Codul hermeneutic al trinităţii

În sens Kantian, epistemologia devine o ştiinţă a justificării şi a validării. Epistemologia creştină, însă, nu se referă numai la justificare şi sens, ci şi la libertate de decizie şi existenţă. Aceasta indică faptul că limbajul teologic are o ‘altă faţă’ întrupată în el şi, până la urmă, această situaţie tensionată oferă fundamentul apariţiei unei noi semnificaţii şi a unui nou cod hermeneutic. Astfel, lumea deschisă de un discurs teologic, care alimentează tensiunea dintre verbalul şi non-verbalul prezentat la nivel semantic, este cumva transpusă la nivel referenţial într-o ‘lume vrăjită’, care pune natura şi spiritul împreună într-o dinamică similară a mythos-ului şi mimesis-ului.