoasterea si acceptarea „regulilor jocului” unor atari „imbratisari” auctoriale. Dupa cum se cunoaste, astfel de trucuri se clarificasera insa la noi, cu un veac mai inainte, cand scriitori ca I.L.Caragiale, Ion Creanga, Duiliu Zamfirescu isi avertizau cititorii sa le admire „arta” cu ajutorul careia este creata „iluzia devviata” si sa nu se substituie naiv personajelor cartii. Pentru ca, asa cum ilvatentiona (profesoral!) pe Iacob Negruzzi, autorul Vietii la tara, iluzia estevtratata ca iluzie de cand exista literatura. (…)

Prof. univ. dr. Gheorghe I. Manolache

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

PREFATA/ 9

Capitolul I : INTRODUCERE / 21

Capitolul II: POSTMODERNISMUL IN LITERATURA ROMANA

Postmodernismul – Aspecte ale postmodernismului in literature romana / 27

Capitolul III: MIRCEA NEDELCIU, EXPONENTUL UNEI GENERATII/ 49

Literatura in perioada comunista/ 50

Creatia literara, intre sincronizare modernista si determinare /57

Scoala de la Targoviste/60

Scriitorii generatiei ’80/ 64

Capitolul IV: RECEPTAREA CRITICA A PROZELOR SCURTE APARTINAND LUI MIRCEA NEDELCIU/ 77

Capitolul V: TEXTUL LITERAR OPTZECIST /87

Text si mijloace textuale / 88

Textul optzecist/ 92

Capitolul VI: STRATEGII NARATIVE ALE PROZEI NEDELCIENE/99

Proza narativa - aspecte teoretice/100

Proza scurta - o noua poetica a textului/ 107

Strategii narative in proza scurta a lui Mircea Nedelciu/ 115

Limbajul pictural in proza scurta / 138

Capitolul VII: INSTANTELE COMUNICARII NARATIVE/ 145

Instantele narrative/ 146

Autor- narator- personaj- cititor in proza nedelciana /149

Capitolul VIII: TITLURILE- PRAGURI TEXTUALE/ 167

Capitolul IX: PROZA SCURTA NEDELCIANA - ASPECTE ALE POETICITATII /177

Consideratii despre proza poetica / 178

Poetica prozei scurte nedelciene / 183

Capitolul X: CONCLUZII / 197

DOSARUL REFERINTELOR CRITICE/ 203

Bibliografie /204

Anexe/ 217

Addenda/ 219