Publicistica si corespondenta lui Alexandru Macedonski

ALEXANDRA DRAGOMIRESCU

Introducere / 7-9

Capitolul I / 11-29
Cazul Macedonski

Capitolul II / 30-49
Specificul cercetarii 

Capitolul III / 50-79
Al. Macedonski si publicatiile sale

Capitolul IV / 80-109
Epoca de intermezzo in corespondenta 

Capitolul V / 110-152
Actualitatea lui Macedonski 

Capitolul VI / 153-227
Stabilirea corpusului 

In loc de concluzie / 228-229

Bibliografie selectiva / 230-33

Lucrarea este una prin excelenta de istorie literara. Autoarea cerceteaza cu migala si la obiect unul dintre sectoarele mai putin cunoscute ale activitatii lui Al. Macedonski, respectiv, publicistica si corespondenta sa. O mare parte dintre articolele publicate de scriitor au fost comentate si editate de Tudor Vianu, altele au fost studiate de Adrian Marino. Au ramas insa multe necunoscute si este meritul autoarei lucrarii de fata de a le semnala prezenta intr-un corpus cuprinzator, organizat cronologic, cu mentionarea publicatiei in care au aparut.
Victima a trecerii timpului si a imprejurarilor, corespondenta expediata si primita de Al. Macedonski este numai partial posibil de a fi adunata, multe „inscrisuri” fiind pierdute sau, in cel mai bun caz, ratacite. Comentariul candidatei si „corpusul” intocmit se sprijina pe ceea ce se afla in fondurile BAR, MLR, Institutului G. Calinescu, BCU Bucuresti, BCU Cluj, Biblioteca Th. Aman din Craiova, pe scrisorile „deschise” publicate de autor, care sunt de fapt tot articole de o forma aparte. Se apeleaza, de asemenea, si la unele articole si studii ramase in manuscris si pastrate la MLR ca si la articolele aparute in brosura sau la prefete intocmite de Macedonski la volume ale unora dintre colaboratorii sai (Th. M. Stoenescu, Traian Demetrescu, C. Cantilli, Caton Theodorian).
Nu s-au putut include colaborarile lui Al. Macedonski la presa straina, publicatiile respective lipsind din colectiile BAR, BCU Cluj si Bucuresti sau din Biblioteca Institutului G. Calinescu. Aceste publicatii i-au fost inaccesibile de altfel si lui Adrian Marino, in momentul intocmirii monografiei sale. In schimb, au fost inregistrate si comentate un mare numar de scrisori trimise si primite de Al. Macedonski in limba franceza, multe dintre ele oferind amanunte interesante privitoare la biografia omului si a operei. [...]
Lucrarea stabileste, cum am aratat, un corpus relativ complet de articole si de scrisori, menit sa ofere o perspectiva de ansamblu a domeniului, sa identifice teme si probleme, prezente de cele mai multe ori si in opera literara a scriitorului. Sunt abordate, de asemenea, detalii care tin de profilul diverselor publicatii la care a colaborat Al. Macedonski si sunt comentate opinii care conduc la o mai buna cunoastere a personalitatii scriitorului si a locului pe care il ocupa in miscarea literara a timpului. [...] Sunt semnalate atitudinile politice si orientarea ideologica a scriitorului, caracterul oscilant al acestora, ezitarile intre liberalism si conservatorism, chiar unele utopii socializante. Se observa ca, in general, publicistica lui Al. Macedonski nu este una de doctrina ideologica, ci una de opinie, influentata vizibil de evenimentul cotidian. Se incearca o grupare tematica a articolelor, retinandu-se aspiratia spre libertate si egalitate–ultima inteleasa ca element activ numai intre indivizi de aceeasi conditie sociala si intelectuala, contestarea in spirit iluminist a mai multor institutii care i se par invechite, comentarea politicii externe a tarii si exprimarea unor atitudini discutabile referitoare la Razboiul de Independenta si la Primul Razboi Mondial. Publicistul este interesat de probleme de agricultura, industrie si comert, isi exprima opinia in legatura cu situatia evreilor si a romanilor din Transilvania.
O mare parte a publicisticii exprima ostilitatea lui Al. Macedonski fata de Academie, Junimea, „Convorbiri literare”, V. Alecsandri. T. Maiorescu, uneori, in 1912, respingand chiar Simbolismul, pe care il considera macabru, decadent, lipsit de motivatie si optand pentru Romantism si pentru „poezia sociala”, reprezentata de creatia de la 1848. Romantismul „teoretizat” de Al. Macedonski este de tip hugolian, clasicismul este identificat cu rezistenta la coroziunea timpului, desi in ultima analiza simpatiile sale converg deschis spre Simbolism.
Al. Macedonski aborda, de asemenea, problemele criticii literare, era preocupat, ca si Heliade, de rolul acesteia in promovarea „mestesugului”, pleda pentru obiectivitate in aprecierea valorilor, dar a iscat, dupa cum se stie, multe si justificate nemultumiri datorita subiectivismului excesiv cu care judeca literatura unora dintre contemporanii sai.
In ansamblu, cred ca autoarea a realizat o imagine cuprinzatoare si documentata a activitatii publicistice a lui Al. Macedonski, semnaland motivatii, consecinte, legaturi cu opera, ecourile ei in epoca si in posteritate. Corespondenta a fost cercetata cu atentie, extragandu-se date care intereseaza caracterizarea cat mai fidela a omului si a operei sale. Este o lucrare necesara, care completeaza cercetarea unui domeniu al operei lui Al. Macedonski, ramas in oarecare masura mai putin abordat, in totalitatea lui, de istoria literara.

Prof. dr. Al. Hanta

[Randurile de mai sus au fost scrise in 2006, facand parte din referatul tezei mele de doctorat. In acea lucrare imi propuneam atingerea mai multor obiective: stabilirea unui corpus cat mai complet de articole si de scrisori, necesar pentru o mai buna cunoastere a activitatii lui Al. Macedonski (Capitolele V, VI), cercetarea publicisticii si a corespondentei sale (Capitolele III, IV), tinand cont de particularitatile domeniilor respective (Capitolul II) si de sursele bibliografice consultate (Capitolul I).

*

De atunci, au trecut multi ani, domnul profesor Alec Hanta, coordonatorul lucrarii mele, nu mai este printre noi. Parca ieri insista sa plec la Cluj si sa discut personal cu Adrian Marino...„Cunoaste cel mai bine subiectul tau”, imi tot repeta. I-am urmat sfatul, insa spre surprinderea mea, criticul literar nu era dispus sa-mi vorbeasca despre Macedonski, prefera sa discutam despre idei literare, sa schimbam impresii in alte limbi (engleza, franceza si germana). Mi-a marturisit ca a scris monografia intr-o perioada urata a existentei sale, l-am inteles si nu am insistat. „Viata lui Alexandru Macedonski” imi aminteste numai situatii neplacute si umilitoare, avea sa se destainuie mai tarziu in autobiografia sa, Viata unui om singur. Din experienta acelor ani, Adrian Marino ramasese doar cu regretul ca nu a putut salva mai multe manuscrise...In cautarea lor, am plecat la Craiova, am batut zadarnic la poarta casei lui Tradem. Pustiu! In final, am ajuns fata in fata cu tronul Maestrului, obiect de muzeu. Nu mai era acolo sa-mi ofere o „nestemata”, ajunsesem prea tarziu...]