Regiunea subcarpatica dintre Teleajen si Slanicul Buzaului. Contributii geomorfologice

  • Autor:

  • Editura: Editura Universitară

    ISBN: 978-606-591-551-0

    Doi: 10.5682/9786065915510

  • Anul publicării:

    Ediţia: I

    Pagini: 172

000 RON

Disponibilitate: stoc epuizat

Acest produs nu este pe stoc momentan.



Mai multe detalii Regiunea subcarpatica dintre Teleajen si Slanicul Buzaului. Contributii geomorfologice

Nu atat intinderea regiunii cercetate cat varietatea morfologica si complexitatea problemelor ridicate de evolutia si dinamica actuala a formelor de relief au impus adoptarea unui mod de tratare diferit de cel dominant analitic, sistematic, adoptat in majoritatea studiilor de geomorfologie regionala. Pentru elaborarea lucrarii s-a recurs, asadar, la tratarea globala si selectiva, sprijinindu-se pe aspectele dominante cerute de o cunoastere in primul rand regionala si în subsidiar specializata. Este de fapt modul de tratare suficient experimentat si cu o anumita traditie in geografia romaneasca, insusit pe deplin de autorul lucrarii care arata de la început ca „cea dintai datorie a cercetatorului este sa prezinte cat mai obiectiv faptele (adica obiectul studiat) si dupa aceea sa le caute explicatia”. 




Dr. Lucian Badea

Cuprinsul cărţii Regiunea subcarpatica dintre Teleajen si Slanicul Buzaului. Contributii geomorfologice

 CUPRINS                            

INTRODUCERE / 9 

1.    Pozitia si originalitatea Subcarpatilor dintre Teleajen si  Slanicul Buzaului / 9

2.    Limitele regiunii / 9

3.    Scurta apreciere asupra cercetarilor efectuate în regiune / 10

4.    Probleme de studiu / 10

5.    Conditiile elaborarii studiului / 11

I. UNITATILE DE RELIEF  / 12 

Privire generala / 12

A. Subcarpatii dintre Teleajen si Buzau / 13 

1.    Caractere generale / 13

2.    Depresiunea Drajna-Chiojd / 13

3.    Dealurile Mantei / 18

4.    Dealurile Priporului si ale Mesteacanului / 21

5.    Depresiunea Soimari-Calvini si Dealurile Salciei / 23

6.    Dealurile Plesuvului si ale  Bogdanestilor / 28

7.    Depresiunea Magurele – Rahova / 29

8.    Dealurile dintre Teleajen si Cricovul Sarat  / 30

9.    Dealurile Ciolanului / 34

10. Depresiunea Sânger – Gura Niscovului / 39

11. Dealurile Istritei / 43

B. Relieful subcarpatic dintre Buzau si Slanic / 48 

1.    Observatii generale / 48

2.    Dealurile dintre Berca si Arbanasi / 48

3.    Depresiunea Policiori – Scheia / 51

4.    Dealurile Bacenilor si ale Badinestilor / 53

5.    Dealurile Botanului si ale Bocului / 54

6.    Depresiunile de la vest de dealurile Botanului si ale Bocului / 56

7.    Dealurile Posobestilor, Blidiselului si Stânii / 58

II. TERASELE  /62 

1.    Importanta problemei / 62

2.    Terasele Teleajenului / 62

3.    Terasele Buzaului / 70

4.    Terasele Bâscei Chiojdului / 77

5.    Terasele Slanicului /79

6.    Terasele Niscovului / 81

7.    Terasele râurilor mici / 84

8.    Terasele Cricovului Sarat si ale Bucovelului / 87

III. EVOLUTIA RETELEI HIDROGRAFICE / 89 

1.    Consideratii generale / 89

2.    Cursul Buzaului în decursul timpului / 89

3.    Deplasarea Teleajenului spre est; cauze si urmari / 92

4.    Despre reteaua hidrografica din depresiunea Drajna-Chiojd / 96

5. Cursul Cricovului Sarat si ulucul Mislea-Magurele-Rahova / 101

     a) Înaintarea Cricovului si a afluentilor sai; cauze si urmari / 102

     b) Problema ulucului  Mislea-Magurele-Rahova / 109

6.  Schimbari în hidrografia dealurilor Istritei si Ciolanului si a ulucului Sânger – Gura  Niscovului / 114

7. Schimbari în reteaua hidrografica din dealurile dintre Buzau si Slanic  / 121

8. Concluzii / 131

IV. ROLUL ROCII SI STRUCTURII IN INFATISAREA SI IN MODELAREA RELIEFULUI / 134

1. Rolul rocii / 134

2. Rasfrângerea structurii  în înfatisarea reliefului / 135

3. Conditiile evidentierii structurii / 139

V. FORME SI FENOMENE CARSTICE SI DE SUFOZIUNE / 140 

1.  Forme carstice / 140

2.  Fenomene carstice / 144

3.  Forme si fenomene de sufoziune / 146

VI.  PROBLEMA EVOLUTIEI RELIEFULUI  / 149 

1. Privire istorica asupra problemei / 149

2. Resturi de reliefuri vechi si explicatia lor  / 153

     a) Resturi de reliefuri evoluate în legatura cu terasele / 156

     b) Resturi de reliefuri evoluate în legatura cu albiile parasite / 158

BIBLIOGRAFIE / 159

Note biografice / 163

Lista de lucrari / 168

Rapoarte stiintifice depuse la arhiva Serviciului de Pedologie al Comitetului Geologic / 172

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cuvânt înainte Regiunea subcarpatica dintre Teleajen si Slanicul Buzaului. Contributii geomorfologice

INTRODUCERE

1. Pozitia si originalitatea Subcarpatilor dintre Teleajen si  Slanicul Buzaului. 2. Limitele regiunii. 3. Scurta apreciere asupra cercetarilor efectuate în regiune. 4. Probleme de studiu. 5. Conditiile elaborarii studiului.

    1. În lungul brâu al dealurilor subcarpatice, care se întinde de la Motru pâna la râul Moldova, este o variatie destul de mare, ceea ce face cu putinta deosebirea mai multor regiuni naturale. Printre cele cu originalitate mai pronuntata sunt Subcarpatii dintre Teleajen si Slanicul Buzaului, care reprezinta partea în care brâul subcarpatic îsi schimba orientarea de la vest - est spre sud - nord; de aceea, aceasta regiune poate fi numita si Cotul Subcarpatilor. Dar acest spatiu este deosebit nu numai prin pozitia sa în cadrul general al Subcarpatilor si prin latimea sa mai mare, ci mai ales si prin însusirile reliefului si ale rocilor constituente, ca si prin orientarea râurilor si forma bazinelor lor. Astfel, în cuprinsul acestei regiuni subcarpatice, îndeosebi între Teleajen si Buzau, dealurile au înfatisare, orientare si alcatuire mai variate decât în toti ceilalti Subcarpati. În latura dinspre câmpie, dealurile de pe dreapta Buzaului sunt orientate de la est nord-est spre vest sud-vest, ca si apele mai mari, Niscovul si chiar o parte din cursul Buzaului, în timp ce dealurile din stânga sunt pe directia nord-sud. Înaltimile lor nu trec decât local de 600 m. În schimb în latura dinspre munte dealurile au orientari mai variate, iar înaltimea lor trece, în genere, de 750 m; câteva vârfuri au chiar peste 800 m. În privinta alcatuirii, în timp ce în ceilalti Subcarpati dealurile dinspre câmpie sunt sculptate în formatiuni pliocene, friabile, iar cele dinspre munte în formatiuni miocene, mai variate ca rezistenta, în Subcarpatii dintre Teleajen si Slanicul Buzaului gasim formatiuni miocene chiar lânga câmpie, cu calcare rezistente si cu înaltime    mare (745 m în Vf. Istritei), iar înspre munte gasim, alaturi de formatiunile miocene, atât formatiuni pliocene cât si formatiuni de flis paleogen, fiecare cu însusirile lor si cu toate urmarile acestora asupra înfatisarii si a modelarii reliefurilor înca tinere, sculptate în ele. De altfel s-a aratat ca si sub aspect geologic, spatiul cuprins între Teleajen si Slanicul Buzaului este deosebit de ceea ce este dincolo de aceste râuri (I. Bancila, 1968; N. Grigoras, 1961).

2. Limitele acestei regiuni sunt, în general, destul de clare. Spre câmpie limita coincide într-o mare masura cu linia hipsometrica de 200 m, cum a aratat înca demult Vâlsan (1915).  Privita mai de departe, ea pare foarte clara, dar, pe masura ce te apropii, constati prezenta unei fâsii de trecere, un tapsan („glacis” dupa Gr. Posea, 1971) alcatuit din depozite fine, loessoide, cu intercalatii mai argiloase, roscate sau brunii, si cu însusiri de soluri fosile.

            Spre munti, limita nu este la fel de evidenta în tot lungul sau. Astfel, la est de Buzau ea este foarte clara, suprapunându-se pe linia de contact dintre formatiunile flisului paleogen, mai rezistente la eroziune, în care sunt sculptati munti nu prea înalti, si formatiunile mio-pliocene, relativ friabile, în care sunt sculptate dealurile subcarpatice. Aceasta limita trece pe la Lopatari, Muscelul Caramanesc si Sibiciul de Sus. Dar la vest de Buzau este o situatie deosebita: aici se vede o întrepatrundere între dealuri si munti, ca urmare a patrunderii formatiunilor de flis ale „Pintenului de Valeni” în formatiunile miocene. De aceea, unii cercetatori vorbesc de o zona de interferenta, pe care o extind si pe stânga Buzaului (V. Mihailescu, 1946, p.133;  G. Niculescu, 1971). Ne pare mai firesc ca limita de nord a Subcarpatilor dintre Buzau si Teleajen sa fie pusa pe la nord de depresiunea Drajna-Chiojd. E drept ca partea de nord a Dealurilor Mantei, ca si o parte a Dealurilor Priporului si chiar din acelea ale Mesteacanului, au si ceva din înfatisarea muntilor; dar însusiri asemanatoare gasim si la unele din dealurile Botanului si ale Bocului, sculptate în formatiuni miocene, care însa apartin, dupa toti cercetatorii, numai Subcarpatilor.

            La vest, limita e constituita de Teleajen, dincolo de care relieful este mai monoton, înaltimile mai mici, iar depresiunile mai slab exprimate în relief. Numai la marginea dinspre câmpie, reliefurile de la vest de Teleajen sunt asemanatoare, într-o oarecare masura, cu cele de la est, evidentiind urmele unui râu modelator de la Prahova spre est pâna la Cricov. Pentru întelegerea problemelor de aici a fost nevoie sa facem cercetari si mult dincolo de Teleajen, pâna la Prahova.

            La nord-est, limita o formeaza Slanicul; dincolo de el sunt dealuri care se sfârsesc spre sud-est într-un piemont, prin care se trece la câmpie, în timp ce la vest nu se gaseste decât un petic neînsemnat, pe gruiul dealului din stânga Slanicului, înainte de confluenta sa cu Buzaul.

3. Subcarpatii dintre Teleajen si Slanicul Buzaului au fost studiati de multi cercetatori, care i-au privit fie ca parte din spatii mai întinse (Emm. De Martonne, 1907; V. Mihailescu, 1965; V. Tufescu, 1966 si altii), fie urmarind anumite probleme, ca terasele, porniturile, modificari hidrografice s.a. (L. Badea, 1967; L. Badea, G. Niculescu si Al. Rosu, 1964; L. Badea et al., 1980; A. Banu,1946; D.Balteanu, 1971; G. Niculescu, 1963, 1965, 1974; Petrescu-Burloi I., 1966, 1972; Dida Popescu, 1970, 1971; N. Popp, 1934 a, 1934 b, 1938; Gr. Posea, 1971; G. Vâlsan, 1915; F. Weymuller, 1931 etc.). Idei interesante gasim si în lucrari geologice (D. Preda, 1925; M. G. Filipescu, 1931; Popescu-Voitesti, 1936; N. Grigoras, 1961; I. Bancila 1968) ca si în lucrari care privesc direct regiuni învecinate, unde sunt probleme asemanatoare (P.V. Cotet, 1957, K. Hummel, 1927; L. Badea, 1966, etc.).       

            Spre a se putea urmari mai usor si a se întelege mai bine sirul ideilor si contributia fiecarui cercetator la punerea, ca si la rezolvarea problemelor, vom discuta la fiecare problema în parte ideile si ipotezele emise si vom cauta sa ne oprim la concluziile pe care le impun faptele constatate pe teren.   

4. Dintr-o privire generala asupra cercetarilor din aceasta regiune subcarpatica se desprinde si constatarea ca lipseste un studiu în care sa fie prezentate în mod unitar însusirile reliefului si problemele geomorfologice ale regiunii. Lucrarea de fata tinde spre acest tel. Pentru realizarea sa vom urma modul de tratare initiat la noi de G. Vâlsan. În aceasta privinta, socotim ca cea dintâi datorie a cercetatorului este sa prezinte cât mai obiectiv faptele cercetate si doar dupa aceea sa le caute explicatia; în cazul nostru, am cautat ca mai întâi sa desprindem diviziunile (unitatile morfografice ale regiunii) si sa le prezentam însusirile principale, înfatisarea si alcatuirea reliefului, staruind asupra elementelor care au rol însemnat pentru întelegerea problemelor stiintifice ale regiunii. Dupa aceea urmeaza problemele geomorfologice principale; vom vorbi mai întâi despre terase si apoi despre mult-discutata problema a evolutiei retelei hidrografice, asa cum poate fi ea reconstituita dupa cele mai vechi urme existente înca. Dupa aceea vom vedea rolul rocii si structurii în înfatisarea si în modelarea reliefului, cu exemple caracteristice, si apoi vom trece la cazuri particulare de înrâurire a rocii, la carst si la sufoziune. În cele din urma, ne vom opri asupra problemei evolutiei reliefului, problema asupra careia înaintasii au staruit mult, emitând idei si ipoteze numeroase, unele nesprijinite suficient pe fapte. Spatiul limitat nu ne îngaduie sa staruim si asupra altor probleme ca procesele de deplasare, care joaca un rol foarte însemnat în modelarea reliefurilor acestei regiuni, si a formelor pe care le produc acestea, sau cele referitoare la cauzele si vârsta teraselor.       

            Întocmita în acest fel, lucrarea, pe lânga însemnatatea stiintifica, de cunoastere geografica, contine si un bogat material informativ referitor la înfatisarea, alcatuirea si procesele de modelare a reliefului regiunii, schitând si tendintele de evolutie viitoare. Prin discutarea acestor probleme, lucrarea prezinta interes si pentru specialistii preocupati de combaterea degradarii si de îmbunatatirea modului de folosire a terenului.

            5. Cercetarile de teren si elaborarea acestui studiu au fost efectuate în cadrul Institutului de Geografie, sub îndrumarea regretatului academician Vintila Mihailescu, în calitatea sa de conducator stiintific. Lui si profesorului Victor Tufescu le datorez faptul ca am cercetat amanuntit aceasta regiune, pe care o vazusem, prima oara ca pedolog, în „campania de teren” din vara anului 1956.  

Eu am lucrat încet, stapânit mereu de întrebarea: ce trebuie sa cuprinda o lucrare geomorfologica. Parca-l aud pe prof. Vintila Mihailescu îndemnându-ma, cu blândete, cum îi era firea, mai în gluma, mai în serios: „Grabeste-te, caci poate nu am timp mult sa te astept”. Si asa a fost sa fie. Dupa moartea sa, conducerea stiintifica a fost acceptata de Dr. Lucian Badea, care a avut rabdarea de a vedea întregul manuscris.

            În tot timpul lucrului ne-am bucurat de sprijinul substantial al Institutului de Geografie, pentru a cerceta atent si amanuntit aceasta regiune, precum si împrejurimile, cât am socotit folositor pentru întelegerea deplina a problemelor. De un sprijin foarte mare ne-a fost  Statiunea de Cercetari Geografice de la Patârlage, înfiintata, prin staruinta prof. Victor Tufescu,  atât ca punct de sprijin în cercetarea amanuntita a terenului, cât si ca loc de prelucrare a materialului si de cugetare asupra problemelor.

Toata recunostinta si multumirile cuvenite.

Despre autor

Nicolae Muica

Nicolae Muica (1925-2008)

A absolvit Facultatea de Geologie-Geografie, sectia Geografie a Universitatii din Bucuresti.

A activat ca pedolog la Comitetul Geologic (1954-1968), ca geomorfolog in cadrul Institutului de Geografie al Academiei Romane (1968-1989) si cadru didactic la Universitatea din Craiova, Facultatea de Geografie si Geoecologie (1994-1998).

Lucrarea de fata, rezultat al unor indelungate si minutioase cercetari de teren, a constituit subiectul tezei de doctorat sustinute in anul 1987.

Te-ar mai putea interesa şi..

Promoţii

Contabilitatea in partida dubla si legislatia persoanelor juridice fara scop patrimonial, simplificata si actualizata

Contabilitatea in partida..

Contabilitate

5200 RON Detalii 57.8 RON

Filosofie, credinta si drept

Filosofie, credinta si dr..

Drept

4500 RON Detalii 60 RON

Memomed 2017

Memomed 2017..

Medicina

6400 RON Detalii 80 RON

Recomandările editurii

Citatul zilei

Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine

Iustinian

Personalităţi

Nicolae Iorga Nicolae Iorga Nicolae Iorga  a fost istoric, critic literar, dramaturg, poet, ministru, prim-minist ... citeşte mai mult →

Interviuri

KIERAN ST.C. BRADLEY KIERAN ST.C. BRADLEY Born in 1957; law degree (Trinity College, Dublin, 1975-79); Research assistant ... citeşte mai mult →