Charta Păcii - Codul păcii, colaborării între popoare şi a coexistenţei paşnice a celor două sisteme

  • Autor:

  • Editura: Editura Universitară

    ISBN: 978-606-591-447-6

    Doi: 10.5682/9786065914476

  • Anul publicării:

    Ediţia: I

    Pagini: 128

963 RON

Disponibilitate: în stoc



Mai multe detalii Charta Păcii - Codul păcii, colaborării între popoare şi a coexistenţei paşnice a celor două sisteme

Mişcarea luptei pentru pace, iniţiată şi condusă la început de către Comitetul Mondial al partizanilor Păcii - şi apoi de către Consiliul Mondial al Păcii, constituie o cotitură, un drum nou plin de lumină în istoria popoarelor.

Istoria ne arată că, veacuri de-a rândul, masele au fost înlăturate de la conducerea statului, doleanţele lor au fost înăbuşite prin forţa armată iar, justele lor revendicări au fost denaturate, falsificate prin acţiuni de dezbinare, ură de rasă, de clasă ce au luat forme din ce în ce mai violente în decursul timpurilor. Fascismul şi hitlerismul s-au manifestat cu violente şi masacre, reprezentând interesele personale ale pretinşilor conducători, care, la adăpostul unor false teorii, criminale, au asmuţit Popoarele unul împotriva celuilalt, au dezlănţuit ultimele două războaie, încercând să însele conştiinţa maselor largi, înăbuşind în valuri de sânge orice încercare de rezistentă.

Aceşti criminali, uzând de forţa organizată armată, au creat teorii care, proslăvind forţa şi brutalitatea, au ridicat la rangul de lege uciderea maselor, prin discriminări rasiale, promovând genocidul, înecând omenirea în valuri de sânge. Abatoare şi spânzurători, crematorii şi lagăre, perfecţionarea armelor de foc împotriva ştiinţei şi culturii, oraşe şi sate întregi ruinate şi rase de pe pământ, sute de milioane de morţi, zeci şi zeci de milioane de invalizi, fiinţe smulse din rândurile oamenilor, din rândul vieţii, iată bilanţul celor două războaie. Dar, cine oare, ar putea arăta şi cântări imensa suferinţă umană, doliul fără de sfârşit al mamelor, al văduvelor, al copiilor fără părinţi, care au întunecat sufletele şi inima popoarelor, victimele ultimelor două războaie?

Ştiinţa a dezrobit din întunericul adânc în care au fost ţinute popoarele, conştiinţa lor, arătând rolul nefast pe care l-au jucat pretinşii conducători, grozăviile, violentele şi masacrele, întrebuinţate de aceştia împotriva omenirii pe care au exploatat-o până la sânge, servindu-se de războaie, ca de mijloacele cele mai apropiate, pentru realizarea scopurilor lor de îmbogăţire şi de asuprire a maselor.

Popoarele îşi pot crea şi făuri singure istoria lor atunci când slujesc cauza păcii, cauza apărării sfinte a Patriei lor, când luptă cu entuziasm fierbinte, împotriva agresorilor şi cotropitorilor, care urmăresc exploatarea şi distrugerea popoa­relor.

După cel de al doilea război mondial, Popoarele sătule de atâtea suferinţe, ruină şi sânge, au înţeles să-şi concentreze voinţa lor uriaşă, unindu-şi puterile pentru a decide ele însele de propria lor cauză.

O învăţătură nouă, creată pe realităţile vieţii, izvorând din experienţa popoarelor, a fost sintetizată şi a pătruns ca un far luminos conştiinţa întregii omeniri:

„Pacea poate fi salvată, Pacea trebuie salvată dacă Popoarele îşi vor lua cauza în propriile lor mâini şi o vor duce până la capăt".
 

Conştiinţa popoarelor, pătrunsă de forţa lor uriaşă, de rolul principal ce-l joacă în arena istoriei, a chemat la viaţă sute şi sute de milioane de oameni, la apelul înflăcărat al marelui front al partizanilor Păcii. Această mişcare nobilă condusă astăzi cu mână fermă de către Consiliul Mondial al Păcii, înfăţişează noua istorie a omenirii. Popoarele egale în drepturi, libere pe soarta lor, vor să colaboreze unele cu altele, vor să trăiască în pace, vor să lupte nu unul împotriva celuilalt cu armele ucigaşe ale morţii, ci ele îşi unesc intr-o supremă încordare, toate gândurile, toate forţele lor, pentru progresul ştiinţei şi culturii, pentru asigurarea unei vieţi fericite, pentru întreaga omenire. Prin asigurarea păcii între popoare, prin colaborarea lor, prin coexistenta paşnică a celor două sisteme, prin dezvoltarea la maximum în slujba fericirii umane, a ştiinţei şi culturii.

Trecutul întunecat, arată că războaiele, diplomaţiile şi aşa zisul drept internaţional, au fost armele de luptă ale pretinşilor conducători, ce au jucat rolul nefast de a frâna mersul popoarelor înainte, de a sabota elanurile creatoare ale maselor populare, care au fost ţinute în întuneric, în ignorantă, în exploatare, în sărăcie şi înrobire totală.

De la scrierile regilor asirieni, ce constituiau ordine pentru masele largi, până la ambasadorii de care depindeau pacea şi războiul; de la învăţăturile Indiei antice a lui Manu, care ne arată că: „Pacea şi antipodul ei (războiul) depinde de ambasadori, căci numai ei creează şi pun la cale, cearta dintre aliaţi. În mâna lor se află destinele din cauza cărora se menţine pacea între regi sau izbucneşte războiul". De la războaiele Greciei vechi, care constituiau o armă extrem de puternică în mâinile preoţimii grece, îndreptată împotriva acelora ce ar fi pricinuit vreun rău templului lui Apollo, unde toţi membrii unei amficţioni legaţi prin jurământ, trebuiau să ia parte la războaiele sacre, până la tratatele şi alianţele militare şi politice numite „Simachii", până la persoanele trimise împreună cu ambasadorii (vestitorii, presbeis, actorii), care erau întotdeauna uneltele oarbe şi docile în mâinile conducătorilor, tratatele de agresiune şi de neagresiune ale lui Filip, până la reprezentanţii diplomaţi ai Romei vechi (legaţii, oratores); de la edictele romane ale Romei vechi până la raporturile de independentă feudale, în care caracterul diplomaţiei reprezenta specificul regimului feudal bazat pe serbie, până la epoca barbarilor, cu marele cadouri pe care delegaţii le primeau în diplomaţia Bizantină; de la diplomaţia papală până la tratatele principilor de la Kiev, care în tratatele încheiate cu vecinii arătau o dragoste reciprocă „până când soarele străluceşte şi lumea toată trăieşte"; de la alianţele matrimoniale ale principilor ruşi cu casa domnitoare a principilor vecini; de la tratatele comerciale, odată cu apariţia oraşelor germane comerciale, care urmăreau stabilirea raporturilor comerciale între oraşele ruseşti şi negustorii germani, până la tratatele din secolele XI - XIII, întărite prin jurământ pe cruce şi care urmăreau numai interesele statelor respective ale conducătorilor, până la legăturile Rusiei Nord-Estice cu Bizanţul, când biserica rusă şi Patriarhatul de la Constantinopole capătă o influentă deosebită; de la tratatele între principii din secolele al XIV-lea şi XV-lea, în care locul fiecărui principe în regimul feudal era determinat de dreptul de familie fixat deasemeni prin tratate, se întinde acelaşi fir conducător: principii concentrau în mâinile lor toate raporturile, toate puterile pentru folosul lor personal. Puterea uriaşă a papalităţii, ridicarea cruciadelor, mişcare de mari proporţii, care sub forma cavalerilor şi a altor instituţiuni, au stabilit forţa bisericii papale, au asigurat izvoare mari de venituri pentru întărirea papilor în lupta contra împăraţilor. Războaiele s-au ţinut lanţ, ele au fost întotdeauna armele de luptă ale regilor, ale împăraţilor, ale papilor împotriva unui pretins duşman.

În aceste războaie, Popoarele nu aveau nici un rol, nici un amestec decât acela de a servi ca masă de manevră, carne de tun, în realizarea scopurilor de dominaţie ale aşa zişilor conducători.

Secolele XVI, XVII şi XVIII, scot pe arena istoriei noi principii, care în realitate camuflează aceleaşi interese ale clasei dominante.

Aşa zisul „interes de stat", începe să fie considerat ca supremă unitate de măsură în politică.

În realitate şi de fapt, se promovează tot interesul clasei dominante, ridicat la rangul binelui general, care trebuie să fie înfăptuit de Stat în caz de nevoie, chiar şi pe cale de violentă.

Toate mijloacele sunt bune, între politică şi morală nu mai este nici o legătură.

Cuprinsul cărţii Charta Păcii - Codul păcii, colaborării între popoare şi a coexistenţei paşnice a celor două sisteme

Prefaţă / 13

Capitol introductiv: Istoricul Păcii şi al luptelor Popoarelor / 25

Capitolul I: Angajamentul popoarelor / 38

DECLARAŢIA DE PRINCIPII A POPOARELOR

Titlul I
Despre pace şi colaborare între popoare / 42
Capitolul I: Despre pacea popoarelor / 42
Capitolul II: Colaborarea între popoare / 43
Capitolul III: Foruri Supreme internaţionale de asigurare  şi consolidarea păcii între popoare / 44
Capitolul IV: Despre Organizaţia Naţiunilor Unite / 44
Capitolul V: Despre Consiliul Mondial al Păcii / 45
Capitolul VI: Relaţiunile dintre O.N.U. şi Consiliul Mondial al Păcii/46

Titlul II
Despre coexistenta paşnică a celor două sisteme: Capitalismul şi socialismul / 47
Capitolul VII: Condiţiuni pentru asigurarea coexistentei paşnice a celor două sisteme / 47
Capitolul VIII: Asigurarea lichidării paşnice a oricăror  diferende între popoare  / 47
Capitolul IX: Autodeterminarea popoarelor / 48
Capitolul X: Despre naţiune  / 48

TITLUL III
Despre coexistenta paşnică a  capitalismului şi socialismului / 49
Capitolul XI: Condiţiuni pentru asigurarea coexistentei  paşnice a celor două sisteme / 49
Capitolul XII: Tratative paşnice pentru lichidarea diferendelor dintre State / 50
Capitolul XIII: Autodeterminarea popoarelor / 50
Capitolul XIV: Dezarmarea generală, Pactul Păcii, întrecerea paşnică între cele  două sisteme / 51
Capitolul XV: Interzicerea armei atomice şi a oricăror arme bacteriologice, chimice de exterminare în masă/ 52

TITLUL IV
Mijloace pentru realizarea păcii, colaborării şi coexistentei paşnice între popoare / 53
Capitolul XVI: Colaborarea între popoare pe târâm cultural, economic şi social  / 53
Capitolul XVIII: Asigurarea minimului de existentă pentru fiecare cetăţean  / 56
Capitolul XIX: Asigurarea şi drepturile la locuinţă ale fiecărui cetăţean / 57
Capitolul XX: Asigurarea schimbului liber între state, asigurarea legăturilor comerciale  internaţionale  / 58
Capitolul XXI: Lichidarea paşnică a oricăror diferende de drept internaţional între popoare prin tratative şi schimb de experienţe / 58
Capitolul XXII: Miniştrii păcii, ştiinţei şi culturii / 60
Capitolul XXIII: Serviciul obligator în apărarea Păcii / 62
Capitolul XXIV: Şcolile Păcii, Ştiinţei şi Culturii / 62
Capitolul XXV: Bugetul Păcii, Ştiinţei şi Culturii / 63
Capitolul XXVI: Tratatele de prietenie, de neagresiune şi de dezarmare între popoare / 64
Capitolul XXVII: Asigurarea securităţii popoarelor, tratat general  cu privire la securitatea colectivă a popoarelor  în lume / 65

Titlul V
Războiul, înaltă crimă împotriva Păcii şi umanităţii / 66
Capitolul XXVIII: Acţiunea de război / 66
Capitolul XXIX: Violenta şi forţa armată, arme de război / 67
Capitolul XXX: Războiul atomic / 67
Capitolul XXXI: Războiul cotropitor, războiul agresiv, definirea agresorului şi agresiunea / 68

Titlul VI
Întrebuinţarea energiei nucleare şi atomice în slujba Păcii, Ştiinţei şi Culturii / 73
Capitolul XXXI bis: Era atomică - Era Păcii / 73
Capitolul XXXII: Fondul atomic / 74

Titlul VII
Luna Păcii şi a coexistenţei paşnice între popoare / 75
Capitolul XXXIII: Schimburi culturale - Congrese Culturale / 75
Capitolul XXXIV: Expoziţii internaţionale, conferinţe internaţionale ale Miniştrilor Păcii, Ştiinţei şi Culturii / 76

Titlul VIII
Dreptul internaţional al popoarelor. Mijloacele de sancţionare şi de executare ale  duşmanilor păcii, marii criminali ai Păcii, Colaborării şi Coexistentei paşnice între popoare / 78
Capitolul XXXV: Tribunalul Internaţional al Popoarelor,  Competenţa şi modul de activitate / 78
Capitolul XXXVI: Componenţa Tribunalului Internaţional  al Popoarelor  / 79
Capitolul XXXVII: Modul de sesizare al Tribunalului Internaţional al Popoarelor  / 80
Capitolul XXXVIII: Modul de judecare al Tribunalului Internaţional al Popoarelor / 81

Titlul IX
Căile de atac împotriva hotărârii Tribunalului Internaţional /82
Capitolul XXXIX: Recursul - Plebiscitul internaţional al popoarelor / 82
Capitolul XL: Executarea hotărârilor date de Plebiscitul internaţional al popoarelor / 84
Capitolul XLI: Brigăzile Păcii, Executorii Păcii / 85

Titlul X
Organele de administraţie, de conducere, de executare ale Codului Păcii / 86
Capitolul XLII: Adunarea Generală a Codului Păcii/ 86
Capitolul XLIII: Atribuţiile Adunării generale / 86
Capitolul XLIV: Modul de activitate al adunării generale / 88
Capitolul XLV: Înaltul Consiliu al Păcii / 89

 Capitolul XLVI: Secretariatul general al Codului Păcii / 90

Titlul XI
Ratificarea şi semnarea Chartei Păcii - Codului Păcii / 91
Capitolul XLVII: Ratificarea şi semnarea Codului Păcii / 91
Capitolul XLVIII: Sediul Adunării Generale şi a Secretariatului General / 92
Capitolul XLIX: Asociaţia Internaţională a Partizanilor Codului Păcii, colaborării între popoare şi a coexistentei paşnice a celor două sisteme / 92

PARTEA SPECIALĂ

CRIMELE IMPOTRIVA PĂCII ŞI ALE UMANITĂŢII  ŞI PEDEPSELE RESPECTIVE

Titlul I
Crimă împotriva Păcii / 94
Capitolul I. Crima împotriva Păcii prin declarare de război / 94
Capitolul II. Crima împotriva Păcii prin instigare, tăinuire la acţiunea de război/ 95

Titlul II
Crimă împotriva Păcii prin împiedicarea colaborării între popoare / 97
Capitolul III. Crimă împotriva colaborării între popoare prin împiedicarea relaţiilor de prietenie / 97

Titlul III
Crima împotriva Păcii prin împiedicarea coexistenţei celor două sisteme / 98
Capitolul IV. Nerespectarea tratatelor de alianţă şi prietenie  internaţională dintre popoare / 98

Titlul IV
Crimă împotriva Păcii prin favorizarea înarmărilor / 99
Capitolul V. Înalta crimă împotriva dezarmării / 99

Titlul V
Crimă împotriva Păcii şi a relaţiilor de prietenie între popoare / 100
Capitolul VI. Crima împotriva Păcii prin încălcarea suveranităţii naţionale şi a egalităţii între popoare / 100  

Titlul VI
Înalta crimă împotriva Păcii prin împiedicarea dezvoltării ştiinţei şi culturii între popoare / 102
Capitolul VII. Crimă împotriva Păcii prin împiedicarea  dezvoltării învăţământului / 102
Capitolul VIII. Crimă împotriva Păcii prin împiedicarea  dezvoltării între state / 102

Titlul VII
Înalta crimă împotriva Păcii prin producerea şi folosirea energiei atomice, hidrogenice şi  altor arme de exterminare în masă / 103 
Capitolul IX. Înalta crimă împotriva Păcii prin întrebuinţarea armelor atomice / 103
Capitolul X. Înalta crimă împotriva Păcii prin întrebuinţarea armelor cu hidrogen / 104
Capitolul XI. Înalta crimă împotriva Păcii prin întrebuinţarea materialelor dezagreabile de exterminare în masă  a populaţiunilor / 105
Capitolul XII. Înalta crimă împotriva Păcii şi a umanităţii, prin întrebuinţarea armei bacteriologice, chimice, ca  arme de exterminare în masă  / 105
Capitolul XIII. Înalta crimă împotriva Păcii şi a umanităţii, prin întrebuinţarea energiei atomice, cu hidrogen şi armelor de  exter­minare, în afara progresului uman, împotriva ştiinţei şi a culturii / 106

Titlul VIII
Înalta crimă împotriva Păcii şi a umanităţii, prin sabotarea soluţionării paşnice a conflictelor internaţionale / 108
Capitolul XIV. Înalta crimă împotriva Păcii prin împiedicarea realizării Pactului Păcii  / 108
Capitolul XV. Crima împotriva Păcii prin împiedicarea soluţionării paşnice a conflictelor între popoare / 109 

Titlul IX
Crimă împotriva Păcii prin împiedicarea dezvoltării muncii de asistentă sanitară / 110
Capitolul XVI. Împiedicarea muncii ştiinţifice de asistenţă sanitară  / 110

Titlul X
Crimă împotriva Păcii prin împiedicarea măsurilor de redresare economică între popoare / 111
Capitolul XVII. Crimă împotriva Păcii prin sabotarea mijloacelor de dezvoltare a popoarelor din punct de vedere economic / 111
Capitolul XVIII. Crimă împotriva Păcii prin împiedicarea comerţului internaţional / 113

Titlul XI
Crimă împotriva Păcii, comisă prin împiedicarea măsurilor de pregătire şi educare a tineretului pentru apărarea Păcii / 114
Capitolul XIX. Crimă împotriva Păcii prin sabotarea serviciului obligator în apărarea Păcii  / 114
Capitolul XX. Crimă împotriva Păcii prin împiedicarea şi sabotarea Învăţământului şi a şcolilor Păcii, a instituţiunilor de Pace şi Cultură a Universităţilor Păcii /115

Titlul XII
Sabotarea bugetului Păcii / 116
Capitolul XXI. Crima împotriva Păcii prin sabotarea bugetului Păcii  / 116

Titlul XIII
Nerespectarea dispoziţiunilor date de către organele prevăzute în Codul Păcii / 118
Capitolul XXII. Înalta crimă împotriva Păcii, comisă prin  neexecutarea şi nerespectarea organelor de conducere prevăzute în prezentul Cod / 118

Titlul XIV
Crimă împotriva Păcii comisă de către salariaţi / 119

Capitolul XXIV. Crimă împotriva Păcii comisă de salariaţi prin acţiuni în favoarea războiului / 119
Capitolul XXV. Crima împotriva Păcii comisă de salariaţi  care propagă războiul atomic  / 120
Capitolul XXVI. Crima împotriva Păcii comisă de salariaţi prin împiedicarea dezvoltării ştiinţei şi culturii / 121
Capitolul XXVII. Alte crime împotriva Păcii comise de salariaţii care împiedică colaborarea şi coexistenta paşnică / 122
Capitolul XXVIII. Alte crime împotriva Păcii comise de salariaţi / 123

Titlul XV
Crima împotriva Păcii comisă de către cetăţeni / 124
Capitolul XXIX. Crima împotriva Păcii comisă de particulari, prin instigare la război / 124
Capitolul XXX. Alte crime comise de cetăţeni împotriva Păcii / 125

Postfaţă / 128

Despre autor

Friederich Weinberg


S-a născut la Bucureşti la 24 iulie 1900, urmează liceul “Mihai Viteazul”, apoi cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, obţinând  licenţa în drept.

Se înscrie în Baroul de Ilfov unde practică avocatura până în 1964.

În anul 1943 este radiat din Barou de regimul legionar, îndurând cele mai grele suferinţe împreună cu familia sa.

În 1930 înfiinţează Asociaţia progresistă “Junimea Juridică”.

Între anii 1924-1940 scrie articole juridice de specialitate la “Pandectele Române”, “Tribuna Avocaţilor”, “Gazeta Tribunalelor”.

În anul 1950 prezintă avocaţilor propunerile sale în legătură cu Şcolile Păcii, Tribunalul Internaţional, Plebiscitul Internaţional, menite să realizeze un Cod al Păcii.

Încă din 1950 concepe Codul Păcii, pe care ulterior îl consideră necesar să fie cuprins într-o Chartă a Păcii.

În anii 1953-1954 elaborează lucrarea "CHARTA PĂCII - CODUL PĂCII".

În 1956 este cooptat în Comisia de Drept Internaţional a Asociaţiei Juriştilor Democraţi din România sub conducerea regretatului Prof. Edwin Glazer.

Împreună cu regretatul Prof. George Sofronie, publică în revista “Contemporanul” un articol legat de codificarea neoficială a unor infracţiuni internaţionale.

Avocatul Fred Weinberg a desfăşurat o bogată activitate, atât pe tărâm profesional, unde s-a remarcat ca un distins avocat, precum şi în domeniul luptei pentru Pace, din care şi-a făcut un crez, pentru care a militat până la ultima suflare.

A încetat din viaţă după o grea suferinţă la 23 martie 1964 la Bucureşti.

Promoţii

GHIDUL LEGISLATIV-FISCAL AL MICULUI ÎNTREPRINZĂTOR

GHIDUL LEGISLATIV-FISCAL ..

Contabilitate

3000 RON Detalii 38.53 RON

Contabilitatea in partida dubla si legislatia persoanelor juridice fara scop patrimonial, simplificata si actualizata

Contabilitatea in partida..

Contabilitate

5200 RON Detalii 57.8 RON

CONTABILITATE. DE LA TEORIE LA PRACTICA. Ciclul contabil si inchiderea exercitiului financiar

CONTABILITATE. DE LA TEOR..

Contabilitate

10000 RON Detalii 55 RON

Recomandările editurii

Momente

Momente..

Timp liber

1500 RON Detalii

Citatul zilei

Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine

Iustinian

Personalităţi

Nicolae Iorga Nicolae Iorga Nicolae Iorga  a fost istoric, critic literar, dramaturg, poet, ministru, prim-minist ... citeşte mai mult →