Reforma Reformei Româneşti care a produs dezindustrializarea economiei naţionale şi a provocat un deficit extern de 157 miliarde dolari

  • Autor:

  • Editura: Editura Universitară

    ISBN: 978-606-591-272-4

  • Anul publicării:

    Ediţia: II

    Pagini: 263

3371 RON

Disponibilitate: stoc epuizat

Acest produs nu este pe stoc momentan.



Mai multe detalii Reforma Reformei Româneşti care a produs dezindustrializarea economiei naţionale şi a provocat un deficit extern de 157 miliarde dolari

Pentru ca o economie naţională să fie considerată sănătoasă este necesar ca în cadrul ei să existe şi să se vadă o anumită legătură între eficienţa economică (şi deci rezultatele acesteia) şi eficienţa socială (care nu poate exista fără rezultate bune ale economiei naţionale) care dezvoltă în paralel şi un standard cultural superior, plus eficienţa în domeniul protejării mediului înconjurător care depinde material de eficienţa economiei naţionale şi moral de eficienţa socială.
Oamenii nu se nasc eficienţi ci se formează în timp şi în societate. La fel şi societatea umană. În situaţia de a fi categorisită ca fiind o economie sănătoasă sau nesănătoasă, se poate afla orice economie naţională, pentru că „sănătatea” asta se obţine gradual (pas cu pas) de la stadiul de economie agrară până la stadiul superior de dezvoltare post industrială.
Existenţa unei economii naţionale este justificată numai dacă rezultatele sale servesc interesele materiale, sociale şi culturale ale tuturor locuitorilor ţări şi anume:
1. Să asigure populaţiei ţării, bunurile şi serviciile de care aceasta are nevoie ca să trăiască;
2. Să dea posibilitate persoanelor de vârstă activă, să desfăşoare în interiorul ţării o muncă utilă de pe urma căreia să obţină veniturile de care au nevoie ei şi familiile lor ca să trăiască;
3. Să facă posibilă realizarea de către stat a funcţiei sale sociale, adică de a contribui la acoperirea nevoilor fundamentale ale persoanelor inactive şi a celor cu venituri mici (bătrâni, copii, handicapaţi, elevi, studenţi, militari în termen, soţii fără serviciu, şomeri).
Prezenta carte este o analiză cauză-efect, folosind indicatorii evoluţiei economico-sociale a României după anul 1989, analiză în urma căreia autorul, Dionysius Fota, a separat şi grupat trei cauze generale care au dus la îmbolnăvirea economiei naţionale şi la o sărăcire a unei mari părţi din populaţie: 1. Necunoaşterea corectă a sistemului economic pentru care s-a optat după revoluţia de la finele anului 1989; 2. Dilentantismul şi incorectitudinea multora dintre persoanelor decidente în stat; 3. Ineficienţa modelelor adoptate pentru distribuirea şi utilizarea resurselor naturale, materiale, financiare şi umane ale ţării.
Autorul cărţii este un cercetător care trăieşte de peste 21 de ani în Germania, dar până la pensie a muncit în România, din care 25 de ani a lucrat în cercetarea ştiinţifică tehnică aplicativă şi fundamentală. Cunoscând nu numai economia naţională a României şi sistemul de economie de comandă care a funcţionat până în anul 1990, dar şi a economiei de piaţă şi a modului în care aceasta a evoluat şi s-a consolidat după anul 1949 în Germania şi în ţările situate în jurul fluviului Rin, autorul condamnă uşurinţa cu care guvernele României au acceptat pachetele de măsuri impuse de FMI în cadrul acordurilor Stand by şi punerea în aplicare a obligaţiilor punctuale înscrise în programele ASAL şi FESAL, dar şi lipsa de coerenţă între deciziile de creştere a preţurilor produselor prin decizii luate de guvern (creştere de accize, TVA şi CAS) şi reducerea permanentă a puterii de cumpărare a gospodăriilor populaţiei.
Aşa după cum s-a văzut, liberalizarea grăbită a comerţului exterior prin care piaţa internă a fost deschisă importurilor care au substituit producţia autohtonă, a produs în 20 de ani un consum pe datorie egal cu un deficit total de export de 157 miliarde dolari şi a provocat dezindustrializarea economiei naţionale care a determinat desfiinţarea unui număr de 4.141.500 locuri de muncă din 8.232.000 existente în anul 1989. Şi pentru că până în anul 1990, economia naţională nu a fost una dezvoltată (locul 39 în Europa dintr-un total de 42 de ţări), ţelul principal al României trebuia să fie după 1989, creşterea şi dezvoltarea economică pentru a putea ajunge din urmă ţările dezvoltate din Uniunea Europeană. Fără bani sau cu bani puţini, nu se pot face investiţii productive, nu se pot plăti importurile de materii prime şi energie, nu se pot plăti salariile bugetarilor şi pensiile foştilor salariaţi, ca să nu mai vorbim de cultură, artă şi despre întreţinerea patrimoniului. Iar gospodăriile populaţiei nu vor reuşi să aibă suficienţi bani care să le ajute să-şi îmbunătăţească nivelul de trai.
Desfiinţarea CAER-ului fără ca în prealabil să se fi încheiat contracte bilaterale între ţări pentru ca produsele contractate să fie realizate şi exportate în anii 1990 – 1992, a reprezentat pentru România un minus cumulat de valoarea adăugată egal cu 1/5 din PIB-ul primilor 3 ani de după 1989, şi a produs un deficit de export net de 7,6 miliarde dolari şi desfiinţarea în acei 3 ani, a 1.695.000 de locuri de muncă. 
Alcătuit aproape 100% din începători, primul guvern de după 1989 nu a ştiut să-şi protejeze sursele de venituri ale Bugetului naţional şi dintr-un populism naiv şi-a cedat drepturile de proprietate conducerilor întreprinderilor statului şi a liberalizat dreptul de decizie al acestora în probleme pe care nu le cunoşteau, creând o concurenţă între acestea şi acele decizii ale statului care au produs desfiinţarea Capitalului circulant (care se consumă într-un ciclu de producţie), obligarea întreprinderilor de a restitui salariaţilor părţile sociale (care a produs decapitalizarea economiei), creşterea dobânzilor la credite datorită inflaţiei produse de cantitatea mare de bani care a ajuns pe piaţă prin creşterea nemăsurată a salariilor, prin restituirea părţilor sociale, prin importul pe datorie şi subvenţionarea preţurilor bunurilor de larg consum importate.
Analiza rezultatelor obţinute de economia naţională în ultimii 20 de ani, l-au dus pe autor la concluzia că dezindustrializarea României se deosebeşte fundamental de dezindustrializarea ţărilor cu economii naţionale dezvoltate. Atunci când în ţările dezvoltate, piaţa bunurilor industriale de folosinţă îndelungată se reduce prin saturare, fabricile respective şi furnizorii lor din amonte rămân fără cerere şi ca atare producătorii respectivi rămân fără obiect. În aceste ţări rămân totuşi producţiile de masă care acoperă trebuinţele de bază ale locuitorilor lor şi înlocuirea în timp a dotărilor gospodăriilor populaţiei uzate fizic sau moral.
În România, o ţară în care producţiile de masă au fost realizate numai în industria alimentară şi parţial a confecţiilor, dezindustrializarea a cuprins toate sectoarele şi domeniile existente, numai datorită substituirii producţiilor autohtone prin importuri. Din cauza unor politici absurde şi anti naţionale practicată de unele din guvernele României, producţia pentru export a primit în România o importanţă mai mare decât producţia pentru consumul intern.
Datorită acestui fapt, ponderea în PIB-ul ţării a valorii adăugate de sectorul agrar şi sectorul industrial a scăzut de la 62,30% din anul 1990 la 28,72% în anul 2008. Scăzând din această producţie valoarea exporturilor, pentru consumul intern reducerea acestei ponderi a devenit catastrofală, deoarece de la 45,67% în 1990, s-a ajuns ca în anul 2008 să mai fie doar 3,33%! Din această cauză, orice dereglare a relaţiilor externe sau orice criză financiară internă sau internaţională, face imposibilă asigurarea pentru consumul intern a unui minim de bunuri care să acopere nevoile de bază ale oamenilor şi nu mai poate asigura bugetului naţional şi bugetului de asigurări sociale, veniturile necesare cheltuielilor guvernamentale curente, cum ar fi salariile. Or toate aceste particularităţi ale economiei naţionale a României, constituie de fapt cauza majoră a crizei economice declanşate în anul 2009.   
Influenţa crizei financiare internaţionale asupra economiei naţionale a României, spune d-l Dionysius Fota, se va resimţi abia atunci când va fi nevoie de credite pentru plata datoriei externe sau pentru achiziţionarea unor mărfuri din import.
Ne convine sau nu, asta este situaţia şi de la acest stadiu trebuie gândit nu numai viitorul îndepărtat dar şi cel apropiat.
În concepţia lui Dionysius Fota-autorul acestei lucrări, primul pas ce trebuie făcut în fundamentarea strategiei de dezvoltare pentru ca economia naţională să producă anual un plus de valoare adăugată evaluată în bani reali (în opoziţie cu cele trei strategii de dezvoltare durabilă concentrate pe cheltuielile necesare realizării obiectivelor propuse), trebuie să fie stabilirea mărimii medii reale a venitului pe locuitor care urmează să fie realizat (fără economia de autoconsum şi economia speculativă) din care să rezulte un salariu în monedă naţională, care să poată să susţină un anumit nivel al consumului mediu şi să permită totodată şi o economisire (prin CEC sau o Bancă comercială), care să poată fi folosită la crearea de către instituţiile bancare a creditului necesar investiţiilor pe termen lung, baza de dezvoltare a oricărei ţări.
Şi pentru ca partea economisită din veniturile populaţiei şi agenţilor economici să crească de la an la an, este nevoie ca şi consumul zilnic al populaţiei să crească aproximativ în acelaşi ritm pentru a stimula continuu oferta producătorilor interni şi a confirma că strategia de dezvoltare este corespunzătoare. De fapt, prin strategia de dezvoltare, autorul înţelege stabilirea ţelurilor finale şi intermediare pe care trebuie să le atingă în diferite etape dezvoltarea sectoarelor şi domeniilor economiei naţionale, în scopul orientării producătorilor pentru ca aceştia, la nivel de microeconomie, să-şi poată programa atât produsele şi serviciile pe care le vor realiza cât şi sumele de bani necesare pentru investiţiile anuale în menţinerea capacităţilor de producţie existente, dar şi a investiţiilor în infrastructuri. Prioritatea investiţiilor în producţie în raport cu infrastructurile, se datorează faptului că sumele investite în infrastructuri nu exercită şi un rol de multiplicare a cererii şi pe anii următori, aşa cum se întâmplă cu investiţiile în capacităţi de producţie.
În concluzie, putem afirma că în concepţia domnului Dionysius Fota (pe care o putem împărtăşi sau nu) prioritatea principală pe care trebuie să şi-o propună strategia de creştere a valorii adăugate în economia naţională a României, pe termen lung sau mediu, trebuie să fie reluarea industrializării şi interzicerea cheltuirii banilor publici prin achiziţionarea prin intermediari şi instituirea obligativităţii ca întreprinderile şi instituţiile statului să nu mai facă achiziţii decât direct de la producători, aşa cum procedează Republica India care a reuşit prin această măsură să reducă şi să limiteze corupţia funcţionarilor statului şi din administraţiile locale..
Autorul constată că economia naţională are o evoluţie nesănătoasă făcând corelaţia dintre economia nominală şi cea reală. Economia reală o sintetizează cu rata de creştere a PIB, iar economia nominală cu rata inflaţiei. Împărţind rata inflaţiei la rata de creştere a PIB, autorul constată că acest indice, care ar trebui să fie cât mai apropiat de 1,0, este negativ şi subunitar pentru România, lucru ce presupune o schimbare calitativă în politica economică a ţării, pentru ca întreprinderile care formează microeconomia să funcţioneze şi să producă.
Ca atare, orice strategie de dezvoltare a României trebuie să insiste ca guvernul să-şi ia în serios rolul de iniţiator şi coordonator al politicilor macroeconomice fără de care microeconomia şi gospodăriile populaţiei nu pot funcţiona ca să creeze valoare adăugată şi respectiv consum pentru întreţinerea cereri şi a creşterii. Aceasta ar asigura o reacţie adecvată a populaţiei şi agenţilor economici la politicile respective şi realizarea obiectivului privind îmbunătăţirea substanţială a indicelui de corelare dintre rata de creştere a PIB şi cea a preţurilor de consum.
După Dionysius Fota, involuţia economico-socială a României în perioada 1990-2010 impune cu necesitate o schimbare radicală în filozofia politicilor macroeconomice, lucru ce presupune în primul rând ca aceste politici să ţină cont de interesele economice şi sociale ale locuitorilor ţării şi abia în al doilea rând de interesele comunităţii internaţionale. Inegalitatea dintre stadiile de dezvoltare ale economiilor naţionale ale ţărilor lumii, face imposibilă adoptarea în toate ţările a aceloraşi politici economico-financiare. În sprijinul acestor argumente este de ajuns să amintim că în perioada 1990-2010 dezindustrializarea economiei naţionale, a redus numărul salariaţilor cu aproape 49% şi i-a transformat în consumatori de buget, iar pentru acoperirea consumului intern s-a apelat la importuri (deficit extern de 157 miliarde dolari). În această situaţie, reducerea impozitelor directe pe veniturile mari, prin care statul a făcut un cadou inimaginabil oamenilor cu venituri mari a favorizat o creştere concentrată a acumulărilor prin intermediul cărora România şi-a creat propria clasă de capitalişti.
Tot din cartea domnului Fota mai aflăm că în mod normal, într-o ţară în curs de dezvoltare, investiţiile străine pot fi nu numai un factor important al creşterii economice a ţării, dar din punct de vedere al veniturilor disponibile, dreptul acestor investitori de a-şi încasa redevenţele (care decurg din calitatea de proprietari sau acţionari) diminuează în mod paradoxal veniturile care rămân să fie distribuie în ţară, afectând astfel în mod direct mărimea în minus a salariilor bugetarilor şi a cheltuielilor guvernamentale.
Autorul constată că în România s-a ajuns (din voia guvernelor şi nu a populaţiei) la un grad alarmant de înalt de dependenţă socială, fapt dovedit de raportul dintre numărul de persoane asistate pe o persoană salariată, lucru care face să fie alocate mai puţine resurse disponibile pentru alte activităţi finanţate de la buget, cum ar fi sănătatea, ştiinţa, învăţământul etc. Atunci când resursele destinate protecţiei sociale nu sunt sustenabile, se pot deteriora echilibrele macroeconomice şi poate creşte inflaţia.
În sfârşit, domnul Fota consideră că în relaţiile internaţionale România are nevoie de mai multă credibilitate. Practica mondială demonstrează că o ţară care nu are destulă credibilitate va trebui să mai „importe” o parte din aceasta, cum ar fi de exemplu asigurarea credibilităţii autorităţii monetare a României, necesară atât de mult pentru creşterea economică.
Iată doar câteva din aspectele prin care domnul Fota ne demonstrează „Cum s-a prăbuşit economia naţională”, „Factorii economici care influenţează mărimea salariilor” şi „De ce are nevoie de ţeluri economia naţională a României” iar, în al doilea rând, care sunt „Măsurile şi soluţiile de ieşire din criză şi de redresare a economiei naţionale a României în perioada 2011-2015”.
Toate aceste aspecte se deduc din preocupările autorului pentru binele economiei româneşti, preocupări pe care le vedem în vasta activitate publicistică în domeniul macroeconomiei concretizată în peste 150 de eseuri şi articole, precum şi din faptul că în ultimii cinci ani ne-a obişnuit cu câte o carte de macroeconomie pe an, adică:
„Cum se ruinează o economie naţională prin dezindustrializare, importuri pe datorie şi polarizarea societăţii în bogaţi şi săraci”, Editura Universitară, 2007 (lucrare pentru care autorul a primit  premiul „Nicolas Georgescu Roegen, din partea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România), „Introducere în macroeconomia comparată”, Editura Universitară, 2008, „Criza economică din România anului 2009”, scoasă împreună cu prof. univ. dr. Marius Băcescu, Editura Universitară, 2009, „Măsuri concrete de stopare a crizei şi soluţii de redresare a economiei naţionale”, Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, 2010”, „Radiografia dezindustrializării României, cauza de bază care a declanşat criza economică actuală”, Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, 2010,” şi acum „Reforma reformei româneşti”, Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă, 2011.
Probabil, stimaţi cititori, vă veţi pune întrebarea de ce după vârsta de 75 ani Domnul Fota dă dovadă de o asemenea maturitate ştiinţifică în abordare problemelor macroeconomice? Răspunsul este simplu: pentru că este un om care se limitează la muncă, luptă, idee şi credinţă, este un om greu încercat, care concentrează în sine o parte din durerile omenirii. Pentru dânsul, omul trebuie să fie om în orice societate s-ar afla şi de orice naţiune ar fi el. În autorul acestei lucrări, sunt cel puţin doi oameni: omul ideilor şi omul simţurilor (minte şi inimă). Despărţirea omului de societatea în care vieţuieşte este o procedură potrivnică ştiinţei, în contrazicere cu faptele, iar cu facla ştiinţei în mână ar trebui să-l aşezăm acolo unde natura l-a pus în fruntea oamenilor „cu carte”.
Suntem deci în faţa unei noi cărţi interesante şi originale (pentru că înglobează o serie de  caracteristici necunoscute sau neluate în seamă în ţara noastră), care merită citită deoarece este instructivă de la simplul cetăţean la preşedintele ţării şi pune la îndemâna tuturor remediul pentru o suferinţă îndurată de toţi la fel.
În încheiere, consider normal să felicităm autorul pentru efortul depus şi la această carte şi ne dorim să continue şi cu alte creaţii despre modul cum trebuie privită şi tratată o economie naţională în dezvoltare.
Mulţumim de asemenea, domnului prof .univ. dr. (general în rezervă) VASILE CÂNDEA, preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, care o viaţă întreagă a sprijinit tot ce e nou în creaţia ştiinţifică, precum şi Editurii Academiei  Oamenilor de Ştiinţă din Romania pentru efortul făcut ca această carte să vadă lumina tiparului. Singurul lucru ce mai trebuie făcut este ca această carte să ajungă la cei ce au un anumit rol în redresarea economiei româneşti.                    

 

prof. univ. dr. MARIUS BĂCESCU

Membru titular fondator al AOSR, preşedintele Secţiei de ştiinţe economice, juridice şi sociologice

Despre autor

Dionysius Fota

Te-ar mai putea interesa şi..

Dinamica economică în perioada postbelică. Evoluţii în planul comerţului internaţional

Dinamica economică în p..

Istoria economiei

1445 RON Detalii

Aspecte economice britanice în perioada 1970-2000 - Thatcerismul - între deziderate şi împliniri

Aspecte economice britani..

Istoria economiei

2120 RON Detalii

Competitivitatea economiei româneşti şi integrarea în Uniunea Europeană

Competitivitatea economie..

Istoria economiei

2311 RON Detalii


Reforma Reformei Româneşti care a produs dezindustrializarea economiei naţionale şi a provocat un deficit extern de 157 miliarde dolari

Reforma Reformei Române..

Istoria economiei

3371 RON Detalii

Riscul de ţară. Bazele teoretice

Riscul de ţară. Bazele ..

Istoria economiei

2311 RON Detalii

Teoria economică a culturilor şi instituţiilor - Determinarea culturală a performanţelor economice

Teoria economică a cultu..

Istoria economiei

1927 RON Detalii

Promoţii

Memomed 2017

Memomed 2017..

Medicina

6400 RON Detalii 80 RON

Ghid de contabilitate si legislatie pentru Casele de Ajutor Reciproc

Ghid de contabilitate si ..

Contabilitate

4300 RON Detalii 48.17 RON

Filosofie, credinta si drept

Filosofie, credinta si dr..

Drept

4500 RON Detalii 60 RON

Recomandările editurii

GEOGRAFIE - GHID DE PREGATIRE PENTRU BACALAUREAT. Europa-Romania-Uniunea Europeana. Probleme fundamentale

GEOGRAFIE - GHID DE PREGATIRE ..

Carte Preuniversitara

3372 RON Detalii

Citatul zilei

Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine

Iustinian

Personalităţi

Nicolae Iorga Nicolae Iorga Nicolae Iorga  a fost istoric, critic literar, dramaturg, poet, ministru, prim-minist ... citeşte mai mult →

Interviuri

RALUCA URSACHI RALUCA URSACHI Raluca Ursachi este doctorand in stiinte politice la Université Paris 1 P ... citeşte mai mult →