O ISTORIE A PRINCIPATELOR ROMANE. DE LA EMANCIPARE POLITICA LA UNIRE. 1769-1859

  • Autor:

  • Editura: Editura Universitară

    ISBN: 978-606-28-0443-5

    Doi: 10.5682/9786062804435

  • Anul publicării:

    Ediţia: Revizuita

    Pagini: 326

3000 RON

Disponibilitate: în stoc



Mai multe detalii O ISTORIE A PRINCIPATELOR ROMANE. DE LA EMANCIPARE POLITICA LA UNIRE. 1769-1859

Lucrarea de fata, intr-o prima editie, a fost publicata in anul 2010 la Editura Universitatii din Bucuresti.

Difuzarea ei, pana la epuizarea stocului propus de Editura, ne-a convins de interesul cititorilor, ceea ce ne-a sugerat elaborarea unei a doua editii, revazuta.

Asupra titlului de baza al lucrarii, „O istorie a Principatelor Romane”, ne-am simtit obligati, in beneficiul cititorilor, sa facem, de data aceasta, cateva precizari. Cum rezulta din limita de timp indicata in titlu, 1769–1859, este vorba de analiza unui proces istoric, avand la baza teritoriul Tarii Romanesti si Moldovei, care are ca punct de pornire elaborarea cunoscutelor memorii de emancipare politica din anii 1769–1770, prilejuite de declansarea unui nou razboi ruso-turc, si se incheie in anul 1859 odata cu realizarea Unirii Principatelor.

Fara indoiala, termenul de „Principatele Romane” nu trebuie sa starneasca nicio ambiguitate. In diplomatia europeana a timpului era folosit acest termen cu precadere, voind a sublinia situatia speciala a Tarii Romanesti si Moldovei, provincii romanesti care se constituisera de la inceputul lor in state de sine statatoare, iar apoi, desi ajunsesera sub suzeranitatea Imperiului Otoman, isi pastrasera atributele de baza ale suveranitatii. Toate acestea, spre deosebire de alte provincii romanesti – Transilvania, Bucovina, Basarabia, Dobrogea –, care, odata incorporate de marile imperii din vecinatate, nu-si putusera pastra aceste atribute. Altfel, intr-o terminologie generala, de pilda, si Transilvania, intr-un anumit sens, era un principat, asa cum figureaza in unele prezentari istorice.

Sa notam aici ca folosirea acestui termen, Principatele Romane, trimitand la Tara Romaneasca si Moldova este intalnita frecvent in studiile istorice de specialitate, inclusiv in tratatul recent de istorie a romanilor, publicat sub egida Academiei Romane (vezi vol. VI si VII, Edit. Enciclopedica, 2002 si 2003). Pentru desemnarea tuturor provinciilor romanesti, si dupa opinia noastra, este mai corect de folosit termenul de Tari – Tarile Romane –, iar nu acela de Principate, termenul de Principatele Romane, cum am aratat mai sus, avand o limitare in spatiu.

Cert este ca imprejurarile istorice, contextul politic si international au facut ca Principatele Romane, cu sensul aratat (uneori in diplomatia europeana, este folosit si termenul de Principatele Dunarene!), sa ofere o baza mai solida de actiune politica in directia realizarii aspiratiilor de emancipare politica si unitate nationala.

Faptul isi are o explicatie logica: este vorba de doua provincii romanesti – in perioada de aproape un secol, la care ne referim –, aflate sub una si aceeasi dominatie straina, a Imperiului Otoman. Dezvoltarea identica a institutiilor din aceste provincii, pe de alta, evolutia tot mai precara, sub raport politic a Imperiului Otoman, au facut ca aspiratiile de emancipare politica ale romanilor sa se realizeze, mai intai, la nivelul celor doua Principate. Asa cum vedea, mai departe, proiectele de la jumatatea secolului al XIX-lea, vizand realizarea unui stat national cuprinzand si Transilvania, de la bun inceput, erau sortite esecului, cat timp lupta nu se putea duce concomitent cu mai multe mari imperii. Singura cale pe care se putea merge era aceea indicata de realitatile timpului, si din aceasta optica se va realiza mai intai, in 1859, Unirea Mica, infaptuirea unui stat national aflat inca sub suzeranitatea Portii, dar cu sansele unei dezvoltari viitoare, raspunzand pe deplin aspiratiilor fundamentale ale romanilor de pretutindeni.

Cu aceste lamuriri, speram ca noua editie a lucrarii noastre sa satisfaca pe deplin interesul cititorilor, altfel, putandu-se intitula tot atat de bine „Din istoria moderna a romanilor”, ea avand la baza, de fapt, textul sintezei noastre publicata la Editura Universitara, in anul 2006, Istoria moderna a romanilor - 1774/1784 –1918.

Fara indoiala, aceasta prezentare a istoriei politice a Principatelor Romane, pe parcursul unui interval de aproape un secol, de la 1769 la 1859, pe care o face lucrarea de fata, nu exclude, de fel, raportarea la celelalte provincii romanesti, la celelalte ramuri ale poporului roman. Altfel, nici nu ar fi posibil, daca ne gandim la procesul unitar de afirmare a constiintei nationale pe tot cuprinsul spatiului locuit de romani. In acest sens, istoria politica a Principatelor Romane intr-o indelungata perioada de timp incorporeaza istoria formarii si afirmarii natiunii romane, implicit, deci, a afirmarii constiintei nationale a romanilor la nivelul tuturor provinciilor romanesti, iar constiinta nationala a romanilor de la sud si rasarit de Carpati, cum se stie, s-a hranit din plin din spiritualitatea Scolii Ardelene, din care a descins si Gheorghe Lazar, contemporanul si colaboratorul lui Tudor Vladimirescu, la 1821.

In sensul acestor aprecieri, lucrarea de fata incepe cu o Introducere, care trimite la procesul formarii natiunii romane, incadrat in aceasta perioada de aproape un secol.

Cuprinsul cărţii O ISTORIE A PRINCIPATELOR ROMANE. DE LA EMANCIPARE POLITICA LA UNIRE. 1769-1859

Cuvant inainte/  5

Introducere. Consideratii privind formarea natiunii romane/  9

 I.  PRINCIPATELE ROMANE, IN CONTEXT EUROPEAN, LA SFARSITUL DOMNIILOR FANARIOTE (1769-1821)/  17          

1.   Evolutia statutului politic international al principatelor romane si miscarea de emancipare politica (1769-1821) /17

2.   Esecul politicii reformatoare a domnitorilor fanarioti si agravarea starii de decadere a Principatelor Romane/  45

II. REVOLUTIA DIN 1821 CONDUSA DE TUDOR VLADIMIRESCU/57

1.   Premisele si contextul declansarii revolutiei din 1821/ 57

2.   Desfasurarea si afirmarea programului revolutionar/ 82

3.   Sfarsitul revolutiei/ 108

4.   Insemnatatea revolutiei din 1821 si urmarile sale; Tudor Vladimirescu – simbol al redesteptarii nationale a romanilor /114

 III. PRINCIPATELE ROMANE DUPA REVOLUTIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU. DE LA 1821 LA 1829 /122

1.   Miscarea reformatoare a boierilor si restabilirea domniilor pamantene (mai 1821-septembrie 1822)/122

2.   Principatele Romane sub domniile pamantene (1822-1828)/ 138

3.   Razboiul ruso-turc din 1828-1829 si urmarile sale pentru Principate; insemnatatea tratatului de la Adrianopol/ 159

 IV. PRINCIPATELE ROMANE DE LA 1829 LA 1848 / 167

1.  Geneza, continutul si insemnatatea Regulamentelor Organice / 167

2.   Domniile regulamentare si miscarea de redesteptare nationala (1834-1848)/ 188

 V. REVOLUTIA DE LA 1848 IN PRINCIPATELE ROMANE/ 218

1.   Contextul international si situatia specifica a Tarilor Romane la 1848/ 218

2.   Miscarea revolutionara din Moldova (martie 1848)/ 224

3.   Revolutia din Tara Romaneasca (iunie-septembrie 1848) / 230

4.   Urmarile si insemnatatea revolutiei de la 1848 din Principatele Romane; semnificatia mesajului pan-romanesc / 263

VI. PRINCIPATELE ROMANE DUPA REVOLUTIA DE LA 1848; INFAPTUIREA STATULUI NATIONAL/272

1.   Principatele Romane sub regimul Conventiei de la Balta – Liman; domniile lui Barbu Stirbei si Grigore Al. Ghica /272

2. Emigratia romana si opera ei de propaganda in Occident in anii 1848-1852 /277

3.   Romanii si razboiul Crimeii / 285

4.   Problema Unirii Principatelor in dezbaterile diplomatiei europene (1855-1856)/  291

5.   Organizarea luptei interne pentru Unire si insemnatatea Adunarilor ad-hoc /  295

6.   Conferinta de pace de la Paris; continutul si insemnatatea Conventiei din august 1858/ 302

7.   Dubla alegere ca domnitor a lui Al. I. Cuza - actul decisiv al Unirii Principatelor / 308

BIBLIOGRAFIE/ 315

Despre autor

Nicolae Isar


Prof. univ. dr. NICOLAE ISAR s-a născut în anul 1937, în oraşul Slănic-Prahova.

Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti în anul 1962, apoi cadru didactic în această facultate, parcurgând toate treptele universitare, de la preparator la profesor titular (în 1995).

Doctor în istorie din 1973, conducător de doctorate din 1997.

Profesor consultant din octombrie 2007.

Specialist în istoria modernă a Românilor, având ca direcţii prioritare de cercetare istoria învăţământului şi culturii, istoria instituţiilor etc.

Este laureat a două premii ştiinţifice ale Academiei Române: „N. Iorga”, 1985; „N. Bălcescu”, 1993.

A publicat de-a-lungul timpului 30 de cărţi şi peste 100 de studii şi articole ştiinţifice în reviste de specialitate.

Dintre cărţi amintim:
- Publiciştii francezi şi cauza română (1854-1859), 1991 (Premiul N. Bălcescu al Academiei Române pe anul 1993);

- Şcoala naţională de la Sf. Sava şi spiritul epocii (1818-1859), 1994;

- Principatele Române în epoca Luminilor (1770-1830), 1999 şi 2005;

- Istoria modernă a Românilor. I (1774-1848), 2001 şi 2005;

- Istoria modernă a Românilor. Edificarea statului naţional (1848-1866), 2002;

- Istoria modernă a Românilor. II. (1848-1878), 2003 şi 2005;

- Sub semnul romantismului. De la domnitorul Gh. Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici, 2003;

- Cultură naţională şi spirit european. De la şcoala lui Gheorghe Lazăr la Universitatea din Bucureşti (1818-1864), 2004;

- Principatele Române de la 1821 la 1848. Sub semnul renaşterii naţionale, 2004;

- Mărturii şi preocupări franceze privitoare la Români. Secolele XVIII-XIX, 2005;

- Din istoria generaţiei de la 1848. Revoluţie, exil – destin istoric, 2006;

- Istoria modernă a românilor (1774/1784-1918), 2006;

- Sub semnul Luminilor. Figuri din epoca de la 1821, 2006;

- Relaţiile Stat-Biserică în România modernă (1821-1914), 2007;

- Doctrina şi legislaţia junimist-conservatoare în dezbaterile Parlamentului român. (1891-1895), 2007;

- Nicolae Iorga în apărarea memoriei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, 2007;

- Revoluţia de la 1848 în Ţările Române.  Cu un studiu privind personalitatea lui N. Bălcescu în viziunea lui N. Iorga, 2008;

- Din istoria politică a Principatelor Române. De la Fanarioţi la Domniile naţionale (1774-1829), 2008;

- De la ortodoxie la redeşteptare naţională. Viaţa şi opera lui Eufrosin Poteca (1787-1858), 2008.

- Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga, 2009

- România sub semnul modernizării. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I, 2010

Te-ar mai putea interesa şi..

Promoţii

CONTABILITATE. DE LA TEORIE LA PRACTICA. Ciclul contabil si inchiderea exercitiului financiar

CONTABILITATE. DE LA TEOR..

Contabilitate

10000 RON Detalii 55 RON

CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE comentata, actualizata si simplificata

CONTABILITATEA INSTITUTII..

Economie generala

5200 RON Detalii 57.8 RON

CONTABILITATE. DE LA TEORIE LA PRACTICA. Metoda si modelare

CONTABILITATE. DE LA TEOR..

Contabilitate

10000 RON Detalii 55 RON

Recomandările editurii

PUTEREA IMAGINII IN RELATIILE PUBLICE. Norme de protocol si comunicare eficienta

PUTEREA IMAGINII IN RELATIILE ..

Relatii internationale si diplomatie

3372 RON Detalii

Citatul zilei

Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine

Iustinian

Personalităţi

Mihai Eminescu Mihai Eminescu Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 -15 iunie 1889) a fost poet , prozator  roman,   ... citeşte mai mult →

Interviuri

RADU PORTOCALĂ RADU PORTOCALĂ          Radu Portocala s‑a nascut la Bucuresti in 1951. Exilat in 197 ... citeşte mai mult →